Vreau să-mi cumpăr ochelari de soare. Cerul lui Sheffield de dimineaţă e atât de clar că mă orbeşte lumina. Albastrul cu nori spumoşi nu mai e un lux pentru mine, nici asfinţitele rozalii. Seara, drumul de la cabinet duce pe un deal care are oraşul la picioare, cu toate luminiţele lui. E Crăciunul în fiecare zi.
Nebuni care-s pe liste de transplant de plămâni şi mă întreabă de ce nu-şi pot pune gratis faţete pe toţi dinţii, ca să fie mai albi. Să-i spele ar fi un bun început. Glumeţi pe care nu i-aş mai lăsa să plece, pacienţi care ţi-s dragi fără să ştii de ce, probabil prieteni din altă viaţă. Nefericiri la tot pasul sau familii cu prunci blonzi cu cârlionţi mari. Atâtea extreme într-o singură zi de lucru. Se întâmplă atâtea, că nu mai ştiu ce se întâmplă în viaţa mea. Adorm cu gândul ala pacienţi şi mă trezesc pe drumuri printre dealurile şi şanţurile lor din gură. Alaltăieri i s-a făcut unuia rău pe scaun, după anestezie. Era să mi se facă şi mie, de panică doar, că, altfel, omul mirosea chiar bine. A fost ok la final, iar eu am plecat acasă simţind Controlul la volan. Şi frica de a nu-l scăpa vreodată dintre palme.
Săptămâna asta m-am jucat un joc: să ghicesc vârsta pacientului înainte de a o citi din fişă. Concluzia e ca într-adevăr la 50 de ani avem faţa pe care-o merităm. Vestea bună e că pentru dinţi, nici nu trebuie să aşteptăm atâta 😉
Ce voiam să zic: inspiraţia chiar umblă cu covrig i în coadă. Doar timp să ai, s-o prinzi.
mo
la 50 de ani ai fata pe care ti-o permiti 😉
brontozaurel
Eu m-as fi gandit ca depinde si de ce-ai facut (atat ca sa strici, cat si ca sa repari) si de noroc 🙂
Unii arata de 50 la 25. Altii de 25 la 50 🙂
Mihaela Curea
Prea puţini oameni au grijă de sănătatea lor, cei tineri îşi bat joc de ea, cei bătrâni regretă că nu mai sunt tineri să facă altfel lucrurile.
web design
Cand avem, nu pretuim, cand numai avem .. ne pare rau si regretam dupa ce am avut!