Ceva mișcări?

Știu că nu sunt nici prima, nici ultima femeie cu primul copil în burtă. Știu că ceea ce mi se întâmplă e o chestie normală, întâlnită și la animale. Nu sunt cu nimic mai specială decât absolut nimeni pe lumea asta.

Decât pentru iubitul meu, pentru care sunt prima femeie care-i poartă copilul. Decât pentru părinții mei, care-și așteaptă primul nepot. Și decât pentru mine, care sunt convinsă, în ciuda tuturor dovezilor științifice, că ceea ce mi se întâmplă e un minune. O potrivire fantastică de momente, oameni și iubire. Vedeți, ceea ce știu e foarte diferit de ceea ce simt și felul în care le simt pe multe. Și mai cred că nu sunt singura care se crede așa ”de specială”.

În primele luni, mi-a fost un rău groaznic. Grohăiam ca la ușa cortului, mega-magic, ce să zic. Apoi, ne-am dus în concediu, unde am dat primele borăcătoșeli. Așa, ca la carte. Era frumos și romantic, doar eram pe Coasta de Azur cu iubirea vieții mele. Cu mențiunea că n-aveam chef de nimic, nici măcar de înghețată. Dar și răul ăsta îmi era cu un soi de drag, trebuie să recunosc. Parcă era semn că e adevărat ce se întâmplă. Apoi, am învățat să-mi cunosc stările, să mănânc mai des decât copiii și să gestionez situația. În primele 3 luni, am slăbit câteva kile. Noroc că aveam de unde.

Între timp, grețurile au trecut, aștept kilogramele să se întoarcă. Burtica a crescut și a început să umble.

Pe primele mișcări le-am simțit într-o noapte, pe la 17 săptămâni și ceva. M-au trezit din somn. După care n-am mai putut adormi vreo 3 ore. De bucurie, de emoție, de binecuvântare. M-am rugat și am mulțumit Cerului. I-am vorbit puiului meu, uneori sunt sigură că nu împărțim doar același sânge, ci și aceleași gânduri. Doar că, dimineața, când i-am raportat cu entuziasm soțului cele întâmplate, mi-a zis că și el l-a simțit pe micuț mișcând, probabil o fi fost de la cina din seara precedentă…

Ce dezamăgire! Mai ales că am fost chiaună toată ziua la serviciu. Știam că e cam devreme. Toate articolele pe care le citisem spuneau că primele mișcări se percep după săptămână 20-22, la prima sarcină. Din săptămâna a 16-a, să se aștepte la asta doar mamele care poartă a doua oară un prunc. Așa că doar mama m-a crezut. Deși, între timp, și eu începeam să mă îndoiesc. Oi fi visat, oi fi mâncat stricat?

Kicking

La nici 2 zile, iar s-a întâmplat. Cred că cineva a dat cu capul de ceva :)) Și de atunci, îl simt zilnic, de mai multe ori. Îl simt noaptea, îl simt ziua, acasă și la cabinet. Ieri, făceam o extracție într-o poziție mai ciudată, când a început micuțul să repete coregrafia subacvatic. I-am zis, gata, că acum muncim. Dacă o mai ții mult așa, eu mă topesc de dragul tău aici, la om în gură! Și dinții nu se scot cu mângăieri, crede-mă, am încercat de multe ori :)))

Alaltăieri, am văzut burta cum sare. Într-un loc mai fără straturi de ciocolată, dar am văzut-o cum sare! Ar trebui inventat un cuvânt pentru felul în care te simți când ești copleșit de senzații. Nu-mi dau seama dacă-l simt pe dinăuntru, pe dinafară ori pe toate părțile. E ciudat cum e parte din mine și, totuși, el însuși un separat.

O să mă topesc de drag și de iubire, e clar. Sper doar ca nici un pacient să nu fie vătămat în timpul filmărilor topirilor.

foto

Articolul anterior

Palme pe care nu le voi da copilului meu

Articolul următor

Cum s-a văzut lansarea de pe net

9 Comentarii

  1. Bibi

    Știu ca e greu de crezut, dar ce simți acum nici nu se compara cu dragostea pe care o simți după ce se naște. 🙂
    Ah. Ce amintiri frumoase…

    0
  2. De multe ori imi imaginez cum va fi pielea lui, manutele, degetelele, cum se va uita la mine, apoi, cum il voi invata sa vorbeasca, sa danseze, cum se va face un flacau de toata frumusetea, cum va creste mai inalt decat mine, toate astea… Cred ca mai e loc de multa multa dragoste, desi nici nu stiu pe unde s-o mai pun 🙂

    0
  3. Bia

    Fericireeeee! Sa stii ca si ale mele au “mișcat” la 16 saptamâni! Amândouă!!!!
    Prima fetița se trezea dimineața când auzea turbina! La citeva minute dupa ce începeam sa lucrez, dădea din picioare sau mâini (ea stie…). Am lucrat pina la 38 de saptamâni. Cea mai tare faza a fost când imi sprijineam burta de brațul unui domn si a simțit si el cum a dat fii-mea cu ceva. S-a topit domnul instant!!!
    Da….sarcina e ceva special, pe care doar noi o putem experimenta!

    0
  4. Si eu tot la 17 sapt l-am simtit. 🙂
    Ce amintiri faine!
    Sarcina usoara, Copila, ca frumoasa e deja! 🙂

    0
  5. Bibi

    Da, sunt atâtea momente frumoase. Sa nu uiți sa planifici și pentru greu. Începutul e greu, foarte greu. Dar o sa știi ca ești cu adevărat mămică atunci când nedormita, nespălata, nemancata și probabil mirosind a lapte regurgitat o sa stai sa te uiți muta la el cât e de perfect când doarme. Mama, ce greu a fost. Abia aștept sa o iau de la capăt!:))))

    0
  6. Miruna

    Am trecut prin asta a doua oara, acum 10 luni. Mi-e un deja un dor nespus…. mai vreau!

    0
  7. Bia, să știi că m-am gândit și eu că se sperie de la zgomotul aparatului de detartraj, la turbină nu mă gândeam… foarte drăguță întâmplarea cu pacientul topit! Merci că ai împărtășit!
    Și 38 de săptămâni în cabinet e…uau… și să înțeleg că lucrezi din picioare? (Eu mă voi opri chiar înainte de Crăciun, pe la 7 luni și jumătate. Vreau timpul ăsta pt mine, vreau să scap peste stresul Crăciunului în cabinet…)

    Ioana, cred că româncele sunt mai ”simțite” probabil :)))

    Bibi, nașa mea spune că să ai copii nu e ca-n filme, deci mă aștept să fie și momente mai grele. Mai ales că eu funcționez tare greu și prost fără somn. Dar sper să fiu matură, responsabilă și topită…

    Miruna, să îți trăiască amândoi!

    0
  8. georgiana constantin

    Eu am simtit miscari de abia cand am facut 21 de saptamani, pe aici pe la noi cica trebuie simtite mai devreme… Dar si cand s-a pornit, am simtit zilnic, zi si noapte 🙂

    0
  9. Pai de asta am fost si eu in dubii, ca era prea devreme… 🙂
    Georgiana, bun venit pe blogul meu!

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 89 queries in 0.172 s