Medicii tineri vin din urmă. Dinozaurii se simt amenințați

E o junglă lupta asta pentru dreptate, deși se poartă pe pielea pacientului, de fapt. E greu să faci față indiferent de care parte a baricadei te-ai afla.

Văd asta în fiecare zi, aud povești și de la alții. Dar știți ceva? Nu mai este mult și lucrurile se vor schimba. Nu au cum să rămână la fel.

Trăim în era informației. A fi educat nu mai înseamnă să știi să spui bună ziua și mulțumesc. Înseamnă să înțelegi o problemă și să o poți rezolva cu argument. Și pacienții de astăzi nu mai sunt cei de ieri. Eu cred că numărul celor care spun ”păi, dacă așa a zis domn doctor” fără să înțeleagă de ce – e tot mai mic.

Cei tineri au mai dat cu nasul pe afară, au mai văzut cum se face una și alta, că în România oricum nu îi învață nimeni nimic. Iar cei bătrâni (căci unora le poți spune așa fără obrăznicie, e un fapt perfect obiectiv) își duc zilele din inerție în loc să se bucure de o pensie cinstită și-un jurnal în tihnă la televizor și se supără că vin ăștia micii și le spun lor ce și cum să facă.

Neurochirurgia e o discuție, îmi zicea de curând Horațiu. Adevăratele somități găsesc plăcere din a face puzzle de argumente, ele se simt stimulate, nu amenințate.

Și mai cred că noi, ca medici, avem niște responsabilități înaintea oricăror drepturi. Așa e în profesia asta. Binele pacientului e mai presus de orice. De orice, mă-nțelegeți? Orgolii, interese ori dreptăți. Medicina nu se face construită pe păreri. E ca și cum am dezbate apa caldă. N-ai cum. Până și lucrurile neclare sunt clare, exprimate în probabilități și procente de risc.

Pe care pacientul are dreptul să le cunoască.

Eu am foarte multă încredere în tineri, în mecanismele lor de gândire, în puterea argumentului adus. Mințile lor nu sunt atât de pervertite, ei nu sunt distorsionați de influență și lăcomie. Probabil că și dinozaurii sunt flămânzi, dar tinerii ăștia, domnule, ăștia n-ar mânca orice le iese în cale.

Pacienții au drepturi, medicii au responsabilități. Asta e realitatea. Indiferent cum ne convine treaba asta și în ce categorie ne aflăm.


Ca să înțelegeți un pic contextul, ar fi multe de zis. Cireașa de pe tort a fost când, recent, ultimul argument al unui pseudodinozaur din ăsta ( supărat că posibil am deschis ochii unor pacienți/clienți de-ai săi) a fost că -citez- oricum medicii stomatologi ”nu prea …(se pricep)”

Ăsta, da, argument matur și valid.

imagini via Shutterstock, medic experimentat lupă și bravo

Articolul anterior

De la corporatist la liber profesionist. Sau cum te face părințeala să nu mai încapi într-un birou.

Articolul următor

Din lac în puț -sau cum ne vom petrece următorii 4 ani

13 Comentarii

  1. bunica cu bundita

    Acesti dinozauri preistorici nu vor sa iasa din jungla in care au trait si s-au format ! Nu cunosc bucuria dialogului cu pacientul,si ,ce e mai dureros nici cu colegii lor mai tineri sau cu alti dinozauri care au tinut cat de cat pasul cu vremurile care au venit!Asa cum ziceam, dialogul nu exista ,dar din monologul unora, am inteles ca nu vor sa isi mai bata capul lor pretios cu alte informatii ,daca ”merge si asa ”! #REZIST

    1+
  2. din cauza asta cunosc medic ce a plecat din tara.

    Si eu cred ca pacientul roman de astazi nu mai e ca alta data, sa taca si ia de buna tot ce zice dr.
    Si de fapt asa e si romanul in societate: raspunde, isi cere drepturile, nu mia are frica, stie ca poate alege. Asta e sfarsitul comunismului, comunismul a mers pe frica, pe zisul altuia si inghitit si executat si tacut.

    1+
    • dinozaurii ăștia își văd pacienții ca pe niște șoareci care au onoarea să încapă pe mâna lor. horror

      0
      • Dinozaurii astia ignora cu tupeu de 30-40 ani infectiile intraspitalicesti…. (nu le-a inventat guvernul Ciolos, le avem de peste 50 de ani, de aia s-a inventat Cantacuzino vaccinul Polidin: continea fix klebsiela si stafilococul auriu, si streoptococul nu stiu care, si niste E.coli).

        0
  3. Bon, dincolo de tristetea si frustrarea data de existenta si piedicile numite dinozauri broncozauri, noi pacientii ce putem face? Ai putea sa ne scrii un indrumar de pacient inteligent?

    Eu personal cer
    – analize doctorului si le discut punctual,
    – il intreb inainte care e rata de raspuns fals pozitiv/negativ a analizei, si daca se pot completa cu remarcile clinice
    -cer prospectele inainte de a-mi prescrie (asta dupa ce am fost si cumparat un medicament, vazui apoi ca sunt alergica la compus, intors la doctor etc – stiti voi, scump si timp si mi-o trecut fara dar m-am trezit cu nervi 😀 )
    -intreb daca se poate completa/corecta igiena vietii (am calmat alergiile asa)
    Dar sigur mai aveti voi si altele.

    (pauza de mar a luat sfarsit, ma intorc la munca)

    0
    • E o idee foarte bună, doar că e destul de complicat. Ar merge mai degrabă punctual.
      Uite, de exemplu, treaba asta că ești alergică la unul din ingrediente/substanțe, medicul ar fi trebuit să știe și să nu prescrie. Dacă tu știai de alergie anterior și i-ai comunicat.
      Dar na, ce să zic…

      Analizele nu se discută întotdeauna punctual, ideea e să le pui într-un context, fiindcă omul funcționează ca un organism, nu e ficatul de capul lui, rinichii de capul lor etc..

      când e următorul măr?

      0
      • Mai am un mar, dar il mananc la 16:00. Cam nasoale astea fara gust, alea din toamna s-au vestejit si adio.

        Eu nu judec medicul: e om si scrie sute de medicamente, nu are cum sti pe de rost toate ingredientele, mai ales ca mai sunt si mai multi producatori si se schimba prospectul (o patii cu ochii mei). Pur si simplu unii tin prospectele indosariate si verifica unde nu sunt siguri, in alte cazuri este netul si site-ul comisiei euroepene gestioneaza prospectele si studiile si eficitatea. Ia 5 min dar imi salveaza mie 2 ore si baniii cu inca un consult, cu dat la marmacie etc.

        Bon, contextul e context. Noroc ca am analize bune 😀 . Dar si ca intrebai doctorul: “ia ziceti, de unde sa iau fier? ” ca el deja scotea reteta de pastile si folia din sertat. A mers 😉 – a scos si hartia cu 20 alimente cu fier si concetratie (fruntasi ar fi urzicile si ficatul de vita, alaturi de un pahar de limonada si departe de produsele lactate)

        0
  4. Mihaela M

    Până să am experiența unei nașteri într-un spital de stat mi se păreau poveşti… Acum pentru orice fel de investigație medicală mergem doar la privat. Finalul e apoteotic :-).

    0
  5. Diana v

    Chiar astăzi citeam scrisoare unei doamne adresată unui funcționar (…) care a stat internata in spitalul din Arad la boli infecțioase. Offfff ce povestește femeia asta te cutremura, numai mama sa nu fii. Cum copilași fără mame (ca nu le lasă internate împreuna cu copii) plâng si se zbat de durere, cum nimeni nici un doctor, nici o asistenta nu fac nimic 🙁 Oare femeile alea nu au suflet? Oare câta nepăsare poti avea unii? In ce era trăim? Când o sa ajungem in rând cu lumea?

    0
    • Mihaela M

      Ba au suflet mamele. Doar ca iau de bun ce spun doctorii sau asistentele. Şi eu sunt de condamnat. După operația de cezariană (dioptriile la ochelari mi-au crescut cu patru numere în perioada sarcinii, iar concluzia doctorilor oftalmologi a fost că pot să rămân fără vedere dacă vreau să nasc natural, pur şi simplu nu am putut să îmi asum acest risc), am ajuns a treia zi la copil, am avut nişte complicații. Toată lumea mă asigura că e totul bine şi că este îngrijit cum trebuie. Nu vrei să ştii în ce stare am găsit copilul când m-am dus la el. Am avut un şoc. Deşi eu le rugam şi le ceream să mi-o aducă să o văd, îmi spuneau că să mă refac eu şi apoi voi merge eu la ea. Am acceptat fără prea multe proteste, din păcate. Nu ştiu ce a fost în capul meu. Asta pentru că am avut încredere în cadrele medicale, aşa am fost făcut să cred la momentul ăla că-i cel mai bine, pentru mine şi pentru ea.

      0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 196 queries in 0.360 s

Inline
Inline