De fiecare dată când am o graviduţă pe scaun, mă străduiesc să-i ghicesc vârsta. Şi de fiecare dată, dar, fără excepţie, o compar cu a mea. Astăzi, am văzut o viitoare mămică de 21 ani, în 5 luni însărcinată. E-adevărat că era copilă, cu mamă-sa de mână şi burta la gură, dar tot cu un fel de dor am privit toată tinereţea ei.
La vârsta mea de-acuma, mama era deja bine de tot însărcinată cu mine, şi da, stau mereu să mă gândesc la asta. Fiindcă banii îi putem munci cât să ne creştem copiii, cariere ne facem oricum, că suntem deştepţi, însă pentru potenţialul zero, primul cadou pentru copilul nostru, ăla de la începutul începutului, cu greu mai putem face ceva. Şi oricât i-aş spune eu jumătăţii brunete că un an întreg!!! înainte de a proiecta prunci cu două buci delicioase, nu mai vedem conservele nici în reclame şi tot salamul îl lăsăm în Sibiu, îmi dau seama că oricâte frunze verzi şi proteine organice am consuma, tinereţea nu se găseşte la raftul cu produse bio.
Procepţia e opusul contracepţiei
Deşi contracepţia a fost făcută vedetă mai mare decât procepţia, a câştigat acest război din start, din legile naturii. Din 28 de zile, există doar vreo 3-4 în care femeia poate rămâne însărcinată şi vreo 24 în care n-are nici o şansă. (Sau na, o şansă foarte-foarte mică. Am auzit şi eu de ovulaţie spontană ori calcule greşite de calendar.) Procentual, socotiţi dumneavoastră.
Ca femei, ne naştem cu ceea ce-ar putea fi „jumătate din viitorii noştri copii”
E cam trasă de păr treaba asta, deşi totuşi sugestivă. Dacă bărbatul produce sperma instantaneu, de fiecare dată când ejaculează, de câte ori ejaculează, femeia are provizii limitate şi gata. Ca la gameboy, când ai doar 5 vieţi. În realitate, mare parte din ovulele cu care ne naştem degenerează până la pubertate şi ne rămân vreo 3-400 „de vieţi”. Din care se pot maturiza ovule fecundabile, potenţiala jumătate a oului care va deveni embrion, apoi făt şi apoi bebe cu două buci. Studii recente arată că 95% dintre femei mai au la 30 de ani doar 12% din rezerva iniţială de ovule, iar până la 40 de ani mai rămân cu doar 3%. La şcoală, ne-au zis că din punct de vedere genetic, vârsta ideală de concepţie e 25. După care materialul clientului se învecheşte, că aici nu merge adaosul de E-uri şi conservanţi.
Vârsta nu o putem schimba, dar năravul –da!
Iată câteva măsuri pentru a creşte fertilitatea:
– Faceţi sex. Întreţineţi relaţii sexuale. Faceţi dragoste. Musai cu copulaţie, e cea mai la-ndemână metodă de a rămâne însărcinată (unde „mâna” e doar în expresie). Faceţi des.
– Menţineţi o greutate corporală sănătoasă şi, mai ales, constantă (schimbările mari şi bruşte de greutate pot afecta echilibrul hormonal şi deregla ciclurile menstruale)
– Atenţie la bolile cu transmitere sexuală
– Mâncaţi sănătos, eventual începeţi să gătiţi! (apropo de interzicerea conservelor, ai mei povestesc că aveau nişte profi la facultate: el – de embriologie, ea- de fizio-patologie, parcă. Erau căsătoriţi între ei şi cică le-au zis studenţilor la curs că nu fac copii de frică, fiindcă-s prea multe posibilităţi şi probabilităţi ca ceva să dea cu virgulă. Având în vedere câte conserve şi cîţi aditivi avea alimentaţia lor. Asta era în anii ”80!!! Să nu le cerem şi astăzi părerea…)
– Consultaţi ginecologicul regulat (cu toate acele analize de secreţii)
– Fără stres, succes la asta!
– Fără chiuretaje, mai ales dacă la un moment viitor îţi doreşti un copil. Adică, există nişte probleme care pot să apară mai târziu. Cred că în anul 2013 putem evita asta.
– Fără sterilete, există alte mijloace de contracepţie mult mai deştepte în mileniul 3. Nici un dispozitiv din ăsta care face contracepţie mecanică, ţinând în tensiune mucoasa uterină şi împiedicând nidaţia nu e bun. Fiindcă tensiunea aia din mucoasă poate rămâne şi după îndepărtarea dispozitivului. Poate mucoasa nu uită. Ăsta NU e un risc de asumat.
– (În ultimele două cazuri, mucoasa are de suferit, iar oul nu mai găseşte unde să se cuibărească şi să crească mare. De aceea, în cadrul reproducerii umane asistate sau unde medicul ştie că există risc de pierdere a sarcinii, se prescrie femeii progesteron. Asta face el, progesteronul, ajută să se fixeze sarcina. O variantă modernă de administrare este cea vaginală, cum e Lutinus – se obţine doar la indicaţia medicului. Are avantajul că progesteronul se absoarbe local, fără să mai treacă tot prin întregul metabolism, să mai pună şi ficatul la treabă serioasă.)
Infertilitatea: când să înceapă grijiile şi investigaţiile
Se pare că nu e cazul să ne impacientăm până la 30 de ani, decât dacă a trecut mai mult de un an de când „încercăm”. (Cu riscul de a mă repeta, încercările trebuie să fie dese şi prelungi, doamnelor şi, mai ales, domnilor.) Între 35 şi 40 de ani, indicaţia de a consulta medicul apare după 6 luni de încercări. Iar după 40 de ani, probabil că un control medical e binevenit oricât de repede. (conform clinicii Mayo)
În concluzie, un lucru e clar: medicina modernă luptă împotriva infertilităţii şi se ia la trântă cu timpul. Nu vă pot spune eu care e cel mai bun moment să faceţi un copil. Deşi, din punct de vedere al sănătăţii, e simplu: cu cât mai repede, cu atât mai bine. (Evident, să ai vârsta cu care să poţi cumpăra legal şampania pentru sărbătorit.) Însă din toate celelalte puncte de vedere, aş vrea să ştiu… cum aţi ştiut că e momentul. Sau cum O SĂ ŞTIŢI atunci când va fi?
p.s. Astăzi, am mai văzut o viitoare mămică însărcinată în 11 săptămâni, la 40 de ani. Şi s-a echilibrat balanţa. E adevărat că nu-şi arăta vârsta, dar tot cu un fel de bucurie mi-am privit tinereţea-n oglindă. Şi în fiecare celulă. 😉
