Fiecare copil a fost mai întâi un gând al părinților săi


(…exceptând acei copii rezultați din violuri, probabil.)

Am întrebat câteva prietene cum a fost la ele gândul ăla, ce au discutat cu partenerul, care a fost procesul de decizie ”hai să facem un copil, deseară dăm drumul la robinet” 🙂

De mult timp vreau să scriu despre asta. Să fie o inspirație pentru cuplurile care își doresc copii, care au întâlnit persoana potrivită și care știu că ăsta ar fi următorul pas, dar nu îndrăznesc să deschidă discuția. Știu și eu că nu din vorbe se fac pruncii, dar știți și voi că mai întâi a fost Cuvântul.

La noi a fost așa:

eu știam dintotdeauna că îmi doresc un copil, el știa asta când m-a cunoscut (i-am spus că vreau un copil, nu neapărat al lui -asta a fost o capcană :)) ), deci nu a fost vorba de DACĂ, ci de CÂND. Și când-ul ăsta a venit cu multe emoții (îmi era foarte teamă că nu putem avea copii, fiindcă avem prieteni care își doresc și așteaptă de foarte mult timp). Așa că, am discutat serios și îndelung înainte, când începem, întâi am zis de la anul, apoi după excursia la Veneția, apoi după plecarea nu-știu-pe-unde. Eu citisem niște cărți de spiritualitate despre viitorul copil, mă gândeam în fiecare zi la el, amândoi ne-am imaginat mult cum o să fie. Și îi ziceam lui Horațiu așa: imaginează-ți cât de mult îți place ție de MINE și înmulțește cu cât de mult îți place ție de TINE, cam atât de mult o să-l iubești pe unu’ mic :)))
It worked.

Sabina P: Noi suntem împreună de 13 ani, căsătoriți de 6 ani. După nuntă, soțul a început să mă bată la cap să facem un copil. Mie, sincer, nu-mi surâdea ideea. Pentru că știam că bebelușii sunt adorabili dar nu eram pregătită să nu mai dorm noaptea, să fiu responsabilă de o ființă etc. Așa că am amânat momentul până într-o zi când am simțit că vreau un copil. Și discuția a fost cam cum ai zis tu mai sus:
“- Dăm drumul la treabă?
-Dăm!”
Am rămas însărcinată din prima, doar că a fost sarcină extrauterină, am ajuns la urgență cu hemoragie și am fost operată. A urmat apoi o perioadă de recuperare și ne-am pus iar pe treabă când am avut ok-ul de la medic. Evident, eu eram speriată de bombe, să nu pățesc iar ceva, dar a fost ok. Foloseam teste de ovulație, deci știu exact când s-a întâmplat minunea-12 august 2014. Pe 2 mai s-a născut A. 🎉🎉🎉, în aceeași zi cu prințesa Charlotte. Că așa făceam eu o glumă, când mă întreba lumea când o să nasc. Ziceam că în aceeași zi cu ducesa Cate 😂😂😂.

Ioana B: Eu l-am anunțat “oficial” că vreau primul copil înainte să schimb prefixul 😁, așa că ne-am mutat la casă mai mare și în luna în care eu eram convinsă că n-o să se întâmple nimic( era deja a 4a lună de încercări și eu urma să plec exact în week-end-ul “productiv” la un curs)…. a apărut minunea 👶…. și am aflat ulterior că el a simțit că ăla e momentul …

Mara B:  Eu îmi doream copil de pe la 21 ani și l-aș f făcut dacă aș fi avut cu cine. Fizic aș fi avut… dar cu el, no thanks! Când mi-am cunoscut soțul, de la prima întâlnire știam că el va fi soțul meu. Chiar le-am trimis sms (pe atunci nu era chiar așa în floare FB) prietenelor mele “he’s husband material” și deja îmi imaginam fetița pe care o am azi. După 3 săptămâni m-a cerut de soție, dar despre copiii noștri vorbeam încă de prin prima săptămână. După nuntă am spus că mai așteptăm, să ne facem casă, să ne facem cândva și luna de miere, că mai așteptăm mai așteptăm. Am terminat de renovat casa (NOT. Șemineul este încă în fază de construcție) și ne pregăteam să mergem a doua zi la nunta unor prieteni. În seara aceea a spus, să știi că ți-am făcut un bebelaș 🙂 A doua zi la nuntă spunea oricui voia să audă că sunt însărcinată. Și așa a și fost 🙂

Roxana S:  Când ne-am găsit unul pe celălalt purtam fiecare în spate ani de dorință curată de a tine un bebeluș în brațe. Am trecut rapid la fapte,siguri pe noi. Dumnezeu ne-a răsplătit cu doi bebeluși dintr-o lovitură!!!!

Timeea D: Eu am rămas gravidă din prima 🙂 Nu prea am discutat înainte. Ne-am dorit să avem o fetiță și așa a fost. Am aflat că sunt gravidă exact de ziua mea.
Acum avem o fetiță de 1 an și 9 luni

Alina D:  Amândoi voiam copiii, Alin mi-a și spus că el vrea patru, eu am zis că sunt dispusă să rămân însărcinată de două ori, cum face rost de diferență e treaba lui. :))) Când am început să ne căutăm o căsuță a noastră (a se citi un apartament cu 2 camere) și eu mă pregăteam psihic pentru rate pentru următorii 30 de ani, am rămas însărcinată, deși ne protejam. Am abandonat treaba cu ratele și am început să visăm amândoi la o fetiță cu păr cârlionțat. Între timp, am născut cel mai adorabil băiat, am găsit și un apartament cu 3 camere care s-a încadrat în buget și în care sperăm să ne mutăm înainte să împlinească flăcăul 10 ani. 😂 😹

Ramona I:  Eu am știut de când l-am cunoscut că el o să fie tatăl copiilor mei. Fără să știu, a știut și el – a mărturisit unui prieten de când m-a văzut! Ne-am dorit amândoi copii foarte tare. Și, iată, a venit după 6 ani de când suntem împreună și aproape 4 de căsnicie, în momentul în care ne-am simțit amândoi împăcați și împliniți de căsnicia noastră, de cât ne-am iubit și giugiulit amândoi și doream să împărțim 🙂 M. vine în 5 iulie 🙂

Roxana H:  Noi eram amici de ani de zile… Acum 4 ani, când eu eram stabilită în Irlanda, mai vorbeam cu el pe facebook și într-o zi am glumit către el: “Lupule, tu mai trăiește-ți viața… Prinde tot ce poți, că vin eu acasă și îți fac copil!!” (GLUMĂ aruncată aiurea la vremea aceea) Și am ajuns să fim împreună, și s-a întâmplat exact cum îmi doream mereu: să fiu mamă la 30 de ani! El își dorea ceva serios, o familie și așa am ajuns să fim părinți de 1 an!

Corina F:  Mie, ambii copii mi-au ieșit când am fost eu foarte sigură că îmi asum rolul de mamă, indiferent ce provocări pot apărea în viitorul meu. Mi-au ieșit așa cum i-am dorit: sexul și zodia. Sănătoși amândoi, dar dorințele mele legate de trăsăturile fizice nu s-au îndeplinit 😁 Soțul meu nu a avut nicio ezitare, el încearcă să mă convingă să-l facem și pe al 3-lea. 😂😂😂

Bianca P:  Pentru noi, de la începutul relației a fost clar că nu ne dorim copii. Chiar mă bucuram că am găsit pe cineva care îmi împărtășește dorința asta, eram amândoi pe baricade când auzeam chestii de genu “Las’ că vedeți voi, o să vă treacă.” Nici unul din noi nu a deschis vreodată subiectul “ce-ar fi dacă totuși…”. Dar, după nouă ani de relație, din senin ne-am trezit dintr-o dată vorbind despre bebeluși, despre familie, despre “parcă totuși, cum ar fi dacă…” 🙂 Și ne-am hotărât să facem un copil și l-am făcut 😀

Corina Ș: Eu am vrut de ceva vreme bebe dar la un moment dat mi-a trecut, prea multă muncă, mult stres… Apoi ne-am hotărât să ne luăm casă, am zis că renovăm, anul următor mergem în concediu doar noi doi și după aia încercăm. Ne-am luat casă, după vreo 2 săptămâni a venit prietenul lui cel mai bun la noi. Știam că urmează ceva nopți de “petrecere” ca între băieți. I-am zis într-o seară: vezi să nu vii la 3 noaptea peste mine că mâine la 5 iar plec la serviciu! A doua zi era Motogp, e fan mare Rossi, și a câștigat. La care el: Bă, Ali! Ți-am zis că o să câștige Rossi! Aseară am făcut și un copil! Stai să vezi numa’!
Și așa a fost! Că luna aia ne-am văzut atât de rar. Și uite așa am luat casa, după 3 săptămâni am aflat că sunt gravidă, am renovat (încă mai e câte ceva de făcut) și în concediu n-am mai fost. Dar mergem în vară, toți 3! Și cu cățel! O să fie cel mai fain ever! Abia aștept! ❤❤

Ana A:  Noi am decis după vreo 3-4 ani de căsnicie 🙂 că am copilărit destul prin cluburi și vacanțe de poveste, cu sporturi extreme și culcat la ore târzii diminețile după petreceri. Aașa că ne-am făcut, ca la carte, analizele, am oprit pilula și am dat liber la vânătoare! Și din prima lună în care am avut “verde” de la medic, am reușit! Ba chiar știm exact când s-a întâmplat, am calculat ca maniaca să aduc pe lume o fetiță, născută musai în zodia leu! Și 9 luni mai târziu, iat-o pe Sonia, leoaică cum a comandat-o mama! În “momentele zero” (sau mă rog, fix după!) rădeam cu Rareș în timp ce stăteam cu picioarele în tavan, ca să fiu sigură că se întâlnesc la mijloc materialele noastre genetice 🙂 a fost o perioadă cu multă dragoste și gânduri pozitive!

Stai așa, că mai am o poveste, destul de diferită, despre David! A venit pe nepusă masă, într-un moment când nu îl chemasem și nici că mă gândeam la el. Ba chiar treceam eu prin niște etape mai ciudate de maturizare. A fost o sarcină grea, cu ceva baby blues în avans (ca să nu zic depresie), și cireașa de pe tort a fost un cerclaj necesar pe la 28-30 sapt. Dar băiețelul meu puternic și senin ca soarele verii a așteptat cât a trebuit și a venit la termen. Și după naștere s-au risipit toți norii din sufletul meu, am început o nouă filă a vieții, așa de frumoasă și de zâmbitoare cum n-aș fi crezut. A venit ca să mă salveze, ca să mă ajute să cresc. Și îi mulțumesc că m-a ales, chiar dacă nu-l chemasem, naiva de mine!

Olga E:  Ioi, eu de mult vroiam un bebe, știi tu:) tot încercam să-mi conving prietenii care aveau deja, să mă lase să am grijă de ei o zi, două, dar n-am avut niciodată haha O dată am vrut să-i iau bebelușul unei femei de etnie rromă (ovservi ‘the politically correct’ :P) pe stradă și să am eu grijă de el forever…
când s-a întâmplat minunea, am vrut cel mai mult din lume, amândoi, și am simțit că atunci e momentul. Ceea ce nu am mai simțit înainte, deși toate condițiile erau îndeplinite 😉

Gloria F:  Noi stăteam diminețile weekend-urilor în pat amândoi și ne imaginam cu voce tare cum o să fie când o să avem un bebelan și cum o să sară Moto, cățelul nostru westie, pe el să-l smotocească și invers. Cum o să împingem căruciorul pe străduțele cartierului și cum o să își umple încălțările de nisip, de la locul de joacă din parc. Iar intr-o zi am zis “hai” și răspunsul a fost tot “hai” și îmi aduc aminte că m-a bufnit râsul de fericire.
Până acum s-au întâmplat lucrurile bine, smotoceala e la locul ei, iar pe nisip îl așteptăm în viața și canapeaua noastră cât de curând 😄

*numele fetelor sunt fictive, poveștile nu 🙂

imagine via Shutterstock, cupluri gândindu-se la copii

Articolul anterior

Până când o să mai dormi cu copiii tăi, mamă?

Articolul următor

Femeie, amintește-ți că porți doi sâni la piept!

45 Comentarii

  1. mai

    Nu fiecare copil a fost intai un gand al parintilor, majoritatea sunt chiar foarte neplanificati. Ai uitat de copiii la betie, de cei multi care pur si simplu enjoy the moment fara a se gandi la consecinte, a, si de copiii planificati pentru alocatie, planificati prost (situatie materiala precara, neluarea in calcul a tot ceea ce presupune cresterea unui copil).
    La o parte din cuplurile de mai sus se intelege ca e o situatie disfunctionala, trebuie doar sa citesti printre randuri cu multa atentie la ceea ce declara ele, descrieri, mod de a pune problema, tot. Sau ia calea simpla si acopera totul cu emotii roz, daca minciuna e un ambalaj asa frumos.

    • Si daca a fost alocatia, tot un gand e si ala. Si copiii facuti la betie sunt ganditi in momentul in care cineva face sex si nu se protejeaza sau opreste pilula, ala tot un gand e.

      • mai

        Da, betivii aia sigur au vrut sa faca un copil. Adica, el/ea nu mai stia nici cum il/o cheama in momentul conceptiei, dar se gandea deja ce bine i-ar sta cu un puradel in brate. Is this real?
        Ah, si gandul la haleala (alocatie) – ce gand meschin, nu? E oare normal ca acei parinti sa mai fie in libertate, sa distruga si alte vieti?

        • E vorba că e un gând, nu contează că după legile tale e un gând meschin. După ale lor, e o salvare de moment.

          • mai

            Am spus deja ca e un gand (meschin, condamnabil). Celelalte – betie, intamplare (sex iresponsabil) nu duc nici macar vag cu gandul la planificarea unui copil. Explica cum vine asta ca un copil facut la betie a fost un gand al parintilor. Nu mi se pare logic ce spui.

    • Laura

      Ai stricat așa… “vibe”-ul postării.
      Eu nasc chiar mâine al doilea copil și chiar citeam binedispusă, postarea Mirunei… și apari tu…așa…
      Cred ca vorbeam de părinți și oameni normali, un copil e o bucurie, o discuție intre viitori părinți, e sigur cu emoție!

  2. Asa e! Al meu kiddo a “venit” ca un fel de dorinta de Craciun, in 2015, al sotului meu (pe atunci nu eram casatoriti). A venit 2016, am fost plecati in vacanta in Anglia iar dupa cateva saptamani.. minune 🙂 iar cel mic a venit pe lume tot in decembrie, la o saptamana dupa Mos Nicolae. Chiar radeam cu al meu sot “daca mai statea putin (am nascut natural si la termen) devenea nu doar un “gand de Craciun” ci si “cadou perfect” 🙂 Sa mai precizez cat de fericiti suntem amandoi si cat de multe ne invata cel mic in fiecare zi? 💙

      • Multumim frumos! Asemenea! 🙂

      • Andreea

        Noi am vrut sa planificam tot sau mai bine zis eu…dar a trebuit sa realizez ca nu eu decid…dupa ce am pierdut o sarcina in saptamana a 9 a durat aproape un an sa ramam gravida…am crezut ca in sfarsit o sa avem.o minune insa in saptamana a 26a baietelul nostru a murit…la scurt timp dupa am ramas insarcinata si avem o minune de fata dar grijile si teama de a o pierde si au pus stapanire pe mine inca din sarcina…nu putem planifica totul…eu abeam in minte ca pana la 30 de ani o sa am 2 pitici si viata va fi asa sau asa….sunt fericita pt tot ceea ce am dar daca as putea da timpul inapoi…as inceta sa mai planific

  3. mihaela

    Si noi ne-am dorit tare un copil. Asa ca dupa patru ani si trei operatii, a aparut ghemotocul. Am facut cinci teste de sarcina, ca sa fiu sigura.

  4. Doina

    La mine al treilea (o fetita adorabila cu niste ochi albastri superbi) a venit pe nepusa masa si de socata ce am fost am plins de ciuda, sotul intrebindu-ma cam cu doua luni inainte sa aflam, daca as mai vrea al treilea copil, ca el da. Si cred ca pt el a venit si acum ma intreb cum am putut sa fiu atit de proasta si sa pling, sa-mi fie frica si altele …

    • E incredibil, si din povestile prietenelor mele, se pare ca si intuitia barbatilor e fenomenala!

      • Doina

        ASA e! Eu plingeam cu testul in mina, de ciuda, el ridea….Si eu plingeam mai tare CA el ridea! Mi se pare hazliu acum…Si ce- l iubeste!!!!!!!!

        • De ciudă, cum de ciudă? 🙂

        • Andreea

          Noi am vrut sa planificam tot sau mai bine zis eu…dar a trebuit sa realizez ca nu eu decid…dupa ce am pierdut o sarcina in saptamana a 9 a durat aproape un an sa ramam gravida…am crezut ca in sfarsit o sa avem.o minune insa in saptamana a 26a baietelul nostru a murit…la scurt timp dupa am ramas insarcinata si avem o minune de fata dar grijile si teama de a o pierde si au pus stapanire pe mine inca din sarcina…nu putem planifica totul…eu abeam in minte ca pana la 30 de ani o sa am 2 pitici si viata va fi asa sau asa….sunt fericita pt tot ceea ce am dar daca as putea da timpul inapoi…as inceta sa mai planific

  5. Larisa

    Eu cred ca sotul meu isi doreste mai mult decat mine un copil, desi nu stie ce responsabilitate il astepta. Intotdeauna imi pune mana pe burtica si ma intreaba cand va fi acolo un ghemotoc mic. Eu sunt cea nehotarata. La un moment dat, chiar am visat ca eram insarcinata si imi puneam problema prin vis ca trebuie sa renunt la un somn linistitor si la multe altele. Intr-o zi ii spun ca vreau, in alta ca nu mai vreau si sa mai asteptam. Insa, ne-am promis ca pana de Craciun voi avea burtica.

    • Stii cum cred eu, daca oricum stii ca vrei un copil cu omul asta, mai bine mai devreme decat mai tarziu. Daca nu, atunci mai asteapta.

  6. Daaa, puiul nostru a fost un gând cu 3 ani înainte să se întâmple. Ne-am planificat înainte de nuntă că vom face copil la aprox un an după nuntă. Ei bine, după nuntă am mai stat câteva luni apoi am început cu analize de tot felul să fim siguri că suntem sănătoși tun și apți pentru un copil. După ce analizele au ieșit toate bine ne-am pus pe treabă și a ieșit din prima. Am fost atât de emoționată în prima lună când mi-a întârziat menstruația încât mi-a cumpărat soțul test de sarcină din prima zi de întârziere, atunci i-am zis: ”păi nu îl fac acum să iasă negativ și să fiu dezamăgită, mai aștept măcar 7-8 zile” :)). Dar de curiozitate l-am făcut și a ieșit pozitiv, aveam o săptămână- două de sarcină.

    • Nici nu stii ce norocosi sunt cei care nu au avut de asteptat, de vindecat dezamagiri, etc etc. Ce poveste frumoasa.

  7. Alta Miruna

    Da! Ce frumos! Dupa doua ganduri materializate minunat, acum ne trece prin cap un al treilea gand. Desi constient nu as mai vrea si simt ca nici nu as mai putea.

  8. Foarte convingatoare ai fost… aproape ca m-ai convins si pe mine sa imi doresc un copil 😀

  9. Cricket

    Nu mi am dorit niciodata copii, nu mi plac. Apoi l am cunoscut pe el si am zis poate ar fi dragut. Apoi a ramas gravida o f buna prietena dupa ce asteptase 3 ani. Era mega entuziasmata si am vazut undeaproape cum decurge. Te ai astepta sa spun ca m a molipsit si am inceput sa mi doresc si eu. Nu, de fapt mi am dat seama ca nu vreau, poate mai incolo pt ca inca mai voiam sa fac alte lucruri. Sotul era de acord. DAR am ramas insarcinata si mi am dat seama din prima, nici nu intarziase nimic, pur si simplu stiam. Acum o am pe ea si o iubesc din tot sufletul, insa mi e oribil de greu, tanjesc sa dorm, sa nu mai fiu asa obosita, sa fac ce vreau, sa am corpul dinainte. Mi e ciuda ca imi e atat de greu si nu inteleg cum de fac oamenii mai multi copii. Asa ca nu, nu toti copiii sunt un gand inainte…

    • ei, ai rămas însărcinată, fiindcă nu te-ai protejat, erai într-o relație stabilă, undeva cumva era și asta o posibilitate… 😉

      • Cristina

        He he da…eram si casatoriti de vreo 2 luni. Ideea e ca pana atunci nu s-a intamplat desi conditiile erau aceleasi. Pe de alta parte, daca nu venea ea, noi nu cred ca ne hotaram prea curand sau chiar deloc.

  10. Vai ce articol frumos! <3

  11. Miruna, ce carti de spiritualitate despre viitorul copil?

    Eu dupa ce am asteptat-o pe Emma fix un an, am inceput sa cred ca parca prea s-a pupat realitatea cu gandul cu care am inceput eu sa incerc – ca e normal sa nu se intample in primul an si ca incep sa ma stresez dupa un an.

  12. Denisa

    Foarte frumos articolul, chiar si pentru cei care nu se gandesc inca la un copil. Dar va veni si momentul acela 🙂

  13. Eu nici nu m-am gândit la copil și nici nu doream copii.
    Mi se pare interesant și cum ajungi un părinte minunat, deși ești absolut antitalent la a fi mamă…

  14. Eram împreună de 7 ani, căsătoriți de 1 an și ne tot zgâiam la bebeluși pe stradă, zâmbeam când vedeam femei însărcinate. Nu voiam neapărat un copil, eu aveam 26 de ani, el 29, ne gândeam că suntem prea tineri și niciunul dintre prientenii noștri nu făcuse pasul ăsta. Dar am oprit pastilele și am zis să vedem care-i treaba. Am plecat la mare 2 și am venit 3 și ne-am bucurat enorm. Când s-a născut fii-sa era ca un paun cu ea în brațe mândru de ce realizasem. Apoi n-am mai vrut alt copil. Eram convinsă că nu îmi mai trebuie, am dat tot ce ține de bebelușie. El îmi tot spunea că am nevoie de un băiat să văd și eu ce înseamnă iubirea supremă, pentru că nu există dragoste mai pură decât dragostea unui băiat pentru mama lui și că e păcat, că el simte dragostea asta de la fii-sa. Așa azi, așa mâine, până m-a convins. A trecut aproape un an de încercări până testul a fost pozitiv. Și, da, nu cred că mă va iubi cineva vreodată în viața asta mai mult decât mă iubește fii-miu. Acum am o fată de 11 ani și un băiat de aproape 6 și mă bucur de ei, mă bucur că sunt tânără cu copii mari. Am zis că la 40 de ani mai fac un băiat. Să vedem.

  15. Anca

    Dupa 7 ani de relație si aproape unul de căsătorie am inceput sa discutam serios despre asta. Doar ce mi-am făcut analizele, care au ieșit surprinzător de ok (deh, sunt corporatistă stresata si proaspăt promovata, nu-mi inchipuiam ca ginecoloaga imi va da unda verde din prima) si cumva ne-am trezit amandoi ca “gata, adica incepem?”. Stupefacție totala 🙂 “adica asa repede?”
    Nu ar trebui sa ma plang, e o perioadă faina in cuplu, ne dam seama ca incepem sa fim pregatiti pt asta, dar tot parca am emoții.
    A trecut abia o luna, dar in perioada asta am inceput sa mananc mai organizat,am renunțat la paharul de vin de seara, dupa cina, am inceput sa iau vitamine prenatale, am luat si teste de ovulatie, dar parca mi-a fost frica sa trecem la fapte fix in perioada fertilă 🙂 faptele le-am făcut după si acum până vine ciclul sunt mega panicată, că “ce ma fac eu dacă totuși sunt însărcinată”. Am mai făcut si un vaccin acum doua zile, desi epidemioloaga mi-a zis ca e ok, just in case se face si in sarcina (nu are virus viu) dar ma cuprind remuscarile ca sunt ipohondra si m-am apucat sa ma vaccinez dupa ce am făcut sex neprotejat :))) e clar, stau prost cu nervii in perioada asta ( sper sa fie pms-ul :))) )

  16. Emilia

    Ce mult îmi place subiectul!Da,cu siguranță la început copiii sunt un gând,doua,trei!Mi-am dat seama de la început că e un tata bun și vreau 3 copii cu el!Primul a venit că la carte,am gândit,am trecut la actiune ,a venit!O fetiță!Al doilea a venit total pe neașteptate,alăptăm și trecuseră doar 10 luni!Al treilea a rămas în gândurile mele 12 ani până să îl primesc!L-am primit cu uimire la 45 ani gandindu-ma de ce am așteptat atât!❤️

  17. Valentina

    Chiar acesta a fost și răspunsul dat băiatului mare(6 ani) când a fost curios cum s-a născut el. I-am spus ca prima data a fost în gândurile noastre, apoi în burtica.
    Nu a mai cerut alte detalii, a fost mulțumit cu răspunsul dat. 😀

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 218 queries in 0.434 s