Sunt momente în care ne place să fim răsfăţate, alintate, pisicoase, miau-unoase. Apoi, sunt toate celelalte momente din restul zilei când nu-ţi mai permiţi să laşi pe altul să fie bărbatul în viaţa ta.
Ştiţi că iubesc bărbatul şi-mi iubesc feminitatea şi urăsc să car plase. Nu-s genul care să se simtă ofensată de o uşă deschisă la maşină, deşi mă descurc şi singură să trag de-o manetă. Nu-s genul care să fie jignită dacă bărbatul se parchează mai paralel decât mine şi nici dacă se orientează mai bine pe hartă în concediu. Rar mă rătăcesc în timp şi spaţiu, motiv pentru care n-am complexe sau frustrări legate de individualitatea unora sau a altora. Fiecare cu-ale lui, sănătoşi să fim şi isteţi mai tot mai des, că nu strică la frumuseţe.
Însă, cea mai mare siguranţă şi cea mai garantată protecţie vin din bărbatul pe care-l ascundem sub dantelă şi fustă, pe care-l purtăm pe tocuri de 12 ori îl camuflăm în parfumuri scumpe. Există momente în vieţile noastre, când nu mai avem 4 ani şi valul mării care ne loveşte nu ne mai găseşte pe aceeaşi plajă cu tata. Iar mâna salvatoare nu mai cade ca o binecuvântare, ci ca o palmă de la viaţă. Să te trezeşti din copilărie şi din inocenţă. Sunt momente când eşti cel mai bărbat din viaţa ta. După o vreme, puştiul va fi bine antrenat. Căci după vacantele din anii ’90 la mare, toate vremurile-s aşa. De antrenament.
În sensul ăsta, mi-e şi scârbă de viitor. Viitorul celor care se cred prea bărbaţi în pantalonii lor de pijama.
Lorelai
Hihi 🙂 simpatica postarea ta, m-ai facut sa ma gandesc acum la faptul ca prietenul meu ma incurajeaza de fiecare data cand ma pierd cu firea in valtoarea treburilor ce cauta rezolvare, spunandu-mi : Come on woman, be a man! si am fost de cele mai multe ori si sunt in continuare si devin persoana aia care le poate rezolva pe toate si care diminueaza contributia celorlalti, mi le iau pe toate in spate si sa ma descurc cu ele, cum?…nu stiu , vad eu. Cateodata ma gandesc ca imi e frica de momentul in care am nevoie de ceva ce nu pot face eu, desi e stupid.
O prietena draga mie mi-a spus ca ea nu vrea sa fie buna la toate, nu vrea sa schimbe becul ars din hol sau lichidul de parbriz, pentru ca nu vrea sa nu aibe nevoie de un barbat in viata ei , ca poate daca ajunge acolo atunci universul ii va da un barbat la o alta femeie care are mai multa nevoie de el decat ea. Interesanta viziune 🙂
Pana la urma sa fim sincere, pentru tot mai putine lucruri avem nevoie de barbati, aici nu includ chestiunile sentimentale.
Ideal ar fi sa nu avem nevoie de un barbat ci sa ni-l dorim sa fie in viata noastra ca un plus peste tot ceea ce ne putem noi oferi noua insine…desi cateodata avem nevoie de sprijinul celuilalt si e placut sa stii ca ai pe cine te baza, ca nu tre sa fii tu mereu alerta la toate si asta nu te face mai putin femeie…sau nu omoara barbatul din tine, ci dimpotriva.
copila blondă
Lorelai, exact. Acum nu mai radem de Zoele care chiar sunt barbate, de-ar sti dl Caragiale… 😉
mihaela
La asta cu Zoe mă gândeam eu, Caragiale e din ce în ce mai actual.
Nicoleta Munteanu
Unele femei au o doza de masculinitate mai mult decat evidenta si comparabila cu a oricarui barbat. Dragi barbati, sa nu va lasati inselati de aparente, femeile sunt puternice.