Cu gândul în vacanță și cu ritmul circadian la fel, am reacționat azi-dimineață la prima alarmă a ceasului, fără să abuzez de butonul snooze ca-n celelalte zile. 3 zile. Atâta am avut de când ne-am întors până să mergem la serviciu. Credeam că e de bun simț că să te adaptezi la loc, să-ți amintești de tine și de viața ta dinainte de guacamole, besos mexicanos și bălăcitus în valuros. În fine. N-au ajuns.
Vineri am dormit toată ziua. De somn și de necaz că ne-am întors. Seara trebuia să mă prezint la petrecerea de Crăciun de la cabinet, la care am zis pas cu speranța că absența mă va mai ține puțin conectată la malul mării de departe. Mi-era și frică să mă gândesc că ar trebui să port ceva cu maieu pe dedesubt. Sâmbătă m-am trezit după-masa, iar duminică mai pe la amiaz. Mai mult de necaz decât de somn, că deja-mi făcusem plinul. Iubitul mi-a sugerat într-o discuție aprinsă, așa cum doar îndrăgostiții veniți din vacanțe exotice pot aprinde, să mă caut pe la medic, că precis sufăr de-un dezechilibru nedocumentat, de mi-e somn și frig tot timpul!
Azi-dimineață, hai, Miruno, că pacienții n-așteaptă să-ți vina ție cheful de non-vacanță și pofta de Crăciun. Nici nu vă zic că duminică trebuia să aprindem prima lumânare din Advent, doar că, la ora la care m-am trezit eu, magazinele cu lumânări erau deja închise!!! Ruşinică să-mi fie. Am compensat cu o masă tradițională, cu niște prieteni buni, la restaurantul românesc din apropiere. Salată de vinete, ciorbă de burtă și mămăligă cu brânză. Plus muzică populară din aia autentică și ceva Bună seară, iubite, printre rânduri. A fost bine.
Iar astăzi la cabinet, când îmi uram viața mai sincer, mirosul de muncă și uniforma roz-somon pe care strategic am lăsat-o pregătită pentru revenirea morocănoasă din concediu, ce credeți? Mi se întâmplă o cutie cu bomboane și asta:
De mi-am amintit de ce-mi iubesc viața și temperaturile englezești și de ce dorul de părinți și sărbătorile cu gărzi sunt mai ușor de suportat. În zile că asta.
Deja nici nu mai mi-e somn.
dorina
Cred ca una din marile bucurii ale unei vacante este ca poti sa o aduci cu tine la serviciu (bucuria).Asa reusesti sa mergi mai departe…iar cand si la serviciu primesti un asememnea dar,nu mergi degeaba acolo!Esti o norocoasa si pacientii te iubesc ,ceea ce nu e putin lucru.La multe vacante exotice , urmate de multa recunostinta din partea oamenilor la care le pui zambetul pe buze.
mihaela
Felicitarile – de asta imi plac mie englezii. Sa vezi ce fain e in scoli in perioadele in care copiii isi confectioneaza felicitarile.
Si iubitului tau ii place mancarea romaneasca?
copila blondă
Dorina, eu as putea merge tot in vacante, desi e buna si recunostinta oamenilor la ceva.
Mihaela, normal!!! E mare fan tocanita :)))
Ana Q.
Ei vezi? Asta da rasplata a muncii facute din pasiune!
Felicitari, blondo!
Ivona
Felicitarile aduc intotdeuna bucurie! Cand am fost prima data in Anglia am ramas placut impresionata de magazinele dedicate felicitarilor, multe si cu felicitari diferite! superb!