Să susținem (dis)confortul fumătorilor – da sau nu

De când nu mai locuiesc în România și contactul meu cu fumul de țigară e spre zero, întotdeauna primul recontact îmi provoacă o greață de la stomac, de zici că eu am inventat apa caldă ori că m-a făcut mama în Occident, exact ca ăia care nu mai știu românește după 2 săptămâni de cules căpșuni în Spania. Adică, am crescut cu fum de țigară, că ai mei amândoi pipau ca turcii când eram mică și niciodată nu mă dernaja. În fine, acum chiar mi se face rău. Voiam să împărtășesc bucuria de a locui într-o țară care nu mai permite fumătorilor să-și exercite viciul nici afară, oriunde. Sunt locuri special amenajate, iar regula celor 3 pereți se aplică nu doar teoretic, ci și practic. Adică, dacă ai 3 pereți în jurul tău, deși ești pe terasă, nu ai voie să fumezi. Iar cel mai grozav știți ce este? Că LUMEA respectă regula asta! Și da, e un fel în care te simți respectat ca nefumător nevinovat.

În avion. După ce-am decolat, după ce s-a zis la microfon de enșpe mii de ori și-n tot atâtea limbi, de către stewardesa șefă și de către căpitan, că FUMATUL E STRICT INTERZIS la bord și că încălcarea acestei legi se pedepsește penal, ce credeți? Se ridică un moșulică șiontîc-șiontîc, sare peste vreo doi cu țigara și bricheta-n mână. Noroc că-l oprește un membru al echipajului, nene, n-ai voie să fumezi! Bine, omul s-a conformat, nu zic, dar … chiar așa? (În Anglia nu s-a fi întâmplat.)

La hotel. Încă mai există oameni care se miră că nu există (mai) scrumiere în camere. Și că nu se fumează. N-am comentarii. Decât că sper să vină vremea în care nimeni să nu se mai mire, indiferent din ce țară o fi. Și indiferent cât fumează.

Apropo de asta. Discutam mai demult cu cineva venit în vizită din România în Anglia. Tipa fumătoare. Își adusese vreo 10 pachete pentru o săptămână parcă, zicea. N-a fumat nici 3. Fiindcă, în Anglia chiar e complicat să fumezi. În primul rând, nu prea ai unde. În al doilea rând, dacă ieși afară, ori e frig, ori plouă. De cele mai multe ori, amândouă. Și deși eu încă invidiez cumva socializarea aia de la țigară și o am pe Coco Chanel șică și fumătoare în minte, nu cred că e rău că sistemul învinge fumatul.

6a00e39824d7c48833014e60ef12de970c-500wi

Iar, ca fapt divers, în UK sprijinul statutului pentru fumătorii care vor să se lase de fumat e fantastic. Sunt centre specializate, cu psihoterapie, cu grupuri și întâlniri, ba poți primi și plasturii ăia cu nicotină și țigara electronică GRATIS! Eu știu doar fiindcă împart broșuri fiecărui pacient care fumează. De fumat n-am fumat niciodată, deși m-am străduit.

foto

 

Articolul anterior

Reminder de iubire

Articolul următor

1974, ultima dată la dentist

8 Comentarii

  1. Eu am si fumat la viata mea, cativa ani buni, si cu greu am reusit sa ma las. Dar tot mi se face rau cand merg in Romania in vizita; parca toata lumea fumeaza acolo, peste tot. Stiu ca suna a fandoseala, vorba ta, ca aia cu uitatul limbii romane in doua saptamani de Spania, dar asta e realitatea. M-am dezobisnuit (pentru ca in Olanda este cam la fel ca in UK) sa mananc intr-un restaurant plin de fum de tigara, sa dansez intr-un club in care abia te vezi de fum, sa fiu inconjurata de miros de tutun oriunde merg. Sper sa se aplice legile astea anti fumatori peste tot, ar fi bine pentru sanatatea tuturor. Insa doar legile nu vor fi de ajuns, este nevoie sa se faca educatia oamenilor ,si sa le mai si intre in cap – asta este diferenta majora intre o tara “fumatoare” si una “”ne-“.

    0
  2. Daca ar fi vorba de un parfum prost nu m-ar deranja. Dar faptul ca ei fumeaza in botul meu inseamna ca-mi vor afecta si mie sanatatea, ceea ce-i nasol.

    Si eu am crescut in casa de fumatori (ai mei aveau macar bunul simt sa nu fumeze in sufragerie si ma scoateau din incinta in care pipau), dar asta nu inseamna ca e normal ca si acum sa-mi umplu plamanii cu rahatul asta.

    Si eu incep sa ies doar in locurile unde stiu ca nu se fumeaza si, daca ma intalnesc cu unii prieteni, le cer sa nu fumeze. Majoritatea o fac din start, ca inteleg ca o gravida chiar nu ar trebui sa stea in fum, altii is mai grosi la obraz, dar, odata ce-i rog sa se abtina cat stam de vorba, e OK.

    0
  3. dana, este nevoie ca fumatorii sa inteleaga cat e de nepoliticos sa te oblige sa le inspiri fumul, sa nu mai fie o discrimiare pentru NEfumatori, sa fie o rusine sa fumezi intre nefumatori exact asa cum e o rusine sa arati un gay cu degetul sau sa-i spui cuiva de rasa pe culoarea pielii sale.

    0
  4. dojo, bine ca nu se supara pe tine! Mie mi se pare ca nu sarcina , ci faptul ca esti nefumatoare ar trebui sa fie motiv suficient ca sa se abtina. 🙂

    0
  5. Ah, faptul ca in viata mea nu am fumat nu a deranjat pe nimeni, stai linistita. Si in cazul sarcinii, exista inca un procent care-si aprind tigara fara vreo jena 😀

    0
  6. marina d.

    Eu nu am fumat . Si nici curioasa nu am fost. Dar , cand la job se fuma peste tot – in birouri, pe holuri , in laboratoare ,etc ( asta fiind prin mid 80’s ) – am avut niste ‘clenciuri’ destul de acide cu ‘diversi’ … :)) . Iar ‘baietii’ uitau cu totul si de ultima bruma de politetze cand le ceream sa ‘cantareasca’ : ‘ei’ fumatorii vs ‘noi’ , cei ‘ne’ !! … apoi, treptat, au aparut si acolo ‘restrictiile’ pt ei . Sa ii fi vazut atunci pe unii dintre ei cum se ‘treceau’ in postura de ‘victime’ … panarama , nu alta … . Dar … ieftina , desigur . 😉

    aaa… si inca un detaliu !!! am si acum de primit o lada de bere !! un pariu facut cu un domn – pe cand eram in anul I – si care imi ‘prevedea’ ca in 1-2 ani voi deveni fumatoare … ei bine , nu am devenit :p … si nu doar ca sa ‘castig’ lada de bere :)))

    0
  7. mihaela

    mie imi place ca nici in gara, pe peron, nu se fumeaza. cand ma duc in Romania imi e greu sa ma duc la restaurant pt ca trebuie sa inhalez si fumul de tigara. si nu inteleg cum te poti duce cu copiii la cafenele, dimineata, sa iei micul dejun in miros de tigara.

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 86 queries in 0.155 s