Într-o lume normală, aş fi un om care vede mai bine dimineaţa, nu seara, care abia aşteaptă sfârşitul şi nu începutul de săptămână. Într-o lume normală, m-aş putea duce duminica la prânz la mama şi aş avea un iubit fără gărzi în program.
Într-o lume reală, iubitu-mi lipseşte două nopţi pe săptămână de-acasă, prietenii îmi sunt prea departe ca să-i scot la poveşti, iar un prânz la mama costă prea mult. Timp, că nu e vorba de bani. Într-o lume reală, seara, când plec de la cabinet sunt fresh cât să mai stau vreo 5 ore. Dar nu mă pune dimineaţa să mă trezesc la 8 fără ceva. Măcar până la 11 nici nu văd bine.
Integrându-mă spiritului englez, trăiesc pentru weekend, ca apoi să nu ştiu ce face cu el. În afară de somn consumat obsesiv compulsiv la sfârşit de săptămână, nu mă laud cu prea multe. Decât că-i ora 11 noaptea şi deja ştiu c-o să adorm prea târziu ca să nu înjur dimineaţă.
Dumneavoastră cu ce gânduri v-aţi trezit?
ClassyIC
…referitor la ziua de luni, impartasesc aceeasi idee cu tine! Defapt mi-am si imprimat un tricou cu urmatorul mesaj: “Dear Monday, f*** you!..Sincerely, The World!”, pe care il port aproape in fiecare zi de luni. 🙂
Lorelai
M-am trezit cu idea ca poate ma mut si eu in alta tara de la anu, pentru el.M-am trezit putin freaked out pentru ca am vazut pe geam ca era soare si lumina si acolo in N unde mergem o sa fie bezna perioada asta a anului, unde o sa fie lumina mea? pe care functionez dimineata, care imi da starea de bine…
Mihaela Curea
Biata zi de luni!
Adrian
Citez “trăiesc pentru weekend, ca apoi să nu ştiu ce face cu el. ” si comentez: este esenta filosofiei “cotidianului” exprimata intr-o fraza remarcabila. Avem cu totii impresia ca weekend inseamna libertatea dar de multe ori ajungem la concluzia enuntata mai sus. (aplicabila,cel mai des in weekendurile ploioase). bleah, un comentariu influientat de ziua de luni si de ceata de afara
Ana Q.
Cred ca asta se intampla oricui lucreaza, indiferent de tara in care locuieste. Nici noi nu mai avem timp de prieteni, de pranzuri in familie, de altceva decat job, job si iar job. Iar week-endurile sunt prea scurte ca sa le simtim intens si trec mult prea repede ca sa ne putem bucura pe deplin de ele.
copila blondă
ClassIC, faaaain, place tricoul tău 🙂
Lorelai, în câteva săptămâni şi la noi o să fie noapte când ne trezim, deci cheer up!
Mihaela, de parcă n-ar avea nici o vină!
Adrian, şi la mine e ceaţă, deci empatizez întru totul.
Ana Q, măcar voi aveţi prieteni pe care să-i ignoraţi. Noi nici măcar atât 😛
Gabriel
Oare trader-ii sunt singurii care abia asteapta sa vina ziua de Luni?
Mada
subscriu 🙁 la fel si vietii de om mare. din nou cu un usor 🙁 si dor de duca. dar cum zic nemtii, nach dem Wochenende ist vor dem Wochenende.. si iar 🙁 ca asta va fi de prea multe ori masura anilor viitori. in rest toate bune 🙂
copila blondă
Gabriel, nu e ca şi când eu aş munci lunea pe nasturi..
Mădă, mi-e dor de tine!
Stef
M-am trezit zambind pentru ca respir. Si ce daca e luni? Fiecare zi traita este o batalie castigata. E suficient pentru a zambi. Te imbratisez, Blonda draga 🙂
copila blondă
Că dreptate ai. Mulţumesc că mi-ai amintit. De acum, nu mai înjur dimineaţa. Mă gândesc la tine 😉
Stef
Si eu la tine, draga mea 🙂
hoinaru
intr-o lume la fel de normala, doar ca din urma cu 2 ani, am fost noi cu Ligia si nu numai la concert in catedrala Sf. Iosif, la Sonoro. Diseara e iar concert, dar nu mai suntem asa tineri ca acum 2 ani. Eu cu gandul asta mi-am inceput dimineata 😀
copila blondă
Ce frumos a fost la Sonoro! Ce ne-am mai duce în fiecare an… Dar, stai, voi încă puteţi! Eu mă bucur de departe.
morbo
eh, azi-maine o sa avem 80 de ani si…gata etapa asta. asta in caz ca avem noroc sa o ducem atat.
brontozaurel
“some girls awfully risky and some girls kick in the stall, but givin’ up women and whiskey, yeah, you ain’t got nothing all…”
Cu asta m-am trezit eu luni dimineata in cap. Da, e dintr-o piesa…
Din pacate, la mine lunea a fost o continuare a duminicii. In sensul rau. In sensul de pauza de sfarsit de saptamana. Ceea ce e oribil, pentru ca e ca o deviatie de la traiectorie si imi lungeste drumul catre ceea ce vreau sa obtin.
Nu-mi plac pauzele. Ma obliga sa petrec timp cu incertitudinile carora le adresez un calduros f*** you atunci cand pot sa ma scufund in altceva. Daca am timp sa incep sa ma gandesc ca poate ceva n-o sa mearga, incep sa vreau sa ma auto-sabotez. Ceea ce si fac daca am timp si resurse.
De-asta mi-as dori o viata fara weekenduri…
andreea
hehe, sa vezi cum e trezitul la 4.45 sa ajungi la 5.45 la spital si sa iesi dupa 12-14 ore. Timp de 6 zile pe saptamana 😀
Uiti si cum te cheama:)) Dar lasa ca in 3 ani ajung sa imi fac programul propriu:)
irina
M-am integrat si eu(datorita sotului meu) in spiritul englezesc.Traiesc doar pentru duminica.Uneori ma trezesc ca nu stiu ce sa fac cu el,alteori imi e somn de nu imi vine sa ma ridic din pat dar de cele mai multe ori incerc sa “profit” de singura zi libera dintr-o saptamana in care ma trezesc la 8 si ma pun la somn,uneori si la 12 noaptea.
Sper ca vor veni si zilele cand voi fi propriul meu sef cu propriul meu program,pana atunci…traim englezeste.:)