Lucruri pe care nu le înţelegeam înainte de a avea copii (4)

bebelus plangand avion

#De ce copiii care urlă sunt tolerați și nu aruncați pe geam

Asta e una dintre cele mai tari faze. Până am rămas însărcinată, toleranța mea față de un copil urlător era egală cu zero. ZEEEROOO. Nimic, canci, niente. Copiii mici erau trecuți sub denumirea de ”mici extratereștrii” în lista mea de valori și nu-mi plăceau decât în poze. Mama tot încerca să le țină partea și să-mi înmoaie inima: ”dar, mamă, e numai un copilaș” sau ”nu e el de vină că plânge” (a, nu, e un mic demon invizibil care i-a invadat corpul și gura aia emițătoare de mulți decibeli enervanți?). Și nimic.

În restaurant, când dădeam peste copii urlăcioși, făceam ca toate fiarele sălbatice în sinea mea, în nesinea mea, îmi dădeam ochii peste cap și ceream să ne mutăm la altă masă, în altă galaxie, să se facă localuri speciale cu acces interzis copiilor și alte porniri din astea radicale. Soțul îmi tot zicea că prea sunt o divă. Ei bine, acum, mi se scurg ochii după fiecare copil din local, îi zâmbesc necontrolat și caut să intru în vorbă. Și soțul îmi tot zice să nu mai vorbesc cu străinii.

În avion, parcă mereu mă nimeream pe lângă unul sau mai mulți bebeluși flămânzi și speriați. Urlau pe diferite voci, de mie-mi venea să îi arunc pe geam. De când am rămas gravidă, parcă nici nu mai aud bine. Și când se întâmplă totuși să plângă cineva, îmi zâmbesc în gând, căci e ”numai un copilaș”.

La nuntă la noi, am dat indicații clare că nu vreau picior de copil alergând scăpat de sub control prin biserică, printre mese, nu vreau să-i văd, să-i aud, să-i nimic. Ieri tocmai am fost la o nuntă, unde niște copii țopăiau pe lângă miri la primul dans pe melodie romantică și norișori de fum. Iar mie mi se păreau tare drăguți cum se bălăngăneau în cadru.

Când eram mică, aveam pe ușa camerei mele un semn pe care scria așa: ”copiii nesupravegheați vor fi vânduți ca sclavi”. Astăzi n-aș mai face trafic de carne fragedă, ba i-aș păstra pe toți și-am face petrecere. Sunt cea mai fericită că am un băiețel acasă și nu l-aș vinde nici într-un caz.

Broscuțule, ești în siguranță.

imagine via Shutterstock, bebeluș plângând în avion

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Sfântul like şi blogurile zilelor noastre

Articolul următor

Top 3 grupuri de facebook pentru mămici

19 Comentarii

  1. Mwell, cam așa sunt și eu. Să-i văd în poze și atât. Și de prea multe ori m-am gândit ce mă fac când oi avea copil, o să fiu mamă denaturată? :))
    Faptul că văd schimbarea asta la alte femei mă mai liniștește puțin. Sper să-mi vină mintea la cap și mie. :))

    0
  2. eu am fost mereu toleranta cu copiii. Chiar si cu urlatorii. Nu am toleranta fata de parintii netoleranti 😀 ce tin copil prea obosit/nemancat/ etc. la locurile sus mentionate.

    Am facut babysitting, am stat cu prietene cu copii ( si la bine si la bolile copiilor) etc.
    Am o amintire la mare cu un grup de parinti si copii, un copil plangea balaganindu-se si ignorat de parinti (gama cu tigara in gura), pana a cazut din picoare. Adormise!!!! dar maica sa urla ca o lesinat 😀 (imi venea sa ii zic ca o lesinat de la fumul ei 😀 )

    0
  3. bibi

    Si ce enervant e sa-ti zica cineva ca intelegi tu cand o sa fie ai tai…. :)) si apoi vezi. Ups!

    1+
  4. Andreea Dodoc

    Da, da, da la toate, mai ales la faza cu restaurantul. Pana sa il am pe al meu, nu intelegeam de ce ar veni cineva cu bebelusul din dotare la restaurant si credeam, pe cuvant, ca livrarea la domiciliul s-a inventat pentru astfel de cazuri. Acum merg doar in restaurante despre care stiu ca pot alapta fara sa se uite cineva crucis si au scaune pentru bebelusi. 🙂

    1+
  5. Acum de cand il am pe nazdravanul meu cand merg undeva si vad alti urlatori sunt muuult mai toleranta. Cred ca trebuie sa fim mai ingaduitori unii cu altii, indiferent ca suntem parinti sau nu. Am vazut atatea priviri urate aruncate catre saracii parinti care nu reuseau sa rezolve o problema urlacioasa si ma gandeam cat de speriati or fi si rusinati .. Pana la urma cel mic e un mini omulet, cu la fel de multe temeri ca noi, frustrari si asmd.

    0
  6. Greta

    Hai mai, serios că la nuntă ai dat ”interdicția” asta? 🙁 Noi am avut niște pici de 2-3 an la nuntă, timp de câteva ore, până i-au împachetat la somn, stând cineva cu ei prin rotație. Evident, alergau pe ringul de dans, lumea era atentă să nu li se împleticească printre picioare, un plus de atenție s-a impus…. dar să mă deranjeze piticul de 2 ani echipat în costumaș cu papion? Sau păpușa de 3 ani în rochiță de dantelă? Nici vorbă. Mi se pare cam mult, zău…
    (N-aveam și nu am nici acum copii).

    1+
    • fiica mea avea 1 an si 3 luni cand canta cot la cot cu preotii in biserica. Nu si-au dat seama nuntasii decat atunci cand preotii au terminat mai repede cantatul decat fiica mea. Am luat-o in brate si sters-o 😀

      3+
    • Da, femeie draga, asa am facut. Nu la toata nunta, dar in biserica, mai ales. Apoi, la dansul nostru. Dupa, la petrecere au misunat pe acolo in libertate. Avem niste poze adorabile. Una dintre fetite a venit imbracata in costum popular. 2 ani si jumatate, par blond, zulufi pe spate 🙂

      1+
    • Evelina Gabriela

      Sunt solista unei trupe. Printre altele cântăm si la evenimente ca nunți sau botezuri. Nu am copii si precizez ca nu-mi plac neconditionat toți copiii asa cum nu-mi plac neconditionat nici toți adulții de altfel. La adulți depinde de caracter in principal. La copii nu stiu, poate depinde de educatie, cert e ca pe unii dintre ei ii gasesc adorabili, altii îmi sunt indiferenți iar altii sunt din categoria plozi. La evenimente am vazut prezente de-a lungul timpului toate categoriile de copii. În general nu m-a deranjat prezența lor iar cand s-a mai intamplat din când in când sa mai ajungă cate unul la noi în zona instrumentelor si sa încerce sa-si facă de lucru pe-acolo, de fiecare data venea un adult sa-l îndepărteze si totul era ok. La o nunta de acum 2 luni am sesizat în mulțime printre copii una din categoria plozi care mi-a fost antipatică din prima secunda! Ploada era destul de maricica la vreo 5-6 ani asa, genul ala răsfățată si razgaiata, se dădea cu cracii in sus pe ringul de dans în privirile admirative ale părinților. Am simțit ca o sa avem de furcă cu ea si nu m-am înselat! N-a durat mult si a si ajuns pe scena. În 2 timpi si 3 miscări a facut o pasiune pt microfonul meu wireless. Il lua si fugea cu el prin toata sala dând cu el de pământ in mijlocul ringului de dans. Ca idee microfoanele shure wireless valorează între 2500 si 9000 de lei în funcție de model, al meu e pe undeva pe la 600 de euro! I-am explicat maica-sii ca stiti nu e chiar ok de face, nu-o de joaca cu microfonul ala, la care maica-sa senina zice”vai stiti,e moartă după microfoane”. ? Buuun, îmi dau seama ca n-am cu cine, cum e turcul si pistolul. Începem sa cântăm mai departe si rog colegul de la clapa sa înceapă piesa următoare intr-o tonalitate anume. Si in loc de tonul respectiv aud ceva fals, ceva care suna ca dracu de nu puteam sa-mi iau tonul pt a începe piesa. Când ma întrebam daca nu s-o fi îmbătat claparul, ma întorc si văd ploada țopăind si dând cu palmele în clapele colegului iar acesta, transpirat tot zicând intr-una “gata, fetita, gata!” Iar masa părinților era fix in fata scenei, vedeau tot insa nu erau deloc deranjați de isprăvile ploadei , isi vedeau linistiti de discuțiile lor. La modul crud de sincer va zic ca mi-a venit sa-i bat insa evident ca nu era o solutie sa stric petrecerea! Căutând ultimele rezerve de calm am anunțat la microfon ca dorim ca sa nu mai pătrundă copiii în perimetrul scenei pt a ne putea face si noi treaba pt care eram acolo. Atunci a apărut o doamna mai in vârstă, bunica probabil( în nici un caz mama, nu s-a simtit nici după ce am facut anuntul) si a luat ploada de-acolo stârnind un maaare scandal. A urlat, a facut ca toate visele în timp ce maica-sa m-ar fi ucis cu privirea daca ar fi putut! În concluzie la nunți copiii sunt bineveniti, plozilor insa clar le trebuie interdicție!! Ca o încheiere mentionez ca nici plozii nu se nasc plozi ci devin asa cu maaare ajutor din partea minunatilor lor părinți care probabil la rândul lor au fost plozi cândva. În rest sanatate tuturor si s-auzim de bine!

      0
      • Te inteleg perfect! Insa, vezi, aici parintii sunt, de fapt, de vina. Copila se manifesta asa doar ca sa cerseasca atentie. E o consecinta fireasca a felului in care o ignora parintii 🙁

        0
  7. Deci n-am șanse de recuperare decât după ce eu însămi voi avea copii? Credeam ca multă lume se agită mai tare când vine vorba de urlăcioși de restaurant 😀

    1+
  8. Mihaela

    Te inteleg. Si eu gandeam la fel.

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 121 queries in 0.201 s

Inline
Inline