Din Liverpool, ne gândim la Titanic

Liverpool-ul s-a transformat weekend-ul acesta într-o mică scenă pentru păpuşile uriaşe ce se plimbă prin oraş, cu ocazia unuia dintre cele mai mari evenimente din istoria locală. (Inclusiv din perioada capitalei culturale, când ceva asemănător s-a petrecut, însă de o amploare redusă: un păianjen gigant s-a plimbat pe străzi.)

Se comemorează o sută de ani de la scufundarea Titanicului, scenariul fiind inspirat dintr-o poveste adevărată: fetiţa îi scrie tatălui ei, plecat ca steward pe Titanic. El nu mai apucă să primească scrisoarea. (Manuscrisul lui May Louise McMurray, cu greşelile tipice vârstei se află la expoziţia dedicată Titanicului, din cadrul Muzeului Maritim din Liverpool.) Fetiţa primeşte vestea morţii tatălui ei de la un reprezentant al companiei din Liverpool, unde a fost înregistrată oficial scunfundarea navei. Povestea s-a transformat în legendă şi a rămas ca un simbol al tragediei de atunci. Fetiţa avea un căţel, pe Xolo, care a fost şi el pus în scenă, la dimensiuni uriaşe. E impresionant tabloul orfanei, căreia îi rămâne doar câinele să se aline.

Noi am fost azi-dimineaţă s-o vedem, când a pornit de pe docuri, undeva foarte aproape de unde stăm. Aproape ploua (se şi vede în filmuleţe), dar lumea se adunase grămezi. Iar după-masa, când m-am întors acasă şi am văzut-o tot acolo, cred că erau mii de oameni care se uitau la ea. E într-adevăr un spectacol impresionant. Tocmai fiindcă păpuşa nu e nici frumoasă, nici drăgălaşă, dar e atât de… “umană”. Cum clipeşte cu genele alea lungi şi cum mişcă într-un fel capul… Cred că au reuşit să transmită foarte bine mesajul.

Despre piesa de teatru neconvenţional, pusă în scenă de păpuşarii de la compania franceză Royal de Luxe citiţi mai multe pe pagina oficială. Poze impresionante am găsit pe dailymail, or să vă placă. Pozele mele le-am urcat pe pagina de facebook.

Ştiu că am scris ciudat articolul ăsta, dar nu ştiu încă dacă e un spectacol de care să mă bucur că-l văd sau să mă întristez că există. Cert e că sunt oameni care şi-au adus copiii în vizită în Liverpool, ca să le arate “spectacolul”.

Articolul anterior

De la cumpărat pantofi la cumpărat cuiere

Articolul următor

Aventurile dinaintea contractelor noastre

  1. Mi se pare foarte tare ideea, dar cel mai mult ma bucur ca v-am auzit glasul!
    Weekend fain, Copila!
    Te pup!

    0
  2. Auleu, mie mi se par foarte ciudate vocile pe video! :)) te pupăm şi noi.
    p.s. H a zis că de ce eşti mai prietenă cu mine decât cu el, că doar de tot atâta timp ne cunoaştem? :)))

    0
  3. Eu m-am uitat pe pozele tale, mi-au placut cel mai mult 😉

    0
  4. Pare oarecum interesant desi nu imi pot da seama de toate conexiunile pe care le fac ei. Distractie placuta !

    0
  5. criserb, în tine nu pot avea încredere. Că de la început n-ai fost obiectiv cu blondele :p

    Andrei, spectacolul a fost imaginat, dar mie mi s-au părut ireal toţi acei mulţi oameni care fugeau pe străzi doar-doar să vadă păpuşile. Azi a fost finalul- şi-au luat la revedere şi au plecat pe o corabie. Puhoi de lume!

    p.s. Poze de azi, de când au plecat: aici.

    0
  6. Foarte frumos! Motiv să scoată lumea din casă, chiar dacă vremea nu prea ține cu ei!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 167 queries in 0.146 s