Luna: January 2012 (Pagina 2 din 3)

Dacă m-ai fi cunoscut când miroseam

De mult nu mi-am mai băgat nasul prin parfumurile din aeroporturi sau de oriunde. Cu mici excepţii, la recomandări foarte fine. De mult nu m-a mai surprins vreo noutate (pe vremea lucrului la ELLE, le ştiam pe toate) ori impresionat vreo aromă din duty free şi de mult n-am mai plecat duhnind a mirosuri amestecate de pe mâna dreaptă şi cea stânga, de pe faţa internă a antebraţului stâng şi drept, de mult n-am mai găsit hârtiuţe parfumate prin buzunarele genţii, de mult timp. Nici acum n-a fost cazul, nu vă imaginaţi altceva. Mi-am luat nasul la purtare, iar acum sunt cu el cam pe sus. Nu m-am promis pe viaţă unor anumite arome, dar mi-am promis să le număr într-o zi pe toaleta mea.

  • De data asta, însă, incursiunea printre rafturile din duty free, având un alt scop,

    Continuare

Aş vrea să fiu acolo, cu voi

Când stăteam în Sibiu, mereu dădeam vina pe micimea oraşului meu pentru lipsa lucrurilor petrecute. Căci n-am mai avut răbdare până să se facă 2007 şi capitala culturală, că am plecat. Când stăteam în Cluj şi aveam mall şi cinematografe, deja începusem să învinuiesc tot ţinutul Ardelenesc, în care niciodată nu se întâmpla nimic pentru mine în afară de examene şi clătite în Haşdeu. Apoi, am ajuns în Bucureşti şi lucrurile au început să se întâmple la Londra, la

Paris, dar, mai ales la Londra. Uneori am senzaţia că am crescut direct proporţional cu nemulţumirea mea.

Continuare

Când ţara arde, blonda se plimbă

La Amsterdam. Săptămâna viitoare plec pentru 3 zile. Ştiu că ar trebui să scriu probabil despre câte griji îmi fac pentru ceea ce se întâmplă în ţară, despre presa manipulatoare şi mişcările politice sau cretinice, despre jandarmii prinşi la mijloc (mi-e sincer milă de oamenii ăia, care merg la serviciu). Adevărul e că nici măcar ştirile nu le urmăresc, ce ştiu e de pe twitter, în rest, noi să fim sănătoşi! Deşi, după cum stau lucrurile…nici sănătatea nu mai e o chestie de drept (aud că pruncii de până la 18 ani nu vor mai beneficia de asigurare de sănătate decât cu condiţii. Asta mi se pare strigător la cer!)

Continuare

Vă trimit la Muppets

Dragilor, întrerupem brusc discuţiile aprinse, pentru o veste bună: am 3 invitaţii duble la The Muppets pentru premiera de vineri, 13 ianuarie.

Eu nu am văzut încă filmul, dar aud că e cam de copii, cu umor tipic american. Însă reţeta asta încă stârneşte hohote de râs. Permiteţi-mi să vă informez de pe acum că filmul este dublat în română (Horia Brenciu îi împrumută vocea unuia dintre personaje). Aveţi aici şi mai jos trailerul românesc. Deci, dacă vreţi să mergeţi, să vă luaţi jumătatea mai bună de mână, copilul minor sau colegul de birou, ziceţi-mi într-o propoziţie ce vă trece prin cap, când vă gândiţi la “muppets”. Musai să vă treacă ceva!

Eu îmi amintesc de ceva din copilărie, ceva care era doar a lor (a părinţilor mei) şi la care nu aveam acces, fiindcă niciodată nu pricepeam glumele cu legătură la Miss Piggy…

În fine, nu e cel mai isteţ mecansim de concurs, dar am şi eu nevoie de ceva ca să departajez răspunsurile, căci, altfel, ştiţi: v-aş trimite pe toţi, romantic sau nu, la film vineri seara, ori după-masa, ori când vreţi voi.

Am rugămintea să lăsaţi o adresă de mail validă (ca să vă pot contacta) şi, în cazul în care NU participaţi la concurs (egal din ce motive), specificaţi asta în comentarii, rogu-vă. Plus, verificaţi cu secretara dacă puteţi merge vineri la Sun Plaza, de la orice oră doriţi 😉

  • sunt valide doar comentariile de pe blog (fără facebook)
  • concursul se încheie mâine (joi 12 ianuarie), la ora 16.00

LATER EDIT: Deci, s-a decis! Mâine merg la film după cum urmează: BabyRacy (ca să-şi amintească mai cu plăcere de veri şi mătuşi), Ciupercutza (fiindcă îi plac râsetele de copii, pardon, “ale copiilor” :P) şi Sophy (ca să vadă dacă şi purceluşele de la Hollywood îmbătrânesc! Autch, cum or fi tradus asta?) Gagici, aşteptăm păreri!

 

Hai, mai bine despre foşti să…tăcem?

Am avut şi eu în liceu un iubit ca toate fetele mult mai naive decât vi le-aţi putea imagina. Nu eram blondă pe-atunci, doar etern îndrăgostită. Credeam orice îmi spunea nenorocitul, mai ales că era un nenorocit cules pe sprânceană. Talentat, al naibii noroc! Avea scenarii romantice, în cafenele afumate, cu priviri înlăcrimate, strângeri de mână, ştia până şi să ningă să facă, spunea “te iubesc”-uri murmurate, pe străzi neiluminate şi din minţi întunecate.

A fost băiatul pe care l-am iubit necondiţionat, stupid, copilăreşte, ca o idioată. A fost primul meu

Continuare

Dac-aş semăna cu bunica mea

Aş fi de trei ori mai ambiţioasă decât sunt. Aş avea un cuvânt nu numai în faţa altor oameni, ci inclusiv în a mea. Aş ţine cont de sfaturile celor mai şcoliţi ca mine şi nu m-aş crede mai deşteaptă decât sunt.

Dac-aş semăna şi numai de jum’ate, aş fi cea mai harnică din câte aş putea să fiu. Nu mi-ar fi greu să mă ridic din scaun şi nici să mă aplec după nimic, aş fi aprigă şi hotărâtă, înţeleaptă şi reţinută. Iar bunica nu-i femeie cu şcoli înalte, doar cu un bun simţ pe care nouă nu ni l-au predat nici la facultate.

Ştiţi ce mi-a spus acum când ne-am văzut, cu cea mai serioasă variantă a feţei pe care-o deţine: Tu, Miruna tu, să vezi ce am păţit! (Când îmi zice “tu-miruna-tu”, ştiu că-i groasă)

Continuare

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 126 queries in 0.181 s