Până la urmă, nu m-am spălat degeaba pe cap!

Trebuie să știți cum se termină articolul de ieri, cel plin de frustrări, depresii și zăpadă. Povestea nu s-a încheiat cu părul curat, ci abia acolo a început, de fapt!

Cum eram eu așa disperată și abandonată sorții, soțul muncea până târziu, că cineva trebuie să pună o pâine pe masă, nu numai să se plângă pe bloguri, îmi scrie Raluca de la Ralucălătorește.ro (un blog de travel cu tot ce trebuie! Raluca e o tipă super isteață și fâșneață, e tonică și te inspiră, o să vă placă de ea).

-Madame, spune-mi că vii.

Mă invitase la clubul ei de book & travel, o întâlnire între prieteni. Confirmasem că merg pe vremea când nămeții păreau una dintre glumele proaste ale doamnei Firea.

Deci nu vin, i-am răspuns. M-am chinuit cu Tudor printre troiene de dimineață, e greu, alunec, e prea multă zăpadă, o să-mi rup gâtul pe la metrou, de mașină nu se pune problema, asta în fericitul caz în care ne amintim unde-i parcată pe sub troiene. În mod evident, îmi luasem orice gând de la a părăsi apartamentul nostru mic din Tineretului.

-Haide, te rog, ia un taxi! Trimit mașină după tine. Vrei să trimit mașină.

TAXI???

Nu mă gândisem la asta, jur pe cuvânt de onoare.

Deci taxi. Cred că se rezolvă. 

Adică, părul meu strălucitor avea șanse considerabile să fie scos la admirat în lume, bebelușul adorabil deja se visa cu obrajii prin aer curat.

Îmbrăcat, machiat cu bebe  în manduca (avem o perioadă de iubire maximă, nu ne putem despărți nici o clipă și nici nu știu de ce am face-o, din moment ce există manduca și multe soluții împreună cu ea!), ați reținut partea cu machiatul, da?  îmbrăcat bebe, chemat taxi. Și tot chemat taxi vreo oră întreagă. Băi, frate, kharma is a bitch. Deci, cât să râdă universul de tine, să fii și spălată și machiată pe deasupra și să n-ai un taxi pe pământ. I-am trimis vorbă fetei că asta e, îi dau țeapă. Mi-am făcut selfie disciplinat, să mă vadă în oglindă, înfofolită, machiată, în-manduca-tă.

-Asta e, îmi pare rău.

Doar că mie atât de rău îmi părea, că m-am așezat pe marginea patului, manduca încă pe mine, mi-am dat bluza jos, pus bebe pe piele și-am stat așa cuminți amândoi, admirând ironia sorții. Se uita la noi din oglindă. Și-am tot stat așa, m-a sunat și un coleg să mă întrebe de un pacient, numai bine să mut gândurile de la probleme reale 😛

După care mă sună Raluca. Să-mi spună că e supărată, dar o să-i treacă până mâine dimineață. Și-mi aruncă o propunere, îți trimit un Uber? (eu nu reușesc să-mi instalez aplicația vieții, habar nu am de ce. Nu-s pe apple store-ul de UK, nu-s nici octogenară. Kharma is a bitch.)

6 minute mai târziu, eram deja într-o Toyota mică. La volan, cel mai simpatic șofer din istoria șoferilor!

Trebuie să vă povestesc.

Îmi zice, domnișoară (deși eu nu mai sunt domnișoară cu acte-n regulă de ceva timp, ba aveam și un copil destul de evident în brațe), domnișoară, săptămâna viitoare e spectacol cu cutare în regia lui cutare. Ce spectacol? întreb eu. Cu cutare, zice el. A, da, bine c-ați zis, mă gândeam eu habar n-având dacă o fi de box, de lupte de cocoși, balet pe gheață. De operă, domnișoară. Așa zi, nene, ce crezi, că tinerii din ziua de astăzi ascultă așa ceva?! :)))

Sincer, cred că era un Uber dintr-o altă dimensiune.

Îi zic în propria-mi apărare: știți, noi nu prea putem merge nicăieri, nu avem cu cine lăsa copilul (when in doubt, blame the kid). Părinții noștri nu stau aici, suntem doar noi cu el.

Mda, e convins că e greu, dar conchide: Știu că n-aveți cu cine-l lăsa, domnișoară, dar zău că-i păcat. Ar trebui să mergeți la operă.

Derulați filmul, câțiva kilometri mai aproape de Plaza (din Tineretului până la mall Plaza, pentru cititorii noștri non-bucureșteni, e ceva serios de mers): Tudor începe să se foiască, semn că își pierde răbdarea. Cer voie să-i pun o melodie (în mașină nu era muzică deloc). Omul aprobă.

Nu vreți să știți cum a fost când a auzit: Domnișoară, sunteți nemaipomenită, domnișoară! Minunată sunteți! Vă zic, o să vă țin minte toată viața. Domnișoară, nu aș fi crezut una ca asta! (Că ce, că uneia care habar n-are de operă îi place Angela Moldovan?) O să-i spun și băiatului meu, pentru nepoțel, poate mai există o șansă!

?!

:))))

Ajungem în Plaza, unde am povestit despre cărți și călătorii. Cred că eram singura mamă de pe acolo, cu părul curat erau cam toți.

S-a întâmplat așa:

Morala: mergeți la operă și spălați-vă pe cap :)) Nu se știe niciodată.

credit foto Raluca Mureșan