Luna: May 2012 (Pagina 3 din 4)

Comedia la care-am şi râs

Continuare

Românii s-au specializat în furturi

Atenţie, următoarele imagine sunt şocante. Sau nu? Aceste cutii cu brânză, tocmai luate din supermarket. Luate legal, cu bani şi bon, a se nota. Mă rog, parţial şi cu brânză.

Precis n-am fost primii să le consumăm, deşi am fost primii singurii să le cumpărăm.

Continuare

Carieră cu potenţial pentru cei tineri

Dacă aş mai fi o dată tânără şi cu mintea odihnită, m-aş face luptător din ăla pentru drepturile pacientului. Legile astea pe care le tot bălăcăream eu şi sistemul ăsta englez, care ţine pacientul în capul răutăţilor, au şi ceva bun în ele: toţi se străduiesc să le respecte. Cei mai mulţi chiar reuşesc.

Ceea ce nu se întâmplă în România, mai ales în Sibiu. Voiam să intitulez acest post: “Satul nostru tot mai mic se face“, fiindcă recent am avut nişte triste experienţe medicale. Iar la capitolul “triste” se pune şi faptul că jumătate din oraş a ştiut diagnosticul cu o zi înainte de a-l afla şi eu. Diagnosticul fiind al meu, adică ultima pe lista celor înştiinţaţi, desigur. C-aşa-i la ţară. Drepturile omului le stabileşte comunitatea. Să te fereşti.

Continuare

Iubire, medicină şi miracole

Recitesc această carte. E scrisă de chirurgul Bernie S. Siegel, un medic în plină revelaţie profesională, care spune aşa: „Pacienţii au ajuns să mă înveţe că medicina nu e numai bisturie şi pastile”. Omul începe să vadă dincolo de tratatele ştiinţifice, introducând în acelaşi timp un nou termen în limbajul de specialitate: miracolul. „Remisii spontane” sau „prognosticuri eronate” sunt doar forme manifeste în vieţile noastre, pe care însă ştiinţa nu le-a pătruns încă. „Miracolele unei generaţii pot fi descoperirile ştiinţifice ale alteia.”

Continuare

Drumul meu spre înainte, fotoreportaj de zbor

În dimineaţa asta, am zburat de pe Otopeni înapoi la Regină, doar că tare prost suna „drumul meu spre înapoi”. Deci, îngăduiţi-mi titlul şi bucuraţi-vă de poze.

Continuare

Sănătatea e bună şi la tinereţe

Oamenii nu trăiesc veşnic, e prima certitudine cu care ne naştem fiecare. Însă uneori primim aceasta ca pe o veste tulburătoare, care ne scoate din minţi şi din rutina cea de toate zilele.

Blogosfera este astăzi şocată. Eu îmi reintru în minţi şi ajung să accept înţelepciuni pe care nu mi le-aş fi dorit niciodată pentru mine.

Ieri, bunica mea cea făcătoare de prăjituri a împlinit 83 de ani. Oficial, e cea mai sănătoasă din familie. Ceea ce arată că tot mai puţine învăţăm de la bătrânii noştri. O dovedesc eu puternic din fruntea tinereţii. Ieri, o priveam în capul mesei şi mă gândeam ce norocoşi că o avem. Fiindcă omenirea e în pericolul de a-şi pierde secretul unor vârste frumoase. O întreb eu ce-a mâncat şi vă spun şi dumneavoastră, ca să fim siguri că s-a consemnat! 🙂

Aveţi grijă de dumneavoastră, de sănătatea şi bucuriile sufletului. Că nici deadline-urile respectate nu aduc viaţă veşnică. Şi lăsaţi-i pe ceilalţi să-şi primească propriile lecţii. Că nimeni nu poate da examene pentru altul. Oricât de încrâncenat nimeni-ul şi indiferent cât de important alt-ul.

Sănătate, dragii mei, de la mic la mare.

*articol in memoriam, cu mov în loc de doliu.

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 173 queries in 0.221 s