Sfântul like şi blogurile zilelor noastre

interactiune

Observ aşa o importanţă hiperbolizată pe care a căpătat-o like-ul în vremurile aceste, când nici nu mai e nevoie să citeşti ceva, dai un like şi, gata, se pune că ai reacţionat. Nici nu mai e nevoie să tastezi litere şi să formezi propoziţii, trimiţi un emoticon şi, gata, se pune că te-ai implicat. Semnele de punctuaţie sunt atât de 1990, acum avem stickere animate la vârfurile degetelor… literalmente avem. Sunt singura care crede că asta este o problemă?

Oricum trăim într-o perioadă, în care blogurile sunt pe cale de dispariţie, şi mă refer la bloguri mari şi consistente, cu conţinut de calitate şi interacţiune umană, nu stickerească. Facebook ne-a mutilat spiritul blogurilor, într-un fel, fiindcă ne-a mutat atenţia într-o cu totul altă zonă, unde sunt prietenii noştri, avem muzică, poze, clipuri, informaţie, avem cam tot ce ne trebuie. Deja suntem acolo, de ce să mai ieşim din facebook?

buton like

În cealaltă extremă, se află zgârcomanul de like şi zgârcomanul de share, care se crede pe micul său profil şi timeline un fel de Dumnezeu pe pământ. Îşi conştientizează şi ia foarte în serios responsabilitatea civică şi morală ce vine împreună cu crearea unui cont de facebook. Adică, nu poate împrăştia cu like-urile prin natură, unde ne credem aici? Doar pisicile adorabile şi bebeluşii în chiloţi merită distribuiți, ferească Sfântul să doneze şi dea mai departe ceva strângeri de fonduri pentru vreun copil de care n-a auzit nimeni, nici ProTv-ul, nici nimeni.

Şi mai există o categorie: pasivul absolut. Ăsta nu dă nimic, numai consumă. Poze, informaţie, instrumente. El zace aşa ca o husă de canapea, incolor, inodor, insipid. Nu are nimic de adăugat, e de acord cu totul, se mai enervează din când în când, dar, în fond şi la urma urmei, ideile lui valorează prea mult pentru a le da o formă şi expresie. Pasivul absolut nu vrea să lase urme pe internet, nici să facă schimb de idei, de I.P-uri, de nimic.

likes

Într-o eră în care interacţiunea umană e pe cale de dispariţie chiar şi pe net (cât e de paradoxală treaba asta, că pe net oricum eşti cam singurel aşa, doar ai impresia că ai vreo 2500 de prieteni), eu aleg să păstrez viu spiritul blogurilor pe care le citesc. Fac asta în doi pași simpli 🙂 1. Dau sigur like articolelor care-mi plac, mai ales celor scrise de prieteni. 2. Pe bloguri, las un comentariu aproape de fiecare dată. Încerc să n-o dau în aberaţii de genul “ce articol grozav, parcă mi-ai citit gândurile”, ci să-mi spun punctul de vedere, civilizat şi pe cât de original posibil. Tocmai fiindcă ştiu că asta ţine viu un blog. Adesea mă întorc să văd dacă mi s-a răspuns și mă bucur când se întâmplă.

Am şi eu preferaţii mei (bloggeri). Care mai scriu uneori advertoriale, adică reclamă plătită, la anumite produse, servicii, etc. Bravo lor. Acele articole au, de obicei, mai puţine like-uri şi share-uri şi mult mai puţine comentarii. Ei, culmea, eu fix la alea o să comentez mai mult, caut eventual să intru în discuţie cu alţi cititori. Să se nască idei, să se schimbe informaţii. Am participat la concursuri ale prietenilor mei bloggeri nu neapărat motivată de premiu. Deşi ei nu ar fi avut nevoie de comentariul meu în plus. Însă am vrut să-l ştiu eu acolo. Tocmai fiindcă simt că, dacă tot consum conţinut gratuit de la omul ăla zilnic sau de câteva ori pe săptămână, dacă el mă distrează fără să-mi ceară nimic în schimb, măcar atât pot face pentru el. My 2 cents. Fiindcă vine momentul în care se trage linie şi are de raportat clientului cât de bine “s-a descurcat” un articol. Câte like-uri, câte comentarii. Nu-i plătesc omului un abonament lunar pentru acces la conținutul său, dar simt că-l răsplătesc altfel. Lăsând feedback.

Nu e nevoie de multe bloguri pe lumea asta. De fapt, cred că nu e nevoie deloc. Dar, acum că tot le avem, hai să le şi încurajăm să nu dispară. Eu ştiu câţiva oameni care din asta trăiesc. Haideţi să-i admirăm înainte să-i judecăm. Şi să mai comentăm chiar şi la advertoriale 😉

comentarii

Imagini via Shutterstock, internet

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Localuri child-friendly – Zexe Braserie

Articolul următor

Lucruri pe care nu le înţelegeam înainte de a avea copii (4)

40 Comentarii

  1. Ca tot zici de numarul de prieteni, eu am avut 1500 in lista de Facebook si apoi am facut curatenie. Mai am 350 si mi se par multi. 95% pobabil nu mi-ar da un pahar de apă dacă m-ar vedea pe cersind pe strada.

    Imi place o invatatura citita pe Facebook: un tanar se insura si avea o lista lunga de invitati la nunta. Tatal lui a primit lista si a trebuit sa se ocupe de invitatii. La nunta au venit doar 5 din peste 150 de invitati.

    Tatal s-a aparat zicand asta: nu le-am zis ca ai nunta, ci ca esti in necaz si ca ai nevoie de mare ajutor 😀

    4+
    • Apai stii, si prietenii difera. Unii sunt pentru iesit in oras, altii pentru spus povesti, altii pentru spus ofuri, unii de concedii, altii de facebook. Unii au gura mai sparta, altii stiu pastra discretia. Oamenii sunt diferiti. Pe facebook nu cred ca sint chiar toti prieteni, ci mai degraba cunostinte. Si nici asta, toti.

      2+
  2. Eu am descoperit de curand o multime de bloguri. Lumea scrie si…o face atat de bine! Nu cred in lancezeala ori in moartea lor.

    1+
    • E tot mai mica interactiunea pe bloguri, facebook a inlocuit multe chestii in online, nu doar asta. Ia zi, ce bloguri ai descoperit? 🙂

      0
  3. Amy

    Eu ma bucur ca ti-am descoperit blogul si revin in fiecare zi cu mare drag sa vad daca ai postat ceva nou. Faci parte din categoria celor pe care le citesc dimineata la cafea, iar asta imi da o stare de bine. 🙂
    O zi frumoasa!

    0
    • Cum ai descoperit? Eu nu am asa poze profi ca ale tale si nici perspective de a le face… :)) din lipsa de timp, talent si alte prioritati.
      Merci pentru vizite si comentarii. :*

      0
      • Amy

        Nu mai stiu exact unde, cred ca la Dojo sau la O Femeie te-am zarit. 😀
        Multumesc pentru aprecieri, inca sunt incepatoare la capitolul poze, dar ma straduiesc sa invat si sa le fac cat mai frumoase.

        0
  4. Super articolul! Parca mi-ai citit gandurile! =)))) Ce sa fac acum daca este adevarat si abordez o atitudine similara cu a ta. A fost extrem de amuzant sa aflu ca am castigat premii la concursuri, chiar daca premiul nu e niciodata motivul pentru care le scriu.
    Pentru ca ai deschis putin si subiectul advertoriale, eu nu inteleg de ce exista din start o blamare a lor. Am aflat de o gramada de produse de care sunt multumita din astfel de articole. Consider ca acei bloggeri care se respecta pe sine si pe cititorii blogului isi vor alege cu grija firmele si produsele cu care vor sa se asocieze.
    P.S. Cred ca cel mai nasol m-am simtit atunci cand aveam impresia ca vorbeam singura pe blog.

    1+
    • Vorbitul asta singur are si farmecul lui, doar ca atunci nu mai e nevoie sa te chinui sa publici nicaieri, scrii texte in capul tau si acolo le lasi :))
      Eu nu am castigat inca nimic, dar insist :))

      Cat despre advertoriale, sper ca sunt mai multi care gandesc ca tine. Atat bloggeri, cat si cititori.

      1+
      • Amy

        N-am nimic impotriva advertorialelor, si eu am scris articole platite atunci cand mi-a convenit pretul si subiectul pe care mi-au cerut sa-l abordez. Nu am un blog cunoscut, dar chiar si asa nu mi-as asocia imaginea cu orice produs. Pana la urma, advertorialele inseamna extra money, nu?

        0
      • Are farmec, dar mie nu imi prieste 😀 Pentru ca nu am vrut sa las un comentariu si mai lung, am omis anumite lucruri. Uite ca exista cateva bloguri pe care le citesc cu placere, desi subiectele nu se pliaza pe viata mea. Printre ele te afli tu si pe Printesa Urbana, pe care va citesc de foarte mult timp (fara prea mult feedback activ si oricum dat cu un nickname). Cred ca aveti un talent real al scrisului, daca eu va citesc in continuare, in conditiile in care nu am nici cel mai vag interes pentru parenting, ci doar pentru placerea de a citi. Foarte adevarat ca nici nu imi dau cu parerea la acele articole, pentru ca simt ca ma depaseste tematica.
        La advertoriale conteaza foarte mult sa fii autentic in alegeri. Daca ai un site despre stil de viata sanatos si imi faci advertorial la margarina, s-ar putea sa nu mai intru vreodata. Nu din cauza faptului ca ai incasat bani din ceva, ci pentru ca imi sugerezi ca, de fapt, nu ai coloana vertebrala. Am refuzat cateva propuneri de colaborare, pentru ca produsele brandurilor respective le consider a fi foarte proaste si incompatibile cu stilul meu de viata.

        1+
        • Ma faci sa zambesc. Exact asa citeam si eu blogul printesei urbane cu mult inainte de a avea eu insami copil. Doar de dragul ei, ca imi placea ce scrie. Acum tu imi spui ca citesti si blogul meu si pe al ei, deci ai grija, tu urmezi!

          1+
  5. Dana Elena

    Bine argumentat articolul. Imi pare bine ca ai reinceput sa scrii, te citesc adesea cu placere. O zi buna!

    0
  6. Andreea

    Cel mai tare ma enerveaza pasivul absolut si cel mai si cel mai tare pasivul absolut pe un grup de suport, gen grupuri de mame sau alaptare. Ahhrr ce le-as mai scutura de cateva likuri si comentarii, cat sa plateasca pentru toata informatia moca obtinuta pe spatele altora!!!

    0
    • Inteleg ce zici, insa cred ca depinde si pe grup. Uneori toata lumea are cam chestii asemanatoare de zis si, atunci, nu prea are rost sa repeti ce au mai scris vreo 3 inaintea ta.

      0
  7. Eu las comentarii numai unde consider ca am ceva de spus. Chiar daca e un articol normal sau un advertorial. Recunosc insa ca atunci cand vad direct in titlu (P) parca nu mai am asa tragere sa il deschid, dar asta si datorita faptului ca stiu pe pielea mea cum unii advertiseri au niste cerinte mai ciudate care te incurca si nu iti poti expune liber o parere personala.
    E drept si faptul ca nu las multe comentarii de fel, nici pe bloguri nici in alte medii. Probabil pentru ca nu sunt prea vorbaret nici in viata reala, desi o parere sigur am de fiecare data. Sau poate pentru ca uneori cel care a scris chiar pare ca mia citit gandurile :))

    0
    • Pai tocmai cand vezi (P) sa deschizi, daca e pe un blog pe care-l citesti. Sau ai prefera sa nu iti fie semnalizate advertorialele in titlu?
      P.s. Multumesc pentru acest comentariu 🙂 ai spart gheata, acum sa te vad!

      0
      • Pentru ca uneori acel (P) parca spune “oricum e scris doar pentru link”.
        Evident, aici ma refer la blogurile mai micute, unde situatia e diferita fata de un blog cu trafic mai serios.

        Ps: scuze pentru cratima scapata la sfarsitul comentariului anterior 😛

        0
  8. Sorina

    Te citesc de prin 2008-2009, a trecut atat de mult timp ca nici nu mai stiu sigur. In medie intru cam de 2 ori pe zi pe blog, dar nu stiu daca am lasat vreodata comentariu.
    Sunt unul dintre cititorii din umbra pentru ca nu imi place sa scriu o parere care s-a mai spus deja. Pe langa asta citind foarte multe bloguri de atat de multi ani, am vazut cat de usor se iau comentatorii noi de cei vechi si cat de usor se ajunge la jigniri, de asta prefer sa nu comentez.
    Citesc si articolele marcate cu (P) in general si mi se pare normal sa existe si astfel de articole.

    Iti multumesc pentru lectura pe care mi-o oferi.

    0
    • :*
      Ueee, cat de multe s-au schimbat de atunci. Acum suntem alti oameni parca.
      Si eu iti multumesc ca ai lasat mesajul asta aici.

      0
  9. Sorina

    Am citit comentariul de 2 ori si tot am scos o perla: am vrut sa spun cat de usor se iau comentatorii vechi de cei noi 🙂

    0
  10. Felicitari, cel mai realist post ever. Stii, eu cred ca daca iti place cum scrie cineva il citesti orice ar scrie. Dar mai ales atunci cand scrie platit. Acolo se vede harul. Manule, m-a impresionat istorioara ta. Am sa o dau pe fb ca e tare.

    0
  11. Adina

    Si eu te citesc de mult si pot spune exact ce a spus Sorina. Pe unele bloguri, comentatorii vechi sunt destul de duri cu “debutantii”. Pe langa asta, am avut si experiente gen blogger care intreaba ceva sau cere o recomandare, eu raspund( dupa puteri si dupa experiente) si sunt ignorata complet. Si-atunci ma-ntreb: la ce bun? mai bine citesc si tac.
    Multumesc pentru lectura, pentru timpul tau si pentru buna dispozitie pe care mi-o aduci. Am spart gheata 🙂

    0
    • Hai, inceputul e intotdeauna mai greu! Acum sa te vad :)))
      Multumesc ca esti alaturi de mine. Sa nu te superi daca cineva nu iti raspunde la comentariu. Pe blogurile cu foarte multe comentarii (tot mai putine, de altfel) nu ai timp sa raspunzi… Imi imaginez :))

      0
  12. Mare dreptate ai.
    Facebook e ca un blog scris de mai multi oameni 🙂 si are mereu ceva nou. De cate ori intri pe el, newsfeed-ul e altul. Bonus: textele sunt scurte, un status are o fraza, ai citit in 2 secunde si gata! LIKE!
    Stii, unii mi-au spus ca scriu “prea mult” pe blog. Dar eu chiar cred ca o vizita pe un blog e altfel decat un scroll down pe Facebook. E ca diferenta dintre a-ti vizita un prieten si a-l intalni pe strada. Schimbi doua vorbe si in al doilea caz, dar in primul parca e alta interactiune, spui niste lucruri, schimbi pareri, mananci o prajitura. Te simti altfel la plecare, mai bogat (si mai gras, ca na, ai mancat o prajitura!).

    Si eu incerc sa imi “ingrijesc” blogurile preferate, ca pe florile din gradina. Nu le ud :)) dar le pun pe unele in blogroll (pe care il tot improspatez) , las comentarii, dau share. Si in viata de zi cu zi, offline cum s-ar spune, e important sa ai acelasi tip de comportament activ si pozitiv: da un telefon unui prieten, doar ca sa afli ce face, nu doar ca sa ceri o informatie. Fa un cadou, o surpriza. Spread the love 🙂

    Love you, blondie <3

    0
  13. Simo

    No,acum ma simt prost 🙂 Am citit multe dintre articolele tale fara sa las comentariu.
    Ca sa fiu putin ontopic: chiar a devenit ceva mega-important like-ul.Exista persoane care se supara ca nu ai dat like celei mai recente poze/postari sau se uita sa vada de la cine sunt cele X like-uri la poza si de ce Cutarescu nu a dat.Cam grav…

    0
  14. Eu te-am descoperit intr-un articol dintr-un ziar, dar nu mai stiu care (haos in newsfeed-ul meu, una peste alta-s toate:) Esti “cea care s-a intors in tara” – intr-un moment in care eu/ noi chiar ne gandeam sa plecam (de aici, de unde suntem acum) acolo de unde ati venit voi. Intre timp, multe s-au schimbat si probabil ca vom veni si noi in tara. Parca-mi doresc asta tot mai tare 🙂 Si da, sunt si eu blonda si da, ma regasesc in multe din povestile si vorbele tale …

    0
  15. Eni

    Sparg si eu gheata azi :))

    Te-am descoperit de vreo doua luni si aproape in fiecare zi revin…esti fantastica!
    Ai o perspectiva inteleapta in abordarea subiectelor si foarte multe informatii utile.

    O zi superba iti doresc!

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 194 queries in 0.343 s