Prietenia, o categorie în funcţie de vârstă

Să-ţi priveşti prietenii din copilărie (a se citi şcoală, liceu, facultate, all inclusive) cu o oarecare nostalgie faţă de termenul general de prieten este -cu siguranţă- semn de bătrâneţe. Să-ţi preţuieşti valorile de la origini şi să urci pe un piedestal imaginar tot universul intitulat “de pe vremea mea” e -fără doar şi poate- semn de maturitate. Deşi, între noi fie vorba, nu tot ce făceam noi sau alţii când eram mici era bun şi nici toţi prietenii noi nu sunt de pus la colţul ruşinii.

Friendship-Wallpapers-HD

Mai demult însă nu existau interese, ci doar conjuncturi. Nu m-am împrietenit cu cutare fiindcă ştia cei mai mulţi oameni din domeniu, ci fiindcă ne-am nimerit în

aceeaşi bancă într-a doua. Şi e adevărat, poate dacă ne-am nimeri acum în aceeaşi conjunctură, am constata că avem interese şi poveşti diferite şi prietenia s-ar duce naibii. Deşi, uneori descoperi oameni fenomenali, nimeriţi în aceeaşi bancă lângă tine şi constaţi că, deşi avem interese şi poveşti asemănătoare, mai avem şi alte obligaţii în afara poveştilor, eventual vreo 2 copii şi cel puţin câteva ore de restanţă la somn.

Asta-i viaţa.

Doar în prima ei parte avem onoarea de a ne bucura unii de alţii în cea mai pură stare a timpului, a spaţiului şi a firii. Cred că, într-un fel, acelea sunt singurele clipe în care suntem cu adevărat noi înşine. Toată devenirea care urmează modelează fiinţa şi viaţa şi timpul… Şi fură din autenticitate.

Doar cei mai norocoşi dintre noi devin ceea ce-şi doresc. Restul… ne străduim să răspundem cât mai frumos provocărilor zilnice. Trăind cu dorul acelor fericiri de la-nceput.

Ştiţi, exact cum râd bebeluşii deşi nu înţeleg gluma.

———————————

 

Reluaţi legăturile cu prietenii din copilărie. Poate nu ajută la reputaţie, dar precis fac bine la suflet. Fiindcă ne reconectează la cei care-am fost. Sau credeţi că mai suntem capabili de prietenii ca atunci?

foto

Articolul anterior

vizite, cu placere

Articolul următor

Să vorbeşti limba ţării în care stai- o obligaţie?

10 Comentarii

  1. Cei mai buni prieteni ai mei sunt din copilarie. De altfel, singuri prieteni adevarati.

    0
    • Gabriela, eu vreau să cred că mai am câţiva prieteni adevăraţi şi făcuţi şi după copilărie. Doar că acum s-au schimbat multe lucruri. Nici cu cei din copilărie nu mai ai cu toţii aceleaşi tangenţe, mai ales dacă viaţa v-a purtat pe căi diferite. Dar tot te leagă ceva, acel ceva care nu are echivalent în relaţiile mature.

      0
  2. Maddie

    Eu sufar de o lipsa acuta de prieteni din copilarie, din cauza relocarii multiple. E greu sa formezi o prietenie la fel de autentica si trainica dupa perioada liceului, in special daca nu prinzi mai mult de 2-3 ani intr-un singur loc. Pe de alta parte e mult mai usor sa faci fata lipsa prieteniilor trainice daca nu le-ai avut niciodata 🙂

    0
    • Maddie, lucky you 😛 iar ca să privim obiectiv şi cealaltă parte a monedei, află că cele mai multe prietenii au nevoie de probe care să le califice ca prietenii. Atlfe, te trezeşti cu surprize de la cei mai buni prieteni.
      Asta e o lecţie pe care cu mulă durere am învăţat-o

      0
  3. Cei mai buni prieteni ai mei: ea mi-a fost prima colega de banca si singura persoana care imi putea desface sticla de apa, el a fost primul coleg de liceu pe care l-am remarcat in spatele meu (cu penar fishbone) si prima persoana cu care am impartit pahare de tequila, apoi prima vodca introdusa intr-o doza de cola…urmata de prima betie, evident. Cred ca primii nostri 19 ani din viata au onoarea sa ne aduca acei oameni pe care nu ii vom uita niciodata, oricat de departe ar fi si orice cariera si-ar forma. Superb articol, ma duc sa il impart prin Social Media Land 😉

    0
    • Andra, eu aş zice primii douăzeci şi ceva. Mai ales când petreci atâta timp la şcoală, cum am petrecut eu în facultate (6 ani!!!) relaţiile se re-evaluează şi la douăjde ani. Pe băncile şcolii altfel interacţionezi.

      0
  4. Nostalgie? Dar de ce nostalgie? Prietenii adevarati sunt si in prezent prieteni. Cei care nu mai sunt apropiati nu au fost niciodata..

    0
  5. As vrea sa cred ca mai exista prietenii adevarate si nevinovate ca in copilarie, dar zi de zi imi dau seama ca oamenii iti doresc prietenia doar cand sau pana cand pot profita de atuurile tale, posibilitatile tale. Si ma doare, dar nu pot schimba oamenii.Uneori mi-e dor de o prietena simpla, adevarata.

    0
  6. I’ll always treasure the memories, hit them up just to say happy birthday, but I’d rather keep the distance. I like the interest-based thing, you know? That’s why I love twitter and tolerate LinkedIn (in spite of all its flaws). And would never get near Facebook.

    0
  7. alipety

    eu mai tin legatura cu una dintre prietenele din copilarie. desi acum, zic sincer ca nu m-as mai imprieteni cu ea, datorita multor diferente de gandire. cu toate astea, desi uneori trec multe luni cand nu ne sunam, atunci cand ne vorbim, sporovaim cate in luna si stele, despre absolut orice. exact ca in adolescenta 🙂 dar asa e viata, fiecare a ales alt drum, s-a dezvoltat diferit, fiecare are alte idealuri si conceptii. dar e asa frumos sa ne amintim de vremurile de demult…

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 92 queries in 0.157 s