Evoluţia este una tristă, tristă, de 3 ori tristă. Pe la alţii habar n-am cum e, că nu consum TV din principiu. Evident, uneori se mai nimereşte blonda cu capu-n frigider taman în mijlocul dietei cu informaţii reduse. Cum se întâmplă acum, din cel mai odihnitor pat de pe planetă. Unde întâi se stinge televizorul şi apoi se închid ochii, întotdeauna în această ordine. Unde ocazional se mai aude “a-ca-săăăăăăă…” .
(Dacă ăştia, de miercuri până vineri ştiu tot, mi-e frică să-i întreb ce fac sâmbăta? Se odihnesc. :))) )
Până azi n-am apucat la telecomandă. Însă foarte ciudată e senzaţia de deja vu, care mă-ncearcă. În afara clonelor capatosiene, care nu trezesc nici un interes decât acela pentru combaterea cheliei, Bahmu e aceeaşi prinţesă războinică, iar Zăvo încă n-a răguşit. Parcă Vandici e mai brunetă şi Badea mai obosit. Apoi, sunt toate aceste personaje buzate şi oxigenate, care nu-mi trezesc absolut nici o curiozitate culturală: Irina, Vica. Drăguşanu a devenit o clasică-n viaţă. Se poate apuca de scris manuale. Cu o mică excepţie, am prins vreo 10 minute de interviu cu Eduard Novak, campionul nostru la paralimpice.
Dar, vai, deja mă uit de vreo jumătate de oră şi nimeni n-a zis nimic de Pepe. Încep să-mi fac griji… Da’ Măruţă mai prestează? Puneţi-mă la curent, că n-aş vrea să fiu acuzată de ignoranţă mondenă, să m-arate copiii cu degetul şi să râdă de mine.
foto
