În cabinet, vineri după-masa. Intră o tipă bine, subţire, înaltă, aranjată. Căruntă şi parfumată, genul dusă şi pe la duş, nu numai pe la coafor. Purta o bluză roz-somon, destul de aprins, cu decolteu în V şi nişte pantaloni bleumarin, la dungă. Mi-am cerut scuze că mă lungisem cu pacientul de dinainte şi o făcusem să aştepte… vreo 8 minute să fi tot fost. (În general, îmi las pacienţii să aştepte mai mult de 8 minute, vorbesc prea mult, ăsta e defect genetic şi profesional. Că nu-s punctuală.)
La care-mi zice tipa, las’ că nu-i nimic, doar nişte muzică mai bună dac-aţi fi avut în sala de aşteptare. Cică avem doar radio acolo, iar ea e fan Sinatra. După care-mi spune, dar tu probabil nici nici nu ştii cine e Frank Sinatra, nu-i aşa. Păi nici NU-I AŞA, cum, Doamne-iartă-mă, să nu ştiu cine-i Frank Sinatra! Io, care nu ştiu bine s-o deosebesc pe Beyonce de Rihanna, am luat-o chiar drept o insultă. După care mi-am cerut scuze în politicosul stil englezesc (şi în cabinet tot radio din ăla oribil am, de-mi cântă aceleaşi 3 hituri în heavy rotation toată ziulica.) Ca să fac (încă) o paranteză, cel mai mult îmi place să lucrez pe muzică clasică, iubesc relaxarea aia şi classic.fm! La început doar asta ascultam în cabinet, până mi s-au plâns câţiva pacienţi, iar asistenta aproape a înnebunit.
Bun, o întreb dacă s-a schimbat ceva în istoria ei medicală de la ultima vizită. Mă întreabă doar dacă ştiu că a avut un accident cerebral acum vreo 3 ani, dar şi-a revenit bine, nici n-au ţinut-o în spital decât o zi. Şi că a cam început să uite, dar crede că asta e doar de când a împlinit 80 de ani.
Stai, 80 de ani?!?!?!?!
Nu ai înţeles bine, Miruno, e vineri şi eşti cu gândul la weekend, nu te mai concentrezi la doamne povestitoare şi nici la Frank Sinatra. Mă uit în calculator.
81 de ani.
Am amuţit şi eu şi asistenta.
Văd mulţi oameni într-o zi, foarte mulţi. Această doamnă arăta poate de 65, nicidecum mai mult. Jocul cu ghicitul vârstei pacienţilor nu mai e o provocare de mult, le cam nimeresc cu uşurinţă. Măcar prefixul cu siguranţă!
Cică a jucat tenis de performanţă, apoi badminton până la 70 de ani. Nu a fumat şi nu a băut. Iar cu puţin ajutor de la mama natură, stătea într-o vineri după-masa în faţa mea, tânără şi deloc obosită. La 81 de ani.
Ne-a umilit şi ne-a inspirat pe amândouă (asistenta mea e cea mai pofticioasă de ciocolată după mine, facem schimb de informaţii legate de cele mai bune şi mai noi lansări pe piaţa Kinder). Despre dinţi nu comentez, dar vă spun că mucoasele erau curate şi aveau un tonus cum alţii n-au la jumătate din vârsta ei. O avea şi IQ-ul vreun rol. (Am eu o vorbă, că unii-s atât de proşti, încât nu pot deschide gura. Promit, nu-s poveşti.) I-am spus c-a fost o plăcere s-o cunosc. Şi-o inspiraţie. Ea mi-a spus că niciodată nu s-a mai simţit atât de bine la dentist.
Eu am mai zis că ne vedem peste 9 luni, la următorul control.
Iar ea mi-a spus că speră.
vali
și te-ai dus acasă și ai mâncat ciocolată 😀
Greta
Mda 🙂 Nu cred că e o coincidenţă că arată aşa după ani de sport, nefumat, nebăut şi ne-dulciuri. Respect.
Dar viaţa mea ar fi aşaaaaa de anostă fără ciocolata albă :((( Shit, shit, shit.
copila blondă
Vali, după ce-a ieşit pacienta, am întrebat-o pe asistentă: Şi, ce-o să faci acum când te duci acasă???
Şi mi-a răspuns: Exact ce-o să faci şi tu.
:))))))
Greta, eu cred că e foarte trist să spui asta, dar te înţeleg perfect şi simt asemănător.
Greta
Nu era chiar la propriu, aş putea trăi destul de bine şi fără ciocolată, de orice fel ar fi ea….
G
Tulburător și frumos să întâlnești astfel de oameni. Ar fi ok să spui ceva și despre dinții ei. Am cunoscut și cunosc oameni la 80-90 de ani care au aproape toți dinții naturali în gură și nu s-au spălat în toată viața lor pe dinți.
copila blondă
Nu e chiar aşa ideală situaţia. Prezenţa dinţilor în gură nu înseamnă neapărat că starea lor e una corespunzătoare. Am întâlnit şi eu oameni cu dinţi talanga-balanga, de-ţi era frică să nu le pice din gură când inspiră şi expiră.
G
Da, dinți în gură nu înseamnă neapărat și stare a lor bună, cum și “a avea” nu înseamnă “a fi”, dar de ăia ne… cum? talanga-balanga asta e haioasă, deci netalabala ai întâlnit? 🙂
Da, de ajutor medicina până la un punct, dar n-ar strica un pic mai multă deschidere spre zări care par ideale, nu? 😉