Acum vreo câţiva ani, mi-am programat în prag de Anul Nou un anumit e-mail, care să-mi fie trimis fix un an mai târziu. Acel e-mail conţinea tot ceea ce îmi propusesem eu pentru perioada care avea să urmeze. Singura chestie care s-a întâmplat a fost că eu am primit mailul respectiv. Desigur, roboţii internetului se ţin mai bine de cuvânt decât oamenii.
Mi-e teamă să caut prin articolele de anul trecut de pe vremea asta. Mai mult, mi-e teamă şi măcar să-mi amintesc de rezoluţiile anului care tocmai a trecut. Şi mă gândesc că poate greşesc eu undeva. Poate fac rezoluţii “prea” generale, ca să le identific împlinirea pe parcursul anului. Sau poate e mai bine aşa, decât să identifici eşecuri punctuale. Mare, dar unul. Decât mici, dar mai multe?
Au rost rezoluţiile de anul trecut? Sau se mai pun ca rezoluţii dacă-s reportate, ca minutele la telefon? Ori se cheamă reciclate. Astăzi, cineva m-a întrebat ce rezoluţii fac. Şi m-am simţit nepregătită pentru a răspunde la o astfel de întrebare. Aşa că, cel mai corect răspuns ar fi fost “nu ştiu”, iar pe cel mai sincer nu-l pot mărturisi nici măcar pe blog. Şi nu din cauză de ruşine, cred că am dovedit de multe ori că nu am aşa ceva. Ci din cauză că intenţiile bune trebuie mărturisite după ce depăşesc stadiul de intenţie. Altfel, vorbind despre ele împrăştii puterea de a le duce la îndeplinire.
Ok, să vorbim nu-i bine, dar să ne propunem? Credem în rezoluţii de Anul Nou sau în decizii de Moment? Habar n-am, eu fac ce faceţi şi voi…
Iulia
Am revazut pe propriu-mi blog ce-mi doream sa se intample (dependent, dar si independent de puterea mea). Mi se pare ca vreau aceleasi lucruri si pentru 2012 cu toate ca am imbatranit/crescut un an. Dar asta nu e decat un semn ca 2012 va fi muuult mai bun. Deci, prin prisma experientei cu rezolutii si momente, cred ca rezolutiile de Anul Nou nu se implinesc fara cele mai bune decizii de moment. S-avem minti luminate, zic:)
Manuel
An care a trecut – da,
obiecitve imlinite – aproape,
an care vine – poate
alte obiective – neaparat.
Merg pe cea mai mare rezolutie de Anul Noiu, asta tocmai ca vreau o viata HD 😛
Cris
E musai sa ne propunem, sa ne proiectam asteptari si sperante. Pentru ca si raportarea dintre ce ne-am dorit si ce am reusit sa bifam din listele inceputului de an poate fi in sine un mijloc de monitorizare a evolutiei personale. Deci eu imi fac musai un plan de bataie pe 2012, chiar daca, intr-adevar, nu voi avea curaj sa il citesc cu voce tare cap coada. Dar imi las niste spatii necompletate, sa-mi dau timp si suflet sa ma las surprinsa!
copila blondă
Iulia, că zici bine. Dar oare ce înseamnă când aceleaşi rezoluţii se regăsesc an de an pe lista ta? oare nu e ca atunci când spovedeşti un păcat ştiind precis c-o să-l mai săvârşeşti?
Lumină să fie, că de restul ne ocupăm noi! 😉
Manuel, la cum te ştiu/bănuiesc eu pe tine, muncitor, talentat şi perseverent, cred că Moşul are ceva HD deja în sacul său pentru tine!
Cris, bună asta cu spaţiile. Doar că, atunci de ce să le mai zici “rezoluţii” ? Şi încă ceva, cum le faci? Le scrii pe blog, pe o foaie de hârtie, le ţii în capul tău?
Bucur
o idee buna,cat la suta reusim sa facem din ce ne propunem asta ramane de vazut.
mo
Anul trecut a fost primul (si probabil ultimul) an in care mi-am propus rezolutii – doua. Una a fost desavarsita, a doua nu prea. Prima tinea doar de mine, a doua tinea de oportunitate, sa-i zicem.
Acum imi pare rau ca mi-am propus asa niste prostii, ca vad ca functioneaza treaba..
Dar pana la urma n-au sens, stii cum cred eu despre anumite chestii, dar era o vorba buna “if you want to make God laugh, make plans”. Deci fara rezolutii!
copila blondă
Bucur, e important să le facem doar la îneputul anului sau să le facem să se întâmple după?
mo, mda, cred că şi asta e parte din a face rezoluţii: a găsi ulterior scuze pentru care nu s-au întâmplat. Şi aici nu e vorba doar despre tine, că nici eu nu sunt mai brează. E ciudat cum faţă de noi-cel din viitor nu avem nici milă şi nici “analize” când ne propunem chestii, dar pentru noi-din trecut găsim tot felul de scuze. Şi mda, uneori mai şi râdem de noi-din trecut, ceea ce e la fel de degeaba, dacă mă întrebi pe mine. Disciplină şi blândeţe. Ăsta cred că e echilibrul.
Eu am experimentat mereu chestii cu mine, apoi am ajuns la diferite concluzii. Cum ziceai şi tu: de ce m-oi fi gândit la nişte asemenea prostii, de fapt?! :p
mo
hihi 🙂 si dupa cum stii, eu nu sunt nici disciplinata nici blanda :PPP
copila blondă
Mă sperii, femeie! Bărbatul tău ştie? :))
dojo
Sunt doar 2 ani de cand am asemenea ‘rezolutii’, desi merg pe principiul ca modificarile in bine se fac si pe parcursul anului. Si asta fac. Imi place insa la final de an sa arunc un ochi peste ce am facut si sa-mi planific MAI MULT SI MAI BINE pentru urmatoarele 12 luni.
Pe anul asta mi-am indeplinit ‘rezolutiile’ si am facut chiar peste. Anul ce vine are chiar mai multe chestii planificate si ma voi tine de ele ca de obicei. Sper sa ma tin de treaba 🙂
copila blondă
Tu eşti o inspiraţie continuă! Nici nu m-am gândit că mai sunt şi oameni care se ţin de ce şi-au propus… 😛
giolly
Rezolutia mea e sa ma las de fumat. La fel ca in ’98-2011. 😀
Cristiana
baaai….asa ca de la copila la copila 🙂
si eu am invatat de la tine cum sta treaba cu lettermelater 🙂 si de atunci tot fac..si sa stii ca peste 50 % sunt indeplinite…si asta nu tine de faptul ca nu sunt spontana….in 2011 sigur mi-am depasit lista cu mult 🙂
soooo we have to love THE BUCKET LIST 😛 eu ma uit la film cand imi pierd increderea in propriile-mi teluri 🙂
Valeriu
Rezoluție este mai mult un termen judiciar și nu este cuvântul cel mai potrivit pentru a denumi o hotărâre sau o decizie. E o adaptare din limba engleză dar nu prea se potrivește.
Hotărâri trebuie musai să iei. Că de nu, iau alții pentru tine și nu-ți va fi tocmai bine. Și nu de anul nou, că astea țin până pe doi-trei încolo. 😛 Le iei când este necesar să fie luate fie că îți place fie că nu. Aici e toată greutatea, să iei o hotărâre, să te ții de ea și să o pui în aplicare taman când nu ai nici un chef sau ai face din tot sufletul ceva opus deciziei luate. (Nu că am avea vreodată chef să facem lucrurile grele și importante primele și fuga-marș. :P)
Luarea unei hotărâri e doar primul pas, trebuie să îți faci un plan să îl împarți în etape și să te ții de plan bucățică cu bucățică până obții ceea ce ai hotărât.
Asta e calea cea mai simplă, cea mai ușoară și cea mai puțin evidentă.
Un om fără plan și fără țel e ca o locomotivă fără tren și fără șine. Degeaba e nouă, lucioasă și puternică dacă stă pe loc și nu trage nimic. :))
P.S. Îmi place tare mult poza.
P.P.S. Aștia de la ”regiunea centru” sunt un nou pisc al nesimțirii.
Ana Q.
Nici nu stiu daca o sa-mi mai setez rezolutii pentru 2012…
In anii trecuti am facut-o dar parca asa n-as mai face-o..cu toate ca, din experientele trecute, cheful vine taman pe 1 ianuarie.
copila blondă
giolly, să înţeleg că e uşor să te laşi de fumat, din moment ce o faci atât de des 😛
Cristiana, bravo ţie! Felicitările mele. Măcar cineva să beneficieze de ideile bune pe care le am,dar nu le pun în practică. Gen lettermelater.
Cât despre Bucket List…un film care pe mine nu m-a ajuns, nu ştiu de ce.
Valeriu, înainte să scriu, am căutat cuvântul în dicţionar. Tocmai ca să văd dacă e corectă adaptarea. Parţial, este.
În rest, ai vorbit ca un clasic în viaţă. Place mult comparaţia cu locomotiva.
De al doilea P.S. nu m-am prins.
Ana Q, ca atunci când îţi propui să ţii cură de slăbire taman când eşti cu maţu’ plin. Dar, stai, tu n-ai avea de unde să ştii asta 😉
Valeriu
Eu zic că se potrivește în context, dar mai puțin de jumătate. 😛
Al doilea P.S. se referă la abuzul de trackbackuri.
morbo
buey, la mine ii invers.nu ma angajez eu sa fac ceva ci ii propun anului sa fie bun si el se conformeaza. uneori a avut metode cam dure ca sa ma duca la binele comandat, dar ce sa-i faci, daca n-am dat specificatii…no, rezultatu’ a fost bun.
copila blondă
Valeriu, eu atât am încetat să mă mai enervez, încât mi-am şi scos numele lor din cap. De asta nu m-am prins de ce ziceai…
morbo, păi să ne zici şi nouă cum tratezi, că poate descoperim vreun secret!
Florin Grozea
NU știu dacă credem în ele, dar sigur le facem cu cele mai bune intenții!