După postul cu rufele şi maşina de spălat şi după declaraţia despre noile mele îndeletniciri bucătăriceşti, acest post era parcă subînţeles şi natural, la fel cum, după ce mănânci sărat, te năvăleşte setea. Dacă te apuci de tot felul de chestii noi, Miruno, îţi înmulţeşti problemele, de parcă şi aşa nu ai avea destule. Nu spun că mă plâng, hooo, nu-mi săriţi în cap. Deşi în ultima vreme, blogul s-a cam intitulat “şiblondeleiubesc”, să revenim la realitatea rufelor şifonate.

De ce cămăşile de bărbaţi se calcă atât de mult mai greu decât cele de femei? De ce au hainele atâtea cute? Gulere? Şi nasturi! De când nu mai văzusem eu cămaşă bărbătească la studiat cu fierul de călcat (probabil mi s-or nimerit vreo două de-ale lui tata acum vreo mulţi ani, când te-miri-ce evenimente rare), au apărut nişte unii nasturi care ţin de guler, de taman bine te-ncurcă la călcat. De ce! De ce rufele trebuie spălate pe culori! De ce cămăşile se şifonează? De ce umeraşele doar atârnă, în loc să şi întindă hainele? De ce există mai multe tipuri de fier de călcat? Care-i diferenţa între ele, că fierul e unul singur de la Mendeleev încoace. Cine-a inventat manşetele! Şi de ce trebuie călcate hainele?

Continuare