“Actul ăla”, care nu schimbă nimic, dar face diferenţa

Mi-s tare curioasă eu de ce se mai căsătoreşte lumea în ziua de astăzi, când concubinajul e de-a pururi acceptat, când nu moartea, ci numai cearta singură are puterea de a despărţi, când copiii se împart cu nume şi adrese şi custodii comune…

Spuneţi-mi, de ce pentru voi ca şi cuplu, “actul ăla” chiar face diferenţa?

Mă adresez viitoarelor mirese, cu gând bun de invitaţie faină la Târgul Ghidul Miresei. Se întâmplă de vineri, la Romexpo în Bucureşti. Am primit 5 invitaţii duble pentru voi, cele cu gânduri concrete de măritiş. Se pare că acest târg va fi o desfăşurare de forţe ale reducerilor, căci asta înseamnă 80% mai puţin din preţul iniţial al rochiilor de mireasă. Genul acesta de târg e cel care provoacă isteria mireselor, pe care le vedeam la posturile TV americane şi nu ne venea să credem. Isteria vine în România, deci. Că mirese avem şi noi 😉

E un fel de concurs, dar e mai mult iluminarea blondei (care crede cu naivitate şi suflet mai mult în căsnicie, dar mai puţin în căsătorie ca instituţie. Căsătoria e o capacitate, căsnicia e un privilegiu.). Spuneţi-mi şi voi ce credeţi, iar eu până joi dimineaţa am lista câştigătoarelor de invitaţii. De ce vă mai căsătoriţi? Motivele voastre particulare, nu de ce e bine să te căsătoreşti, că poveşti din astea aud şi eu de la bunica de fiecare dată

Articolul anterior

De la o „acasă” la alta

Articolul următor

Noile nonsensuri ale Sibiului: giratorii

28 Comentarii

  1. Nu ca as vrea invitatia ca la mine a trecut deja un an de la nunta..dar pentru noi a fost combinatie…vroiam ziua noastra speciala si in acelasi timp sa aiba si parintii ziua lor speciala ca sa zic asa. Dar mai mult..am vrut sa imbrac rochia aia alba ca toate electrocasnicele si sa zic un DA hotarat uitandu-ma in ochii omului alaturi de care eram si sunt convinsa ca vreau sa-mi petrec toata viata. Intradevar..intre noi nu s-a schimbat nimic…avem niste amintiri frumoase, poze si mai si dar in rest..suntem la fel unul cu celalalt, la fel de certam, la fel ne impacam. Sper ca ti-am satisfacut curiozitatea.

  2. Ca toate electrocasnicele??? :))))) ce figura esti!!!

  3. @Copila Este un banc pe tema asta: De ce e rochia de mireasa alba? Pentru ca asta e culoarea standard la toate electrocasnicele 😀
    Si ar mai fi si o continuare misogina la asta 😀

  4. Vreau si continuarea, Ioana! Nu mi-e frica de misogini, chiar ei fiind o gluma 😛

  5. LCC

    Noi ne-am hotarat sa ne casatorim pentru ca am simtit o iubire atat de puternica ce ne face sa ne dorim sa luam tot ce ne da societatea si viata.
    Vorbind strict din punctul meu de vedere, imi doresc cununia civila pentru a semna si a nota undeva momentul in care ii voi spune “Sunt a ta pe veci!” “Iti voi fi mereu alaturi!”. Imi doresc cununia religioasa pentru a-i jura, in fata lui Dumnezeu,loialitate, iubire, sprijin. Imi doresc sa fiu a lui trup si suflet si ma dau lui cu “acte in regula” 🙂
    Ma casatoresc cu el pentru a-i purta numele si a deveni, impreuna, un singur om, nu o frantura.
    Ma casatoresc cu el, pentru ca atunci cand ne va fi mai greu, sa ne aducem aminte de ziua in care ne-am jurat iubire si ocrotire si sa se impiedice astfel catastrofa despartirii unui singur om in doua parti frante.
    Nu, actul “ala” nu schimba nimic, dar chiar face diferenta – te face sa constientizezi si sa lupti- face mult mai multe.
    Pe final, ma casatoresc cu el pentru ca este prietenul, fratele, iubitul si copilul meu. Am spus ca il iubesc? 🙂

  6. Wow, pe asta nu o stiam. 🙂

  7. Roua

    Pentru mine nu actul face diferenta, ci treaba aia la biserica. Hartia (am auzit ca.i colorata) ii doar o hartie pe care semnez, eventual, cu noul nume:D

  8. mo

    pattz, mi-ai intrebat din suflet. nici eu nu inteleg… da chiar deloc :p
    noi am zis ca facem chef de ne-nunta, unde ne imbracam frumos si alea alea, dar fara acte si fara biserici si fara prietenii parintilor si rude indepartate. sa avem si noi o zi si sa se bucure bunicile catolice ca nu traim in pacat.. hihihi.
    luna de miere am facut-o deja 😀

    p.s. domnul mo vrea nunta ca sa aibe drept la potentialii inexistentii copii, ca pe insule tatii nu au aproape nici un drept sa se cheme tati si mamele sunt singurii tutori adevarati conform legii. eu i-am raspuns ca daca vrea copii sa si-i faca singur prin inmugurire si sa-i pastreze, calut-de-mare-style 😛

    p.s. cica exista niste avantaje cand vine vorba de taxe.. nush O.-

    • Mo,
      Spune-i domnului mo, ca nu trebuie nunta ca sa intre in drepturi. Aia se rezolva la primarie. Cred ca tot ce-ti trebuie sunt martorii, ii poti culege de pe strada. Nenunta o puteti face pt tine :p si bunici :)))

      Acum vorbind serios, mie mi se pare penibil cum zic astia pe aici “my partner”, de nici nu stie lumea ca-s femeie! Mai bine concubina, e mai cu personalitate! :)))

      Plus, io am auzit ca nunta e o afacere buna, ce ai cu prietenii parintilor?! :)))

  9. Luisa si Marius

    Ne casatorim. Cand spun ne, ma refer la noi doi. Fac pauza dupa ce spun “ne casatorim” pentru ca vreau sa savurez ceea ce inseamna acest eveniment, aceste cuvinte si puritatea neatinsa a uniunii pe viata. De ce ne casatorim? Pentru felul in care ne simtim atunci cand suntem impreuna, impliniti. Pentru ca vorbim aceeasi limba chiar si din priviri. Pentru ca aerul devine parfum in bratele tale. Pentru ca dintr-o data nu mai este nevoie de hrana, ci doar de afectiune. Pentru ca visurile devin toate realitate. Pentru viata de om ce ia nestere, pentru a fii cu mandrie mama si tata. Pentru ca celalalt nu-ti mai este doar jumatate, ci totul in viata. Pentru libertatea de a explora lumea ta. Pentru fiecare dimineata ce devine insorita cand ma trezesc langa tine. Pentru ca imi esti cel mai bun prieten. Pentru ca ma inveti nu cum sa fiu mai bun, ci cel mai bun. Pentru ca timpul nu ne mai este demult potrivnic, ci este alaturi de noi. Pentru ca nu ma deranjeaza gandurile ce alearga non-stop prin mine, ci ma ajuta sa-ti ofer in orice clipa o bucurie cat de mica. Pentru ca te-am asteptat o viata, iar cand te-am intalnit am simtit ca te cunosc de-o viata. Pentru ca nu mi-am amintit toate motivele, dar tu o sa ma ierti. Pentru ca te iubesc si ma iubesti. Sunt mandru ca voi fi sotul tau.

  10. mo

    afacerea asa-i. doar ca nu vreau o multime de burtosi rosii in obrajori care sa imi spuna ‘ingeras’ si alte epitete 😛
    eu ii spun partener domnului mo si el mie la fel. partener e bun ca ii pune pe amandoi pe aceeasi treapta. nu e nimeni mai prejos. si sexul oricum e cea mai neinteresanta trasatura a unei persoane, ceea ce e valabil si la parteneri.
    si mai tare e in germana – lebensabschnittsgefährte – ca cine stie, nu?
    delirez – ma duc sa-mi termin partiul (partiu, nu partyu ;(

  11. mDea

    Chestia asta cu casatoria mereu m-a facut sa am “mixed feelings”. Pe de-o parte sunt verii aia pe care nu i-ai mai vazut de vreo 10 ani si care apar cu catel si cu purcel, baga in ei ca intr-un spital, eventual se si imbata si pleaca de la nunta ta spunand ca a fost nasol ca nu “s-au bagat manele”. Sunt matusile alea care-ti spun: “Era si timpul!”. Sunt oamenii aia care te-ntreaba eventual daca esti sigura de ce-ai facut si multi altii cu care n-ai vrea musai sa imparti una dintre cele mai importante zile din viata ta. DAR. Sunteti voi doi, frumosi asa, ca-n basme, intr-o zi in care “pentru totdeauna” e zis de altcineva in afara de voi si dintre toti oamenii aia el se uita complice la tine si te simti cea mai norocoasa fata de pe Pamant. E chestia aia de cand eram mici si ne scriam prenumele alaturi de numele baiatului pe care-l placeam… Acum parca numele lui e mai frumos, chiar daca am posibilitatea sa il pastrez pe al meu. Si ideea aia ca scrie undeva ca noi doi ne iubim si ca vom bate statisticile si o sa fim cuplul ala care nu va divorta. Bottom line e ca motivul principal pentru care m-as casatori e ca imi sta al naibii de bine in alb! 🙂

  12. Eu o sustin pe mo. La absolut toate argumentele (ala cu inmugurirea o sa-mi permit sa il preiau si sa i-l servesc si consortului propriu 😀 )

  13. Eu m-am casatorit deja de 5 luni, deci nu particip la concurs, dar vreau sa-ti raspund la intrebare.

    Pentru mine intotdeauna a contat familia. Daca am avut vreodata vreo decizie de luat, m-am consultat cu familia mea. Daca am avut o bucurie, primii pe care i-am sunat au fost cei din familie. Daca am avut o problema, am stiut ca doar pe familie ma pot bza si asa mai departe.

    Chiar daca si eu m-am mutat cu actualul meu sot inainte de a avea planuri de casatorie, am fost oarecum impartita in a-l pune pe el pe primul loc, sau a reveni mereu la familie. Si am inceput sa-mi doresc foarte mult ca el sa fie familia mea, si sa nu mai existe dubii pe cine sun primul, pe cine consult primul, parerea cui conteaza si asa mai departe.

    Pentru el de exemplu a contat sa avem acelasi nume. Pentru mine conteaza lucrurile mici, ma bucur cand imi vad verigheta pe deget, ma face sa ma gandesc la el 🙂 Ma bucur sa stiu ca daca se intampla ceva cu el eu voi fi prima anuntata, nu o sa stau sa ma rog sa-si aminteasca ai lui de mine. Imi place sa povestesc de “sotul” meu, nu de “iubitul” meu.

    Dar mai mult decat orice, am simtit ca el e mai mult decat un simplu iubit cu care locuiesc si am simtit ca trebuie sa mai existe un pas in relatia noastra. Si dupa ce ne-am casatorit, m-am simtit in sfarsit impacata. Nu e vorba de nesiguranta sau mai stiu eu ce, e ca atunci cand te indragostesti si iti doresti un sarut, apoi iti doresti o relatie, apoi iti doresti o relatie sexuala, api iti doresti un “te iubesc”, apoi iti doresti sa te muti impreuna… e nevoia de a trece relatia la “alt nivel”.

  14. Luisa şi Marius, e foarte frumos ce-ai scris, doar că uneori confuzia de a trece de la “eu” la “noi” poate fi o capcană. Regula atracţiei e să fie între două obiecte, când eşti unul singur e mai greu. Eu zic din cărţi, nu-ţi imagina vreun “noi” în peisajul meu. Că n-am ajuns atât de departe.

    mo, abschnitt ăla e un schnitt prin fix inima ta de partener care aude. Că ştim cu toţii că-s poveşti alea cu până la adânci bătrâneţi, eu zic că-s bătrâneţile răbdărilor, dar asta-i altă poveste. Nemţii ăştia, întotdeauna ştiu ei să spună lucrurilor pe nume!

    mDea, delicios ce-ai scris, norocos complicele tău 😉

    Liana, în curând o să-i puteţi şi printa, puţintică răbdare numa’ s-aveţi, maică.

    Anda, e şi asta o provocare. Să te căsătoreşti prorpiu-zis şi apoi să rezişti în căsnicie. Tata mereu zicea la “happy end”-urile din filme, că el nu pricepe de ce le spune aşa, când greul , de fapt, abia acum începe :)))
    Însă probabil că vine un moment, după ce te-ai aşezat din multe puncte emoţionale de vedere, când simţi că e următorul pas. Cred că aşa e cu pruncii. Vine un moment când ai nevoie să îţi aminteşti ce sensuri frumoase poate căpăta viaţa.

  15. mo

    da, aia cu abschnitt e acra asa, ca nemtii. dar e un abschnitt.. chiar daca e de-acum la adanci batraneti, eu sunt eu si am fost si inaintea lui. cel putin abschnittu intre 0 si 22 de ani sau cand mi-o fi cazut in brate domnul mo, l-am impartit si cu altii -omul, de exemplu- si nu-mi pare rau de anii aia.
    pana una alta, esti invitate la lebensabschnittsgefährtenfeierei sau ne-nunta care urmeaza candva in urmatorii 40 de ani 😛 PROMIT ca iti scriu! xoxo

  16. Hârtia în sine nu schimbă nimic, dorința de a întemeia o familie duce la acel act. Și apoi e bine să fii unit cu persoana iubită în fața lui Doamne Doamne.

  17. Asa este. Actul nu valoreaza nimic. Pentru unii barbati nici slujba de la Doamne Doamne nu inseamna nimic.

  18. @Mihaela M-ai prins in capcana! Mi-era cunoscut numele, insa mi-a luat putin pana cand m-am prins! 😀 awww!

  19. Fete si baieti, multumesc mult pentru input! Concursul se opreste aici, dar discutia continua.
    Invitatiile merg la:
    Mihaela Curea
    LIana,
    MDea,
    Roua,
    Si LCC

    Felicitari! Pana deseara, primiti mail cu detaliile.

  20. Mulțumesc! Dar dacă suntem din alt oraș?

  21. Si ce au castigat fetele?

  22. trs

    Eu peste 1-2 zile tocmai desfac casatoria, desi voi locui in continuare cu sotia si cei 3 baieti ai mei in aceeasi casa. Mai tre sa adun vreo 100 euro sa platesc notarul si gata. Nevasta-mea intai a zis ca vrea sa ne despartim de tot, apoi nu, asa , de proba, daca ma fac baiat cuminte chiar se va remarita cu mine. Dar va fi mai greu ca eu sunt “iadul pavat cu intentii bune”

  23. trs

    Ciudat mod de comunicare blogul asta . Eu cu cine stau de vorba de fapt ? Explica-mi tu Blondo ca tu stii , sigur.

  24. Mihaela, of nu am stiut… Daca nu poti ajunge, poate ai vreo prietena mireasa in Bucuresti…

    Lady, invitatiile la targ. Interesata?

    Trs, foarte interesant. Deci, in cazul vostru, sotia ta spera ca LIPSA actului sa schimbe ceva. Buna abordare, desi nu garantez ca-i de succes . Ii tin pumnii ei, ca pentru tine e o afacere buna, din cate inteleg 😛

  25. anya

    Eu sunt casatorita, si desi locuiam de 3 ani cu ( pe vremea aceea) sotul meu, unele lucruri se schimba. Cand l-am intrebat pe sotul meu cum se simte, la o saptamana dupa casatorie a zis :” e asa o fericire tampa in mine”. 🙂

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 176 queries in 0.512 s