Webstock 2016: De ce mi-a plăcut

( Webstock e o mare conferință a internetului din România, care se încheie cu niște premii, oamenii din industrie sunt toți cu ochii cât cepele și sufletul la gură. Cu această ocazie, mă bucur să vă pot spune că a câştigat şi campania noastră Heineken, vă amintiţi acest clip? Felicitări, Oxygen PR şi Heineken!)

La primul meu Webstock, m-a dus Raluca, o blondă care pe vremea aia gândea pe alt blog și care mi-a devenit una dintre cele mai bune prietene. Atunci ne-am cunoscut. Știu și cu ce eram îmbrăcată, o cămașa mov cu dungă albă, pe care apoi am pătat-o ireversibil, încât nu am mai purtat-o deloc. Tot atunci i-am cunoscut pe Alex Negrea, pe Vali Petcu și pe câțiva alții, nu foarte mulți. Pe vremea aia, blogosfera noastră era dominată de bărbați în asemenea hal (Andreea, tu unde erai?), încât o apariție blondă era ceva, senzație! Aşa că, am avut parte de o primire tare călduroasă, chiar nu-mi venea să cred.

Îmi amintesc de ultimul meu Webstock, înainte de cel de astăzi. Știu și cum eram îmbrăcată, cu un țol croșetat, atârnat pe mine, ca să-mi acopere bine burta. Fiindcă eram grasă. Le țin minte pe Claudia Tocilă și pe Corina MS, am avut loc fix lângă hoinaru și am plecat rapid fiindcă eram obosită și…grasă.

Acela a fost ultimul meu Webstock, la care m-am gândit multă vreme cât timp eu eram în Anglia și ei erau la Webstock… fără mine. Că am pierdut momente, că am ratat oportunități de a petrece timp cu niște oameni pe care îi plac și de la care am lucruri de învățat. Ieri auzeam pe cineva sfătuind pe altcineva să nu rateze această conferinţă, mai ales pentru networking. Asta înseamnă ceea ce se întâmplă în mod real, când oamenii stau față-n față și își dau mâna între ei. Uneori se încheie afaceri, adesea se nasc idei și încep colaborări noi.

Prinţesa urbană cu ŞiBlondeleGândesc, zici că eram la control stomatologic 😀

Pentru mine, însă, e și despre a-i vedea pe unii oameni ca mine, care fac lucruri  grozave, exemple că se poate. EI SUNT o confirmare că EU NU SUNT o nebună care doar scrie povești pe un blog, că articolele sunt importante și pentru alții, că nu e pierdere de timp și nici de resurse. Că mai sunt inimi care iubesc Cuvântul. Că, ce fain e să fiu cu ei parcă în aceeaşi corabie! Atunci când mă întâlnesc cu oameni care au aceleași pasiuni ca mine și aceleași gânduri uneori, mă simt inspirată. Atunci când îi văd frumoși și deștepți și implicați acolo în niște povești care sună la fel de bine și în capul meu, parcă devin și eu un pic mai frumoasă și mai deșteaptă. Ca într-un transfer de vibrație pozitivă, de putere și motivație. Deci vă daţi seama de ce îmi place?

Acum nu mai regret acel Webstock, fiindcă l-am înlocuit cu acest Webstock. Mă simt foarte norocoasă. Am revăzut câteva persoane, cu care am avut o senzație de apropiere doar fiindcă ne cunoaștem de mult. Și fiindcă am rămas fideli aceleiași pasiuni în timp şi spaţiu. Am cunoscut câțiva pe care mi-am dorit să îi cunosc. Da, mă simt foarte norocoasă.

Iar, în zile că acestea, mă felicit că m-am întors în România.