Despre ce hateri și psihopați am întâlnit de când cu blogul

Am scris mult despre câte lucruri bune și oameni faini a adus blogul în viața mea (până nu ați fost atenți, mi-am făcut și o pagină separată ”despre blog”), însă nu prea am povestit despre cealaltă față a monedei:

Crizele

Haterelile nu le mai știu pe toate și nici nu mă străduiesc să-mi amintesc, cred că mintea mea refuză să le indexeze cumva. Pe vremea haterilor mei, nu era facebook la putere, s-a lăsat în replici pe zeci de comentarii, unde unii mă crucificau și alții mă apărau. A fost una din acele situații în care am simțit puterea comunității și a fiecăruia dintre cei pe care îi văd în statistici că sunt cu mine aici.

Cele memorabile

Prin 2008, eram proaspăt mutată la București, blondă, tânără, iubirea. Cert e că aveam mașina branduită. Scria www.ȘiBlondeleGândesc.ro pe bara din spate. Evident că eram o apariție la stop, să zicem. Până când, într-o zi, m-a agățat un tip cu ceva mașină de teren. Eram pe Bulevardul Aviatorilor parcă, mergând spre Charles de Gaulle și nu reacționam la flash-uri, claxoane, disperări. Am vrut să-l pierd, așa că, m-am băgat pe străduța aia paralelă cu bulevardul, doar ca să scap de acest individ insistent. Doar că, inteligentul s-a dus până în capătul străduței și a intrat cu spatele (că era pe contrasens) până a ajuns în fața mea. M-a blocat. Pentru cine nu știe, acolo sunt mașini parcate de o parte și alta pe un drum cu sens unic, nu ai pe unde scăpa. Vă zic pe scurt: mi-a cerut numărul de telefon, i l-am dat, și-a dat apel ca să fie sigur că nu l-am fentat (o fi fost pățit omul) și gata, a rămas că vorbim. Cred că era simpatic tipul, la vremea respectivă îmi și dăduse un sfat foarte bun, pe care nu l-am urmat, desigur (pe lângă blondă mai eram și încăpățânată, dar, na). M-a costat treaba aia, încă plătesc pentru ea, dar noi să fim sănătoși.

Dacă ați crezut că s-a ales vreo aventură din această întâlnire ca-n telenovele și dacă mama-soacră citește aceste rânduri libertine, vă rog să luați în calcul faptul că nu m-am născut blondă și că a fost un moment în viața mea în care aveam dreptul să recuperez timpul pierdut. Și să-mi dau numărul de telefon unui băiat dintr-un jeepan gigantic. Nu s-a ales nimic, nu am câștigat nici măcar experiență și nu mai știu nimic de el, deși nu cred că încă îi mai place de mine.

Cum să scapi de un tip insistent cu numai 2 telefoane

Un alt băiat, care făcuse rost de numărul meu de telefon cumva (pe vremea aia, la începuturile blogosferei, să fii femeie în online era un privilegiu și o raritate, nu vă imaginați vă eram vreo frumusețe, vreau să zic) și mă tot suna. Nu știam cum să nu îi mai răspund. Nu îmi plăcea de el, deja îl cunoscusem pe Horațiu (mama-soacră sper că a ajuns cu lectura până aici 🙂 ), nu mai aveam răbdare de ce-mai-faci-uri interminabile prin telefon.

Așa că, am schimbat strategia. De câte ori mă suna, urma să îi răspund și să îi spun ferm și fără inflexiuni vocale:

Salut. Cu-ce-te-pot-ajuta. Spune-mi-repede. Sunt-foarte-ocupată.

Politicos. Rapid. Direct. de 2 ori am aplicat strategia. Se blocase omul de ambele dăți. Probabil nici nu mă iubea la nebunie, însă dați-mi voie încă să mă bucur de moment.

:)))

Și cea mai tare fază

Asta e de pe vremea lui yahoo messenger. Pentru cei mai tineri dintre voi, ăsta era un fel de messenger mai de pe vremea noastră, adică atunci când facebook nu exista. Un fel de whatsapp fără numere și fără telefon, să zicem.

Apăruse acest personaj care îmi scria insistent, vulgar și violent. Începuse pe blog, l-am blocat și a trecut pe messenger. Cu morți și dumnezei, cu puie și mule, că mă așteaptă el și-mi drege el, adică nu părea din categoria îndrăgostitului de la semafor. Ăsta mă voia ca să mă porționeze și să mă dea la câini, cam asta era senzația pe care o lăsa. Am înțeles rapid că a-l bloca și pe mess nu e o variantă, fiindcă asta doar l-ar fi stârnit să mă caute și pe alte căi.

Sincer, mi se cam făcuse frică. Treaba a dura deja de niște săptămâni.

Tipul începuse să-mi scrie inclusiv chestii despre unde fusesem în ziua respectivă, ceva extrem de dubios. Totul a culminat atunci mi-a spus că are orarul meu de la facultate și că mă așteaptă el într-o seară când ies și mă dă cu capul de toți pereții. Opaaa. Și mi-a cerut numărul de telefon. Așa că, la faza cu orarul de la școală și capul meu dat de pereți, am zis, ia să schimb tactica. Să nu-mi mai fie frică. Eram pe mess, repet, cu un psihopat anonim.

Și am început:

Și ce-o să faci dacă îți dau numărul de telefon pentru ce îți trebuie numărul meu de telefon ca să îl ai și să nu mă suni niciodată să mă uit la telefon așteptând și să nu sune cum fac atâția alți băieți vă știu eu pe voi cum sunteți doar să vă jucați cu sentimentele noastre etc etc etc

Să zicem că nu m-am oprit foarte curând.

Atât de tare s-a speriat psihopatul meu, încât n-am mai auzit de el până în ziua de astăzi.

:)))))))))))

Cert e că de o femeie cu gura mare îi e frică oricărui bărbat, oricât de psihopat ar fi el.

foto via Shutterstock, femei blonde, ură, haters

Articolul anterior

Tot despre violență. Poezie trimisă de o cititoare, în versuri din viața ei.

Articolul următor

Nu schimba medicul doar fiindcă nu-ți spune ceea ce vrei să auzi

31 Comentarii

  1. mihaela

    Finalul este mortal. Chiar si mama soacra cred ca s-a amuzat.

    2+
    • da, nu? îți dai seama că nu vreau să știu ce se întâmplă dacă nu s-a amuzat :))) peste alți 10 ani, va apărea articolul despre ”cum am împăcat-o pe mama soacră în 10 ani grei” :)))

      1+
  2. bunica cu bundita

    Si asa cum spui in final,este poate una din putinele metode care functioneaza la barbati ,indiferent cat de mare e IQ-ul,sau psihoza!HAHAHAHAAH!Femei pastrati-va” gura mare!”

    0
  3. Greta

    Excelent finalul!!! Am râs de-a binelea :))) Bravo pentru idee și, nu în ultimul rând, pentru sângele rece. Ăia de la Hollywood ar avea ceva de învățat din asta. Sau poate nu, că dacă li s-ar potoli prea repede psihopatii, n-ar mai avea cu ce umple două ore de film :)))
    Oricum – am alibiul perfect pentru a continua să dau cu clonțul 😀

    2+
  4. Andreea

    :))) și eu am pățit ceva similar cu unul pe care l-am cunoscut online. Aveam doar 15 ani, m-am întâlnit cu el, părea ok tipul, dar nu voiam nimic de la el, decât o amiciție (naivă, știu!). După o perioadă tipul și-a dat masca jos și a început să mă amentite pe mess și să bage frica în mine. Am realizat rapid că nu adopt strategia bună și am hotărât să nu mă las intimidata! Norocul meu a fost ca aveam o copie de pe CI -ul lui (nu mai știu cum naiba intrasem în posesia lui) și i-am amintit acest lucru, împreună cu faptul ca am un unchi polițist, deci ar face bine sa înceteze dacă nu vrea sa o pățească. Din victimă m-am transformat în fata rea și s-a speriat asa de rău că n-am mai auzit niciodată de el de atunci :)). App, și eu tot blonda sub acoperire!

    1+
  5. Larisa

    Exact ultima faza am aplicat-o si eu, ca altfel nu mai aveam cum scapa de un psihopat exact ca acela descris de tine..M-a speriat atat de tare la un moment dat, incat am instigat-o inclusiv pe prietena mea sa ii spuna ca sunt un pic sarita de pe fix si chiar urmez un tratament in acest sens. Dar cea mai tare faza a fost ca dupa cele auzite, indragosteala lui s-a mutat catre prietena mea :))

    2+
  6. Faza finala e de milioaaaane!! solutia o stiam de la o colega sportiva, ce avea ” un amoureux” in parc, cand venea la sport. A schimbat ora, zilele, el tot acolo. Pana intr-o zi cand in clasica discutie, ea a incetinit ritmul si inceput: hai alearga cu mine, vezi ce bine e, uite ce muschi am, hai nu sta ca patrunjelul, misca, sanatate, altfel faci cancer, mori de inima etc. Dupa 5 min. o fugit amoureux-ul si nu s-o mai intors.

    P.S. tot o blonda si ea, mai blonda ca mine.

    Si tot P.S.: psihopatii astia au fost batuti bine cand au fost copii, si nu au avut parte de iubire neconditionata.

    1+
  7. buha

    Asta a fost unul dintre motivele pentru care aproape ca am renuntat la blog. A ramas in paragina, cu articole de acum 1000 de ani, iar eu am ramas cu o mare frustrare din cauza ca nu am mai scris si din cauza ca e tare greu e sa te reapuci. Psihopati care ma amenintau, ma injurau, ma urmareau, ma sunau, imi gasisera adresa cautand cu whois proprietarul site-ului samd. Unii oameni nu au absolut nicio limita. Felicitari tie ca ai perseverat, ai fost fata desteapta si nu ai renuntat 🙂

    0
    • Intotdeauna trebuie sa fii mai desteapta decat ei. Doar ca, sa te fereasca sfantul sa dai peste un psihopat adevarat, ca atunci nu cred ca ai sanse. Poate e mai bine ca ai abandonat.

      0
      • buha

        La momentul ala nu am stiut mai mult decat atat. Culmea e ca nici macar nu scriam chestii de interes general, scriam povesti din viata ca sa zic asa. Nici pana in ziua de azi nu am revenit macar la folosirea numelui real in conversatii pe bloguri. De fapt, nici nu am mai comentat pe bloguri, cred ca e prima data in foaaarte multi ani cand am simtit nevoia sa dau totusi si “Post comment”. Te citesc de 1000 de ani. Felicitari pentru blog, a evoluat extrem de frumos.

        0
  8. Diana

    :))) esti geniala

    0
  9. Esti bestiala. De-aia esti my digital husband. :))
    Eu deja ma speriasem si doar citeam in fata unui monitor, cum sa ai atata prezenta de spirit incat sa i-o intorci?! Esti beton.

    1+
  10. hater-ii mei din online sunt diferiti. De obicei se iau de mine ca sunt zgarcita naibii, avara, evreica, etc. Ba unul a zis ca mai am sa imi mananc rahatul de sub unghii.
    De obicei las comentariile care combat continutul si nu omul, altfel sterg.
    Ca sa ma laud, am un coleg cu origini evreiesti si sunt mai zgarcita decat el. PamPam 😀

    0
  11. Doina

    Sper sa ramina la arhiva sa citeasca si fetele mele cam peste 15 ani….

    0
  12. Denisa

    Tare de tot! Fix ca in bancul in care o tipa, ca sa scape de viol incepe : “Da, da…ia-ma..Toata..fa-mi un copil, sau doi…Poate ies gemeni…mamei i-ar placea…chiar, vrea sa te cunoasca!”. Aparent merge si in viata de zi cu zi daca folosesti replicile adecvate.
    Si chiar daca am ajuns pana la finalul articolului, m-am blocat la sfatul oferit de tipul simpatic (pe atunci) din trafic. Se referea la atitudinea ta sau personal branding? Pura curiozitate 🙂

    0
    • A, nunu. Crezi ca personal branding-ul are de suferit?
      Era vorba despre o investitie pe care urma sa o fac.

      0
      • Denisa

        I see, I see…
        Am crezut ca are legatura cu masina ta proaspat marcata.
        Brandingul tau nu are de suferit, din contra….incep sa te vad peste tot, ceea ce ma bucura! 😀

        0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 168 queries in 0.280 s