Mi-a zis mama ieri, la telefon. Și ce, crezi că la alții în viață e mult mai bine decât la tine?
Și m-a mirat întrebarea asta, fiindcă mamă rar a comparat curtea noastră cu cea a vecinului. Principiul de bază fiind progresul bazat pe niște lupte intrapersonale câștigate, nu interpersonale.
Îmi amintesc de câte ori mi-a rupt pagina în generală, fiindcă n-aveam chef să scriu și făceam n-ul criciii-craciii și era urât. Și cum mă ducea la plimbare, să iau o gură de aer, să schimb mediul, doar-doar să salvez n-ul meu din chinuri. Și paginile din caiet.
De la o vreme, simt că responabilitatea paginilor rupte se cântărește în griji adunate fix între omoplați. Și mai cred că se contabilizează într-un gunoi al faptelor fușărite.
Nu știu cum o fi la altul în viață, dar eu tare am nevoie de o plimbare.
Valeriu
Din punct de vedere social oamenii o duc mai rau ca animalele de la Zoo. Par fiorosi si invincibili in aparenta, dar sunt slabi si supusi in realitate.
Eh si daca vrei sa ii pui cu botul pe labe tine cont de ce scrie aici http://www.sjtrek.com/trek/rules/
Te pup si mi-e dor de tine. :*
copila blondă
Ma bucur din suflet ca mi-ai scris! Like old times. Good, old times 🙂
te pup
Ioana
Dupa principiul conform caruia orice lucru temeinic incepe cu o pauza, plimbare sa fie! Grijile isi vor gasi rezolvare dupa aceea.
parbrize
Doar o vizita trebuie sa facem “la altul in viata” ca sa studiam si alta viata
Cabine
Ca sa vezi cum e la altul in viata ai putea incerca sa te pui in pielea respectivului.
Moş Tacitus :-)
Draga moşului :-),
Mi-erai simpatica şi ‘nainte, deşi nu te cunosc, da’ acu’, după textu’ ‘ista, mi-eşti şi mai şi :-), chit că n-am mai intrat pe blogu’ matale de ceva vreme.
Deci : o jună doctoreasă care scrie aşa corect şi bine ca matale o să găsească sigur o soluţie . Keep walking ! And dancing, eventual 🙂 .