Dacă aş mai fi o dată tânără şi cu mintea odihnită, m-aş face luptător din ăla pentru drepturile pacientului. Legile astea pe care le tot bălăcăream eu şi sistemul ăsta englez, care ţine pacientul în capul răutăţilor, au şi ceva bun în ele: toţi se străduiesc să le respecte. Cei mai mulţi chiar reuşesc.
Ceea ce nu se întâmplă în România, mai ales în Sibiu. Voiam să intitulez acest post: “Satul nostru tot mai mic se face“, fiindcă recent am avut nişte triste experienţe medicale. Iar la capitolul “triste” se pune şi faptul că jumătate din oraş a ştiut diagnosticul cu o zi înainte de a-l afla şi eu. Diagnosticul fiind al meu, adică ultima pe lista celor înştiinţaţi, desigur. C-aşa-i la ţară. Drepturile omului le stabileşte comunitatea. Să te fereşti.
Nu vă dau mai multe detalii decât că e atât de trist şi că mă enervează încă la aproape o lună de la eveniment. Şi probabil amintirea acelor zile mă va enerva de fiecare dată când îmi voi aminti de ea. Căci, la pachet, vin toate lucrurile pe care le-a generat…
Mi-aş dori doar doctori competenţi, nu dintre cei care îşi dau toată silinţa. Silinţa nu-i destulă nici măcar dacă e toată. Mi-aş dori mâini dibace, racordate la minţi NElimitate. Pe unii care să fie fără de greşeală, un fel de dumnezei cu bisturie. N-aş accepta nici gafa verbală, că şi asta poate răni un muritor. Întrebaţi-mă pe mine. Mi-aş dori personal medical care să-şi ia îndatoririle în serios, care să respecte legea secretului profesional în fapt, nu “în principiu”… Mi-aş dori exclusiv succese, fără păreri de rău. Mi-aş dori Cartea din care să învăţăm, nu Experienţa după care să practicăm. Doctori care să ne asculte, nu care să-şi facă norma. Pacienţii nu sunt luaţi în serios în ţara aia, nici măcar când e vorba de viaţă şi de moarte. Fiindcă doctorii sunt atât de aproape de ea, semnificaţia vieţii în ochii lor scade.
M-am gândit mult dacă să scriu postul ăsta sau nu. Sunt sub o influenţă puternic subiectivă, căci e una personală. Doar că răul pe care l-am păţit eu e mai mare decât aş putea primi vreodată o răscumpărare, chiar şi în cele mai civilizate tribunale. Există preţuri prea mari, pentru care nu s-au inventat bani pe lume. Probabil am meritat lecţia asta acum, înainte de a începe să profesez. Sunt medic… după ei, urmează… după mine. Dar mă rog în fiecare dimineaţă şi seară să pot face un bine pentru oricine deschide gura pe scaunul meu. Sau măcar să nu-i fac un rău, şi tot i-am făcut un bine.
Haideţi să ne deschidem firmă de dat în judecată sistemul medical românesc. Că şi satele trebuie să se civilizeze odată…
Costin
Spera si invata`te sa fi mai buna decat ei.
Cristian
Să-ți aduc aminte de dățile în care erai anti malpraxis?
dorina
e mare nevoie de asa ceva in Romanica noastra ,dar cred ca inainte de asta ,locuitorii ei ar trebui educati sa foloseasca acest drept !
copila blondă
Costin, asta fac.
Cristian, există malpraxis şi malpraxis. În Anglia, dentiştii sunt daţi în judecată pentru că zâmbesc. Am o tonă de poveşti din astea stupide, care fac doar să îngrămădească libertatea medicului şi să pună presiune pe el. Iar cine îşi doreşte un medic stresat să îi lucreze în gură?
Însă despre publicarea unor diagnostice pe toate gardurile satului am o părere clară de la bun început. EU cred că pacientul are dreptul să ştie şi medicul are obligaţia de a-i comunica.
În Anglia există un proces din ăsta intrat în istorie şi invocat oridecâte ori e nevoie: care spune că şi copiii de 14-16-18 ani au dreptul la confidenţialitate, deşi legea îţi cere să ai acordul părintelui pt orice manoperă medicală. În fine…
dorina, parte importantă din educaţie e pedeapsa. A te baza pe bunul simţ al oamenilor e foarte naiv…mai ales în satul nostru mic.
Bratu
de acord, competenţă şi mai ales educaţie – pe ambele părţi. dar şi bun simţ. o asistentă poate alege să îţi bage branula astfel încât să rămână o pată mică ulterior sau (nu din nepăsare, nu din cinism, din ceva mai mult) o pune astfel încât să te doară încă o lună după externare. mai ales dacă branula cu pricina se petrece la terapie intensivă. dacă nu mă înşel, prin alte state secţia se numeşte “intensive CARE”. la noi e în proporţie de 90% o antecameră a morţii. dar poate n-am înţeles eu şi, înainte de orice, medicul e mecanic.
copila blondă
Nu ai dreptate cu braunula. Că nu e numai tehnica asistentei, ci şi materialul clientului.
Îţi spun din proprie experienţă, mie au încercat vreo 3 oameni să-mi prindă vene, 2 au şi reuşit, doar că se spărgeau imediat. Şi pe cei doi i-am ales pe sprânceană, că am vrut eu să-mi pun o perfuzie cu vitamina C (deci nu era vreo asistentă random de pe acolo)
După vreo 2-3 săptămâni de regim alimentar şi suplimente, mi s-au mai reparat vasele şi am prins vene. Deci, nu e chiar aşa de simplu.
Şi cum să se traducă intensive care în româneşte? îngrijire intensivă? “terapie” e totuşi mai elegant.
catalin
E mai greu de spus, lucrurile nu sint toate in alb si negru. De exemplu, sa zicem ca un doctor e destul de sigur ca e cancer. Spune rudelor necajite ca, din pacate, 99% e cancer, dar mai asteapta si rezultatul pentru 1% inainte de a-i spune si pacientului sentinta. Il poti judeca pentru decizia luata? Cam greu.
Sper totusi ca esti bine, nu pari asa batrina 🙂
Costin
Eu sunt curios in legatura cu altceva. La cabinet, ce fel de comportament vei avea? Unul serios, cu principii si moralitate in slujba pacientului cat si a colegilor sau vei fi un fel de Jenifer Aniston in Horrible Bosses? 🙂
copila blondă
cătăline, 🙂 mulţumesc pentru compliment. Sper că în scris să nu par niciodată bătrână!
Ştiu despre ce vorbeşti, iar în sensul ăsta se fac foaaarte multe gafe. Cred că 1% ăla de certitudine nu există niciodată. Adică, e marja de eroare. Apoi sunt acele diagnostice care se pun clinic şi microscopic. De fapt, microscopic.
Uite, de exemplu: există tumori care se extirpă, după care se face un extemporaneu (o analiză pe loc la microscop), pentru a se decide dacă e malignă sau nu şi dacă se scoate mai mult sau se închide pacientul. În tot timpul ăsta, pacientul stă deschis pe masă.
Na, poveştile sunt multe, aspectele f diferite…
Costin, Depinde ce asistent voi avea 😛
Cornel
Costin a pus punctul pe I! He released the kraken!