- Fiindcă e impersonal.
- E modul în care “n-am ştiut ce să-ţi iau” înseamnă de fapt “ştiu că trebuia să-ţi iau ceva, dar n-am avut chef acum să-mi sparg creieii, cât să-mi amintesc cât porţi la cămaşă sau care ţi-e culoarea preferată.” Cadourile nu sunt despre obligaţii, ci despre momentul ăla când vezi ceva pe un raft şi îţi aminteşti instantaneu de o persoană. Şi de câtă bucurie i-ar pricinui ca respectivul obiect să stea pe un raft din casa sa!
- Fiindcă e o bucată de hârtie. Un voucher nu e un cadou adevărat. E un cadou ipotetic, din viitor. Nu e acum şi aici. Bucuria e pentru viitor, când sărbătoarea se întâmplă ACUM. E ca şi când vrei să faci o poză, dar aparatul îl aduci mâine. Defazare totală, nu vă doriţi.
- Şi tocmai de aceea, persoana cadorisită nu va asocia niciodată cadoul cu momentul respectiv. Astfel, i se pierde valoarea oricâţi bani ar fi costat.
- Fiindcă e mai rău decât dacă ai fi uitat să rupi preţul de pe cadou. Un voucher e ca şi când i-ai flutura ăluia eticheta în faţă: Vezi, veeeeeeeezi cât a costat??? (p.s. Pe ultimul meu vocuher făcut cadou, ultimul fiindcă nu va mai fi un următorul, scria: “twenty pounds only“, în traducere liberă: “zgârcă ce eşti!”. Poftim?! -ştiu că only ăla era semn că nu vine nimic după virgulă la douăzeci de lire, dar na.. Oricum, urât.)
- Fiindcă e un cadou care pune condiţii. Şi presupune efort ca să-l capeţi. Ca atunci când îmi zicea bunica, vezi, dacă ai fi fost cuminte, ţi-aş fi luat cutare. De la o vreme, nici măcar rău nu mai îmi părea. Să fiu cuminte în accepţiunea ei era un efort de care mai bine mă lipseam, la fel ca şi de ofertă. Când îmi faci un cadou, ocupă-te şi de livrare. Că poate eu n-am timp, poate n-am maşină sau loc în ea. Fiindcă un cadou e despre a nu-l mai pune pe celălalt să facă nimic decât SĂ SE BUCURE. (Aici simt nevoia să menţionez că fierul de călcat, oalele şi mixerele nu intră la cadouri inspirate. Din motivele mai sus menţionate.)
- Şi ultimul motiv, dar nu cel din urmă: fiindcă am făcut eu în ultimele 2 săptămâni două vouchere cadou şi au fost două semicatastrofe. Dintre care în cazul uneia mai trag speranţe ca ziua în care va fi folosit să fie una deosebită, deşi niciodată nu va fi asociată cu momentul, care ar fi trebuit să fie un Moment. Din ăla de-l ţii minte toată viaţa.. Acum cred că nici nu mai ştie pe unde a pus voucherul ăla…
Şi ca să lămurim: unul din vouchere poate fi schimbat pe un obiect, celălalt pe o experienţă. Nici o diferenţă. Aceeaşi catastrofă, toate motivele stau în picioare în ambele cazuri. Feriţi-i pe ceilalţi de voucherele voastre!
Disclaimer: voucherele de reduceri nu intră în aceeaşi oală cu gift-voucherele. Una e să-ţi iei pentru tine şi el o vacanţă la hotelul de gheaţă de la Bâlea cu 300 lei în loc de 1000 şi alta e să iei un certificat-cadou de 50 lei la Meli Melo. Trăiască vacanţele şi bugetele noastre! 😉
brontozaurel
Prefer oricand un voucher sau banii in locul unui cadou. Cadourile sunt personale cel mult pentru cei care mi le fac. Pentru mine sunt cel mult “si eu cum scap de porcaria asta?”. Ce isi imagineaza altii ca m-ar bucura poate sa aiba de fapt efectul opus. De-aia apreciez oamenii care isi recunosc limitarile si nu se baga sa ia cadouri.
Oamenii nu se pricep sa ghiceasca gandurile si nici nu poseda globuri de cristal. E putin cam imposibil sa-mi ia cadoul potrivit daca nu sunt si eu cu ei atunci cand il iau. Deci un cadou reusit oricum implica efortul de a ma deplasa la fata locului. Si cum imi fac mai putini nervi si toc mai putin timp daca ma deplasez singura, rezulta ca mai avantajos pentru mine e sa primesc voucherul sau banii.
Si sa stii ca tin minte ca mi-am luat biletul la Scorpions din banii primiti de la ai mei de ziua mea si biletul la Amon Amarth din banii primiti tot de la ai mei de ziua copilului. Adica le asociez cu respectivele momente. Si le apreciez infinit mai mult decat pijamaua hidoasa cu Tweety pe care tot ai mei mi-au luat-o “cu mult drag” fiindca pur si simplu s-au gandit la mine si la faptul ca imi plac desenele atunci cand au vazut-o pe raft si si-au imaginat ca o sa-mi faca o bucurie. In realitate, efectul a fost exact in cealalta directie…
Maria
Ti-as da 10 like-uri. Detest sa primesc cadouri, sunt f pretentioasa si am gusturi f precise. Pana si inelul de logodna l-am ales impreuna cu iubitul, ca, deh…ma cunoastea bine 🙂
copila blondă
ue, păi mi-ai dat o veste bună, atunci! Şi nu mă refer la faptul că nu ţi-a plăcut pijamaua. Cred că am trecut cu toţii prin faza pijamalei Tweety 😛
Liora
Eu nu am trecut de pijamaua Tweety!Inca traiesc momentul pijamalei tweety!
Am primit de la mama, la 28 de ani(sau o fi fost 29?) o pijama rosie cu tweety galben si zambaretz ! :))
Mama era incantata , i-a luat si sora-mii una, sa avem la fel. Si-a cerut scuze ca nu a gasit marimea sotului meu =)), cica erau niste modele faine cu bradutz . OMG, mama e fan pijamale!
Sunt de acord cu impersonalitatea voucherelor cadou. Sunt o multime de lucruri frumoase pe care le poti oferi, lucruri de baza, poate personalizate, cu care poti face o bucurie. Imaginatie ne trebuie.
brontozaurel
Pe rosu si in cazul meu. La 25-26 de ani.
copila blondă
Liora, imaginaţie şi , uneori, nici măcar atât de mulţi bani .
brontozaurel, eu aveam albastră, la fel avea şi vară-mea, doar că a ei era roşie! :)) Cred că acum sunt ambele cârpe de bucătărie 😛
giolly
Si garoafe de plastic. Fara garoafe de plastic. Nu exista scuza. :)) Am eu doi fini simpatici
copila blondă
Fără garoafe, deloc. Decât dacă e înmormântare 😛
Nadia
Multi apeleaza la vouchere numai ca sa nu dea gres cu cadoul.Nici eu nu sunt de acord cu ele pentru ca important e sa te agiti tu sa cumperi ceva,chiar daca nu e tocmai pe placul celui cadorisit.
copila blondă
Exact aşa zic şi eu, deşi unii preferă să deţină controlul.
Ana Q.
Asa cum ti-am raspuns si pe facebook, zic si aici: pe mine nu m-ar deranja sa primesc un voucher cadou daca ar fi unul cu care imi pot achizitiona la reducere sau de o anumita suma questii care-mi plac mie: carti, filme, haine, machiaje, produse cosmetice. Nu m-ar deranja nici unul de spa, coafura, mani-pedi..adica d-astea femeiesti. Totul e sa se potriveasca cu ce-mi place mie. Ca degeaba imi dai un vocher de cumparat acvarii daca nu intentionez sa imi iau unul.
Valeriu
Să oferi un voucher cadou este un gest frumos și îl poți oferi oricui fară o un motiv special. (Pofim Mărie un voucher de-ți ia margele, că dar din dar se face raiul.) 😀
Nu este un cadou potrivit pentru mebrii familiei sau prietenii foarte apropiați dacă este oferit cu ocazia unei sărbatori sau aniversări. Aici trebuie să te implici un pic, de regula știi deja după ce tânjesc și dacă le poți îndeplini dorința clar nu te mai gândești la vouchere. In familie, la capetele cadoului stau cel puțin două persoane, cel care primește si cel/cei care oferă. Balanța plăcerii de a primi/oferi trebuie să încline întotdeauna în favoarea celui ce primește. Celui ce primește trebuie să îi placă și să îi fie util, că la sfârșitul petrecerii tot el rămâne cu obiectul pe cap.
În schimb prietenilor sau colegilor le poti oferi lejer un voucher cu orice ocazie dacă musai vrei să le oferi ceva util și placut.
Cu două condții:
1. Să fie suficient de consistent.
2. Să fie utilizabil pentru achizitonarea de produse rezonabile și apropiate de necesitatile persoanei. (Un voucher pentru electrocasnice oferit unui puști de 16 ani e clar bătaie de joc.)
În final că tot veni vorba de cadouri, cele de sarbatori și aniversări nu sunt cadouri ci obligații, chestii pe care trebuie să le faci, tradiții bălarii.
Un cadou adevărat îl oferi spontan și din suflet fără să fie nevoie de vreo ocazie specială. Simți bucuria și plăcerea unui cadou adevărat doar când îl primești fără să îl aștepți. Doar atunci te bucuri precum un copil și doar așa se naște o amintire. Iar obiectul contează așa puțin… fericirea-i un lucru mărunt. 😀
copila blondă
Ana Q, da, să zicem că la astea se acceptă. Sau dacă ştiu eu precis că tu eşti mare fan al unui aumit brand, îţi iau voucher pentru magazinul ăla. Aşa se acceptă. Cât despre spa-uri şi reduceri…ohooooo! Dada, de asta am pus disclaimer-ul la final, cu gândul la tine.
Valeriu,
aaaaaaaaaaah, ce mă enervaţi voi bărbaţii cu această filozofie de “n-am nevoie de ocazii ca să-ţi iau flori, niciodată e o ocazie permanentă”!!! Wrrrrrrrrrrooooong! Nu e adevărat. Fiindcă suntem atât de ocupaţi cu alte căcaturi, e minunat că avem aniversări, sărbători, PRILEJURI, care să ne scoată din roboţeală,să ne ammintească de ce suntem împreună, de ce ne iubim, de cum erau momentele alea din tinereţe şi începuturi, de chestii din astea… retrăindu-le, retrăieşti bucuria din acele vremuri. Ăsta e adevăratul caodu. Căutarea unuia material e doar preludiul sărbătorii. Eu cel puţin aşa o înţeleg.
Valeriu
Nu sunt de acord cu tine. Pentru mine e sărbătoare doar când hotârăsc eu. Nu simt nevoia să îmi amintească cineva când să mă bucur si pentru ce. Iar dacă uit, e bine uitat și e clar că nu era un motiv de sărbătoare. Dacă ceva mă bucură cu adevărat nu uit niciodată.
Nu mi-se pare normal să aștepti/pândești sărbători și ”prilejuri” să ”îți aduci aminte” :)) de ce iubești pe cineva, momente din ”tinerețe” și evadări din roboțeală. 😛
Asta poți face în fiecare zi și se cheamă o viață normală.
Zău acuma, astea sunt chestii de discutat dimineața la cafea, nu este necesară nici o sărbătoare pentru asemenea lucruri.
Miruna
Cum ziceam si la mine pe blog,problematica cadourilor intervine in clipa in care inca nu iti cunosti cat se poate de bine persoana de langa tine .
copila blondă
Valeriu, înseamnă că tu nu ştii ce-i aia roboţeală. 🙂 Lucky you!
Miruna, foarte adevărat!!! De câte ori nu m-am trezit că habar nu am ce măsură să iau?!
Didutu
Si eu am primit un voucher cadou si mai mult m-a incurcat fiind conditionat sa ajung la magazinul respectiv pana la o anumita data.Nu conteaza ca nu ai cumparat poate cel mai potrivit cadou,conteaza ca te-ai deranjat tu personal pentru acea persoana!
copila blondă
Ha! Deci am avut dreptate! 😉