Noi ne-am cunoscut la o nunta. Clasic si aproape banal, daca ceea ce a urmat nu ar fi fost scos parca din filmele siropoase, la care te uiti zicand, ei, domn’le, asta n-are cum sa se intample in realitate!
Scriu de la cabinet, dintre pacienti (a inceput perioada de concedii pentru ei, nu si pentru dentisti), fiindca serile, cand ajung acasa, mi-e dor doar de dus si de pat, tastele nici nu le mai vad bine.
Despre Marile Intalniri am mai scris. Nu mai e mult, si urmeaza si nunta noastra. Clasica si aproape banala, daca ceea ce se va intampla acolo n-ar fi un mare moment in vietile noastre imediate. Nu stiu daca se va schimba ceva pentru noi (desi speram si asteptam, vara lui 2014 e ca un prag de trecut, nu doar personal, ci si profesional), dar tare am vrea sa dam binele mai departe. Sa inlesnim o Mare Intalnire pentru doi prieteni. Sau poate pentru 4, cine stie!
Las Universul sa ne surprinda, sa vina El cu idei mai bune decat mine, iar invitatii sa se gaseasca asa cum ne-am gasit si noi.
Cris
Asa sa fie, o vara cu impliniri, iti doresc!
Iar nunta nu va fi banala, asa am spus si eu, pt ca nu am vrut obiceiuri si clisee, am vrut ceva extrem de simplu, fara batai de cap, fara extravagante, fara multe.. Dar asta a fost ce ne-am dorit, si a iesit senzational. Pana si ploaia din ziua aia a facut parte din decor. Sa va simtiti nemaipomenit! Si voi si cei care va vor fi alaturi 🙂
Ivona
Parintii mei s-au cunoscut la o nunta. Daca unul din ei nu mergea la nunta respectiva, eu n-as fi existat. Un nou inceput minunat, atat pentru tine cat si pentru invitatii tai!
copila blondă
Exact asa vor zice si copiii nostri! Iar mersul la nunta respectiva a fost chiar asa “predestinat”. El era dupa o garda si nu credea ca o s-ajunga, eu nu eram fan nunti… :))) noroc ca mi-erau dragi neamurile cu care urma sa ma intalnesc si prietenii de-acolo.
Ernest
Aviz celor burlaci și invitați.
Sandra
Si noi tot la o nunta putem zice ca ne-am cunoscut. Numai ca noi eram copiii care ducea lumanarile (dupa cum e obiceiul in Sibiu) la varsta de 9 respectiv 12 ani. Eu tin minte ca mi-era simpatic de pe atunci, am simtit eu ca are ceva aparte…dar lui ii ardea de Lego si altele. A trecut nunta, au trecut anii, noi nu ne-am mai vazut ca eu stateam la Sibiu el la Bucuresti. Eu m-am mutat in Canada si dupa vreo 6-7 ani aud de la neamurile de la nunta respectiva ca el se muta cu job-ul aici aproape, in America. Incet-incet am inceput sa vorbim prin email-uri, i-am facut o vizita, mi-am dat seama ca tot simpatic mi-a ramas…si de atunci pot zice ca ‘it’s history’. 🙂 Ah…si fara ca el sa stie, in ziua in care m-a cerut, se faceau exact 14 ani de la nunta respectiva.