Ultima lună de Miruna Siminel

Sunt amețită, împrăștiată, dezordonată și îndrăgostită. Îl visez noaptea de parcă n-ar fi lângă mine, mi se face încă dor de el, de parcă nici o apriopiere nu va compensa anii în care nu ne-am cunoscut. Se apropie un mare moment în viața noastră, iar eu nu mă pot aduna nici cât să pun literele coerent într-un cuvânt.

Uit să bag mâncarea-n firgider, nu mai țin minte dacă m-am spălat pe dinți. Aseară am uitat pâinea în toaster până a pornit alarma de incendiu. Îmi trec o mie de gânduri prin cap deodată, parcă pe autostrăzi fără ieșiri, unde se circulă peste viteza legală. Încă văd indicatoare și priorități, aștept doar să semnalizeze cineva RELAXARE.

Am niște emoții pe care nici nu știu că le am, nu cu mintea aia a mea deșteaptă, că aia nu mai poate de fericire. Mintea aia care nu-și explică de unde a apărut așa un băiat grozav în viața mea și nici ce i-a dat mama lui să mănânce când era mic. Mintea aia e liniștită, își repetă listele și bifează obiective pe măsură ce taie zilele din calendar.

Însă mintea celalaltă, ce ne facem cu ea? Aia care anulează alarma internă de pâine prăjită și așteaptă să urle cât să coboare vecinii. Aia care nu te mai lasă să te concentrezi decât la pacient. De zici c-ar trebui să duc cabinetul după mine acasă, poate așa mai punem și noi hainele alea-n dulap.

Am niște emoții care se manifestă vegetativo-haotic, tehnic și administrativ, sper să n-o iau pe contrasens până mă mărit. Și aici nu mă refer la autostrăzile din capul meu.

Că să mă împace un pic, mama mi-a spus că pe ea a chemat-o, în viața asta, mai mult ca pe tatăl meu decât ca pe tatăl ei. Mai mult ca timp, mai mulți ani adică. Și unde mai pui că, în primii 3-4-5 ani din viață, nici nu prea știi de capul tău, deci e și mai scurtă perioada de purtat numele de fată.

Când ne căzneam să stabilim data pentru căsătoria civilă, am citit că data în care semnezi actele e considerată cununia astrală. Nu știu ce importanţă are asta pentru dumneavoastră, eu voi afla în curând.

2083p-Wedding-Day-No-2

foto

Articolul anterior

Grija pentru dinți, brusCăca durerea

Articolul următor

Genele, sportul şi ciocolata

15 Comentarii

  1. Cristiana

    :**** dar cand te gandesti cine e cea mai iubita blonda dintre pamanteni parca iti mai trec emotiile…nu??

    Te pupa o copila care inca mai crede in povesti cu zane bune cand se gandeste la tine 🙂

    0
  2. mo

    In primul rand va urez casa de piatra si sa te tina fluturii in stomac tot asa mai departe si reciproc.

    Dar cu toate emotiile si iubirile pe care le descri asa de roz, ma intreb… de ce te bucuri ca iti vei inlocui identitatea cu o alta, de femeie care apartine cuiva?
    De ce nu ia el numele tau?

    0
  3. Boby

    Fericirea are chipul tau sau e pe chipul tau, iubirea-ti invadeaza trupul si alearga cu viteaza prin vene determinindu-te sa fi dezordonata, imprastiata, indragostita, nerabdatoare,intr-un cuvint normala.Sa fiti fericiti 100 de ani e acuma incolo, cu sanatate si multe bucurii.
    Totusi nu am inteles niciodata, de ce trebuie fetele sa renunte la numele cu care s-au nascut?

    0
  4. G

    Și moartea e o alegere. Câte din “morțile” tale de până acum le-ai ales într-adevăr?…
    N-a trecut mult de când femeia nu avea voie să scrie, de când cică pe femeie nu o ducea capul să gândească. Și unele din femeile islamului din zilele noastre sunt convinse că e doar spre binele lor și din bunătatea Alahului să se poarte acoperite. Nici nu trebuie să mergem atât de departe, e suficient să rogi pe unele femei din țara noastră să-și dea năframa jos: blasfemie! îți strigă și sunt convinse că e alegerea lor. Nu-i bai, ne-am schimbat dumnezeii pe alții mai moderni. Condiționările îs de secole, prea înrădăcinate, cine să se mai gândească la atâtea?! În numele iubirii femeia tot sub legea bărbatului se înghesuie. Mărunțișuri, cică. Dar ia pune pe bărbat să-ți poarte numele iubirii și vezi :-). Mărunțișurile fiecărei clipe din fiecare zi ne construiesc viața. Până una-alta, să aveți alegeri fericite și frumoase!

    0
    • Atâta timp cât acceptăm şi respectăm alegerile celorlalţi, nici nu e nevoie să le înţelegem. A avea acelaşi nume ca soţul meu e o onoare pentru mine, nu o văd nicidecum ca pe o victorie a lui asupra mea. Ne-am iubi la fel de mult indiferent de cum m-ar chema pe mine ori pe el.
      Dar asta nu înseamnă că alegerile nu presupun schimbări şi nici că schimbările sunt uşoare.

      0
  5. mo, nu cred că oamenii pot aparţine altor oameni indiferent cum i-ar chema. E o confuzie periculoasă să crezi altfel. Aşa se nasc abuzurile, divorţurile şi suferinţele.

    0
  6. p.s. Cununia astrală nu se referă la schimbul de identitate individuală, ci la o uniune din care, de acum, faci parte. E o mare diferenţă.
    Pentru a te putea uni cu omul tău, e nevoie ca fiecare să-şi păstreze identitatea, energia, intimitatea. Acolo unde cei doi devin unul, nu mai are uniunea din ce se forma. Şi atunci ai nevoie de distanţă ca să te regăseşti pe tine.
    De asta nu e bine să faci copii cu fraţii sau verii. La un nivel mai înalt, legile nescrise încă sunt foarte asemănătoare.

    0
  7. G

    Nu cred că acceptăm și respectăm alegerile celuilalt ori ale noastre dacă nu le înțelegem. Și refuzul unui duel era lipsă de onoare. Și să ucizi pe alții în război era (și e?) o onoare. Și iubirea n-are treabă cu victoriile unuia asupra altuia. Anumite renunțări se confundă, n-au treabă cu iubirea. Aspecte de astea cică lipsite de importanță peste care femeia aparent trece din iubire, vor fi trecute de bărbat? Ai pune în pragul deciziilor acest aspect pe direcția cealaltă, pe NU, nu contează numele, deci nu voi avea numele tău și ne vom iubi la fel? Sau să vă alegeți un nume neutru, nici al tău, nici al lui, care să poarte literele unirii voastre? (într-o vreme nici nu existau nume, doar prenume). Poate nu-ți permiți să te gândești prea de departe (în sensul că nu-ți dai voie – adăugire pentru a nu se interpreta cine știe cum), sau poate-ți dai voie, nu știu, dar eu am stat un pic și am privit lung la o chestie: după ce am citit postarea ta și cele două singure comentarii care erau, s-a ivit o întrebare la care am renunțat și-am trecut mai departe, ca mai apoi să o văd pusă de alte două persoane… Acum zâmbesc la ideea care mă gâdilă, parcă am fi trei crai de la răsărit care vin să-ți încurce ție gândurile și planurile, parcă amintindu-ți de pruncul din inima ta… parcă ne strigi, măi Miruna Siminel. Glumesc, că n-om fi noi așa importanți, sau cel puțin eu nu, așa că mă duc să mai trag o dușcă de tăcere.

    0
  8. mo

    well, si atunci de ce nu ia el numele tau? sau de ce nu il pastrezi pe al tau?
    ma rog, nu pricep si n-am sa pricep vreodata traditiile astea patriarhale… dar m-am induiosat de curand cand un amic a preluat numele sotiei. si dupa aceea m-am mirat ca m-am mirat… pentru ca e atat de rar, si nimeni nu pare sa se intrebe ‘de ce’.
    omu’ a zis ca el mi-ar lua numele, in caz ca vreodata am sa zic ‘da’… dar ma gandesc s-ar chinui o viata intreaga sa-l pronunte. atunci mai bine fiecare cu al lui. sau unul nou, comun 😛

    0
    • El nu vrea sa-l ia pe al meu, asta vrei sa auzi? Nu se supara sa-l pastrez eu pe al meu, nici sa-l iau pe al lui. Zice ca ma priveste, feicare face ce vrea; felul in care ne cheama nu schimba nimic intre noi.
      Singurul motiv pentru care eu vreau sa-mi schimb numele e un eventual copil. Care vreau sa aiba acelasi nume cu parintii lui. Cred ca e mai bine asa.

      0
  9. mo

    nu vreau sa aud nimic.. decat poate ca s-a pus intrebarea asa. ca nu trebuie sa urmam traditii si reguli pentru ca ‘asa e’ si nu ne intrebam de ce e asa si nu altfel.

    de fapt m-a surprins ca in valul de casatorii de anul asta, cateva viitoare mirese au postat cu mandrie si bucurie fraze de genul ‘ultima zi/luna ca xulina xulescu’. tu ai fost singura care a extrapolat.

    si pentru ca acu cateva zila am citit articolul asta:
    http://tinyurl.com/kma64es (despre cum doar femeile se identifica prin relatii… si temporar. barbatii mai putin. ineteresant articol anyway)
    si asta… http://tinyurl.com/nxeh2oq

    .. unde ultimul paragraf e exact ce vreau sa zic si eu:

    “In the end, what May asks is that we have a conversation about naming conventions rather than a given, assumed choice. More choice in this arena is good, because even though on some level, all families blend in one way or another to become one, what makes a family a family has so little to do with names anyway.”

    0
  10. mo

    btw… intelegi de ce pana in ziua de azi am fost invitata la o singura nunta!

    (una fara biserica, fara nume preluate si fara rochii albe, si si aia doar din obligatie ca “+1”)

    inchipuie-ti ce-am zis mai sus dar dupa cateva pahare de pinot grigio 😀 cineva mic, imbracat in negru, fumand undeva intr-un colt, tinand discursuri anti-patriarhat, eventual punand piedica preotului : )
    cum zic articolele alea din revistele glossy “everybody needs that one friend who…”

    0
  11. mo

    p.s. copilu poate avea acelasi nume cu parintii… chiar daca ii cheama ca pe mama 😛

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 107 queries in 0.208 s