Luna: January 2012 (Pagina 3 din 3)

Bine ne-am găsit în rutina noastră mică

N-am înţelepciuni la ora asta de-mpărţit, căci le-aş aduna pe toate numai pentru mine, atât de proastă şi urâtă mă simt. E cel mai precis sindromul post-sărbători, când cobori din peisaje de poveste şi vacanţă în inima sesiunii, a biroului sau orice alt nume ar avea rutina noastră cea de toate zilele.

Eu m-am întors să stau. Fiindcă încă mai aştept după acte, fiindcă încă şcoala cea minunată nu isprăveşte din a mă uimi, iar birocraţia românească din a mă sărăci. Pentru absolut orice certificat nenorocit trebuie plătit. Aproape cât jumătate din minimul pe economie. Care economie, că bine întrebaţi.

A fost un moment acum în România, în drum spre aeroport. Eram 4 în maşina lui tata, cu el la volan şi mama în dreapta, aşa cum am mai mers de fiecare dată cu ei. Doar că, acum tabloul ăsta al perfecţiunii în sufletul meu de copilă era mai perfect decât îl ştiam vreodată. Da, a fost unul dintre rarele momente din viaţă când simţi că parcă nu îţi mai trebuie nimic. Când dorurile sunt atât de departe, că parcă nici nu mai ştii cum arată, iar durerile parcă n-au stat niciodată pe strada ta. Mi-era un bine din ăla, de nici cafea nu-mi trebuia.

Acum, împărţeala s-a făcut şi fiecare a luat-o pe drumul lui. Ai mei, înapoi spre Sibiu, iar noi, înapoi spre Regină. Însă dincolo de destinaţie, probabil compania e cea care cu adevărat contează.

Cât despre mine, momente de perfecţiune vor mai fi. Acum, că am reţeta, mă voi ocupa personal de asta.

foto

2012 va fi o aventura

Cu mare drag si nostalgie am recitit luna ianuarie a anului tocmai trecut, desi nu obisnuiesc sa fac asta. Sa recitesc posturi, ca anii trec singuri.

Si-am simtit din nou prin venele mele cum curgeau timpul, inspiratia si tastele. “Te-ai schimbat mult” mi-a zis cea mai buna prietena a mea de revelion, cand m-a vazut mai indragostita decat in toti ceilalti ani la un loc. Te-ai schimbat mult nu stiu daca e bine, dar precis e un pas intr-o directie. Care, dupa toate semnele obiective si subiective, este directia cea buna.

Si dincolo de toate gandurile care-mi zac pe varful degetelor, vreau sa va spun un lucru despre inceputul meu de an. Daca ar fi fost sfarsitul lumii, eu acolo as fi vrut sa-l petrec; daca as fi vrut s-o vad intr-un anumit fel de fericita, asa de fericita as fi vrut s-o vad; si, daca as alege de ce oameni sa ma inconjor, asa niste oameni as lua cu mine in bagaj. Dupa multa, dar foarte multa vreme, cineva mi-a pus problema intr-un unghi din care eu niciodata nu privisem. Nici nu stiti ce dor mi-era de asa un cineva in viata mea! Fiindca, adesea se intampla, ca oamenii mereu aproape de noi sa dezvolte tipare de gandire asemanatoare cu a noastra si conjugarea mintilor sa fie dupa niste reguli pe care singuri le stabilim.

Lucruri, la care in 2011 nici nu ma gandeam. Iar in 2012 aproape le visez. Si nici n-a trecut prea mult intre timp. De asta zic, sa inceapa aventura!

Pagina 3 din 3

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 125 queries in 0.223 s