După postul cu rufele şi maşina de spălat şi după declaraţia despre noile mele îndeletniciri bucătăriceşti, acest post era parcă subînţeles şi natural, la fel cum, după ce mănânci sărat, te năvăleşte setea. Dacă te apuci de tot felul de chestii noi, Miruno, îţi înmulţeşti problemele, de parcă şi aşa nu ai avea destule. Nu spun că mă plâng, hooo, nu-mi săriţi în cap. Deşi în ultima vreme, blogul s-a cam intitulat “şiblondeleiubesc”, să revenim la realitatea rufelor şifonate.
De ce cămăşile de bărbaţi se calcă atât de mult mai greu decât cele de femei? De ce au hainele atâtea cute? Gulere? Şi nasturi! De când nu mai văzusem eu cămaşă bărbătească la studiat cu fierul de călcat (probabil mi s-or nimerit vreo două de-ale lui tata acum vreo mulţi ani, când te-miri-ce evenimente rare), au apărut nişte unii nasturi care ţin de guler, de taman bine te-ncurcă la călcat. De ce! De ce rufele trebuie spălate pe culori! De ce cămăşile se şifonează? De ce umeraşele doar atârnă, în loc să şi întindă hainele? De ce există mai multe tipuri de fier de călcat? Care-i diferenţa între ele, că fierul e unul singur de la Mendeleev încoace. Cine-a inventat manşetele! Şi de ce trebuie călcate hainele?
Sincer, la Bucureşti, călcam rar. RAR. Niciodată tricouri, pantaloni, lenjerie. De fapt, aveam doar anumite bluze (singurul element vestimentar atât de pretenţios şi evident sub analizatorul vizual al unor cetăţeni preaplictisiţi ) care necesitau metalul încins şi aburii ucigători de cute. Pe acelea le evitam sistematic. Iar atunci când ajungeau cumva în vârful stivei de haine din dulap, de parcă îşi cereau dreptul la purtare, mă treceau fiori pe şira spinării şi toate transpiraţiile imediat când mă gândeam la: scoate fierul, bagă apă, scoate masa, bagă-n priză, du-te-vino şi, mai ales, întotdeauna uitam să scot din priză. Şi, uite-aşa, fierul şi călcatul deveneau o fantomă colectivă, ce mă urmărea din momentul în care păşeam suficient de departe de casă, cât să nu mă mai întorc să verific prize şi alte chestii din astea din tabloul sindromului de persecuţie.
Să-i calc cămăşile mi-am dorit dintotdeauna. Dar să ne-nţelegem care pe cine: Eu le calc pe ele, nu ele pe nervii mei în picioare!
*După episodul călcat împreună (deşi băiatul face asta singur şi de mult), am decis: astăzi purtăm pulover! Şi cred că, în toate zilele ce vor veni…
? Sfaturi, vă rog. Fie-vă milă…
Razvan
Sunt in urma cu posturile dar promit sa-l comentez si pe acesta intr-un viitor “flori cu mâner”. Nu … deci hainele la spalat nu se sorteaza niciodata (bine, asta daca nu vrei sa-ti speli deodata sosetele cu prosopul de fatza, dar asta e alta problema). Niciodata nu le-am spalat tinand cont de regula albe negre gri sau rosii! Si niciodata nu am vazut pe ele alte culori decat cele originale! Asa ca, de ce sa le mai sortam?
Si ca sa fiu si on topic, minunata poza, sau eticheta, chiar daca acolo ar trebui sa mai puna intre paranteze un wife :))
faina categorie 😉
copila blondă
Îţi zic eu: nici un wife nu ştie ca mama, deşi e periculos să spui asta unui bărbat. Cine ştie ce mai pricepe! 😛
Cât despre sortat,acelaşi principiu il aveam şi eu până m-am săturat să-mi distrug hainele. La un moment dat, toate sutienele erau gri, prosoapele galbene şi şosetele negre. Nici în frumoasa zi de astăzi nu le-am scos din boală, deci le-am scos din uz. Deprimant…
Şi, da, neapărat să recuperezi lectura posturilor acestui blog. Vorba aia, noi ne învârtim aici şi tu stai pe loc?! Inacceptabil! Mai bine deconectează-te de la net. Citeşte o carte. Blondele-s periculoase, vezi să n-ajungi ca mine 😉
katairobi
scoate fierul, arunca toate camasile pe pat, baga apa, pune masa in fata laptopului si incepe cu serialele…nici nu-ti dai seama cum termini dealul de camasi de pe pat:) si ai vazut si 3 seriale.
Asa fac si fac bine. Si da, eu barbat calc:) si tricouri si pantaloni si camasi si bluze:)
simona
camasile se calca mult mai bine cand sunt umede. deci cum le scoti din masina de spalat nu le pui pe sarma, le pui la calcat, si apoi pe umerse, le lasi la uscat. voila 😀 😀
ah, si urmezi si sfatul lui katairobi, bagi seriale la greu 🙂
spor!
copila blondă
katairobi, Auleu, nunu, asta e împotriva tuturor crezurilor din această casă!!! Tricouri??? Tu ştii ce frumos se usucă, dacă le pui pe umeraş?! Pantaloni, hm… există excepţii. De obicei au multe dungi şi doar una e bună. Cămăşile , da, acolo e musai.
Cât despre faptul că eşti bărbat şi calci, nu mă impresionează. Nu ştiam că e o activitate destinată femeilor. Hey, nici epilatul la axilă nu mai este! :))) Dar felicitări şi toată admiraţia mea pentru că le calci uitându-te la seriale. Eu mi-aş călca şi degetele cu mare succes.
Respect.
Simona, tu vorbeşti serios?!?!?! Ştiam eu că trebuie să fie ceva…. ;))) U made my day!!! Aşa fac de acum. E drept că îmi amintesc că parcă şi mama mai face aşa, dar eu mereu credeam că e din motive de grabă şi necesitate acută de uscare accelerată. Hm, ce de motive ascunse după fiecare gest. În propria mea casă! Mă rog, a părinţilor mei 🙂
Merci mult, rămân datoare!
katairobi
nu am spus ca sa te impresionez pe tine:))
dar poate cel mai fain moment cand le calci e ca ai si o cafea mare undeva pe un alt dulap:) si merge si serialul si tu calci si camasile:)
dar ideea simonei e interesanta…musai sa integrez si aceasta activitate in tot proiectul de calcat:)
copila blondă
Eşti plin de surprize! Adică, nu voiai să mă impresionezi, adică? 🙁
andreea
De un an stau cu al meu, si cred ca am calcat o singura data o camasa masculina.
El era invatat de acasa sa isi calce camasile, eu invatata de acasa abia sa imi calc camasa proprie.
E super asa!
Cel mai mult o sa calc camasile viitorile mei copii, dar mai e cale luuuunga pana acolo.
Laura
hmmm, exista un spray cu apret care netezeste f usor cutele, eu sunt dependenta de el…fara nici nu ma apuc de calcat camasi 🙂
Ciupercutza
Nici mie nu-mi place sa calc. De aceea port lucruri care nu necesita operatiunea 😛
Daca vrei sa scapi de asta, du-le la o spalatorie. Au servicii speciale pentru calcat si nu e scump. Speli camasile acasa, la masina, apoi le pui frumos intr-o sacosa si le duci la calcat. Faci chestia asta o data pe luna (cu toate camasile din dulap) si gata. Ti le da inapoi perfecte, puse pe umeras, gata de bagat in dulap 😛
PS La noi in casa camasile sunt calcate de doamna care ne face curat, Dumnezeu sa-i dea sanatate 🙂
Valeriu
Călcatul este pentru mine o activitate învăluită în mister, legende și superstiții… Este o formă de vrăjitorie domestică. Tehnici or fi, de învățat se poate, dar nu mă simt pregătit încă pentru a întra învățăcel la vreo mare vrăjitoare.
Pe moment, sunt adeptul stilului “ghemotoc”, stil ce aduce mari beneficii și avantaje. Printre care și binecuvântarea “jeg notifier” a dungii de pe mijlocul tricoului necălcat. Semn prevestitor de schimbare a tricoului, la trecerea lui in neființă.
Pe viitor cea mai bună soluție este multifuncționala “Săftica – vrăjitoarea’n casă” ea să fie mare preoteasă peste altarul mesei de călcat și supremă deținătoare a puterii netezitoare a fierului de călcat.
Aceste taine vrăjitorești se învață cu mari sacrificii, cu mult post negru și seriale insipide, iar desăvârșirea până la integrarea absolută se poate dobândi numai cu prețul iubirii…
Pentru că, nu-i așa? femeile calcă cel mai bine abia dupa ce nu își mai iubesc bărbații…
Așadar copilă, decât mare preoteasă a fierului de călcat, mai bine învățăcică a ghemotocului fermecat. :))
Liora
Valeriu, nu mai, nu. Femeile calca mai bine DUPA ce le scot din pepeni femeile venite la curatenie care nu stiu sa calce! :))
Asa am invatat eu sa calc. Vroiam sa-i dau o lectie polonezei care venea la noi pentru treburi din astea. Calca ca naiba, ba mai vroia si bani pentru asta. Si intr-un acces de furie, i-am arat eu ei cum anume se procedeaza! De atunci invat numa cand sunt nervoasa, randamentul e garantat :))
Copila, nu stiu ce sfat sa iti dau. A, ba da: du camasile si pantalonii la curatatorie. Le curata si calca impecabil! Sau, ia-ti o poloneza nestiutoare, inveti imediat! 😀
Valeriu
@Liora, poloneza era fiica cea mica a Zmeului, venită să îți încerce puterile. :))
copila blondă
Andreea, o, da, ştii cum le calcă el? Bagă fierul în priză, îl scoate şi gata! Pe principiul întotdeauna e mai bine după călcat, oricum ar fi ăsta! :))
Şi prietenul meu şi le călca singur, le-ar călca şi acum, nu asta e problema. Ci eu! :)))
Laura, ia să caut această minune. Sounds too good to be true! Şi nu poţi da cu spray pe toată cămaşa? Aşa, nu mai întinzi masa de călcat.
Ciupercutza, :)) eu sunt genul care preferă să facă decât să dea bani altora să facă pentru ea. Româneşte aşa. La cosmetică merg pentru un singur loc, unde n-ajung. În rest, mă descurc singură. De vopsit, mă vopsesc acasă. Manichiură mi-am făcut o singură dată la salon, de m-am liniştit pe viaţă. Iar asta cu ia-le, pune-le, sacoşă, du-te du-le, du-te ia-le, e atât de complicat pentru mine, încât prefer să mă descurc…perfecţiunea se poate atinge şi-n propria gospodărie! :))
Valeriu, de spui că femeile calcă cel mai bine abia dupa ce nu își mai iubesc bărbații??? Repede, repede, că sunt intrigată!
Liora, eu ştiu cum şergea mama praful prin casă după ce termina “poloneza noastră” curăţenia! :)) lol de atunci, polonezele pentru mine nu au prea mare sens. Dar na, mama zicea, că totuşi, pţnă la faza praf sunt multe altele, de care ea scăpa. Doar că după aia, venea faza “unde mi-a pus cutare pereche de chiloţi” de puteai să-ţi tragi singur palme prin casă.
De câţiva ani buni, am aproape adoptat o tanti, care e excepţia tuturor tantilor care ne-au trecut pragul. Unde mai pui că are şi IQ supraunitar! :)))
Tavi
Hehe, mi s-a instalat pe fata un zambet lung, de la primele ore; printre aburii cafelei si cei ai fierului de calcat.
Ramona
Fierul de calcat Philips este cel mai cel. Chiar face diferenta si rezolva rapid chiar si cele mai incapatanate materiale. Daca o sa gasesti o solutie cu pardalnica de masa de calcat, te rog s-o impartasesti… poate daca misti din nas apare/dispare 🙂
copila blondă
Tavi, faci şi tu parte din clubul bărbaţilor cu fierul în mână? :))
Ramona, de când am citit comentariul, tot mişc din nas, de cred că mâine o să am febră musculară. 😛 Te ţin la curent.
brontozaurel
Purtati-le sifonate. Camasile sifonate sunt cele mai tari. Ajungi la lucru si toata lumea zambeste vazand camasa sifonata de pe tine… They can’t help thinking you can’t help having wild sex just before leaving 😉 (truth be told, they’re wrong – shirts can take the action better than that… 😉 desi… ce stiu eu… ale mele oricum erau sifonate de la bun inceput… ceea ce ar explica de ce n-am vazut nici o modificare a starii lor…)
copila blondă
Depinde unde lucrezi. Să zicem că prea puţin îl interesează pe pacient ce am făcut eu azi-dimineaţă sau ce nu m-am putut abţine să fac, înainte de a intra la el în gură. La pacient, se înţelege.
Deci, soluţia dv se respinge. Sunteţi descalificat!
simona
Miruna draga mea, cu cea mai mare placere iti impartasesc din secrete 🙂 🙂
daca stiam ca e nevoie acuta de sfaturi in gospodarie nu-mi mai faceam blog de beauty si nici beauty editor nu ma mai faceam. 😀
aaa, si vezi sa nu lasi fierul setat pe abur atunci cand calci lucruri ude, stingi butonul de abur si calci normal :).
copila blondă
Simona, beauty editor? Iron editor trebuia să te faci, că de ăştia nici nu mai există! Deşi, tu eşti beton! nu fier, asta voiam să zic 😛
Valeriu
@Copila, propozitia aia însumează o realitate a familiilor de tip tradițional.
Să luăm exemplul unei familii “normale”. La început e dragoste nebună, foarte multe vise, entuziasm și multă energie risipită.
Abia odată cu primul copil femeia se maturizează cu adevărat iar simțul matern desăvârșește aptitudinile gospodărești. Concomitent, afecțiunea pentru pentru bărbat este diminuată în favoarea proaspătului prunc și a gospodăriei.
Este un proces perfect natural, dar bărbatul de obicei nu înțelege, se simte neglijat și respins, în subconștient își imaginează tot felul de cauze posibile și de obicei începe să acorde mai multă atenție preocupărilor în afara casei, se izolează în muncă, sau cu “băieții”.
În cele mai multe cazuri nici una din părți nu aduce în discuție aceste probleme, pentru că nu sunt conștienți de ele și nici de originea lor, dar se formează un sistem de vină colectivă în care fiecare parte învinovățește și se simte vinovat într-o oarecare măsură de acest proces de distanțare.
Deasemenea, după un timp când entuziasmul și posibilitățile reale devin “visele tinereții” femeia se atașează din ce în ce mai mult de ceea ce poate face foarte bine și de lucrurile ce îi oferă satisfacții, copii gospodăria și serialele unde evadează într-o lume imaginară. Bărbatul caută din ce în ce mai mult de activități în afara casei sau în alcool și așa ajungem (în extrem) la paradoxul, ea gospodină model, el bețiv notoriu.
Pentru femeia în stadiul acesta, gospodăria curată și cămașa impecabil călcată reprezintă un mod de a evada într-o lume perfectă și refularea unor sentimente reprimate. Este un sistem de apărare împotriva propriilor greșeli, reale sau imaginare, “sunt gospodină model și nu îmi poate reproșa (el) nimic”, deasemenea reprezintă o tactică de a evita discuțiile “nu vezi câtă treabă am?!”
Deci o femeie gospodină model, ce calcă perfect și face câte’n lună și în stele nu își mai iubește bărbatul pentru că a uitat cum.
În mod sigur veți sări că nu e adevărat “mama e gospodină model și încă îl iubește pe tata” posibil, dar eu vă spun că majoritatea cuplurilor trecute de vârsta de 40 ani au problema asta mai mult sau mai puțin în funcție de câte întrebări dificile si-au pus în viață.
Am cam divagat de la subiect, dar ăsta este răspunsul la întrebarea ta. Nici întrebarea nu e așa ușoară. 😀
Tavi
@Copila blonda – mai degraba din tainica fratie a celor carora dunga de pa manecile camasilor rezista si dupa spalare.
@Ramona – “fierul” de calcat este produs prin excelenta (si definitie) de Tefal.
@Laura – de unde ai prins tu marsavia cu apretul?Mai rau, le inveti si pe altele!
Ali
Susțin ideea cu sprayul cu apret! Face minuni! Dar doar pe bumbac…
Si sunt camasi easy iron .. Adică si uscate pe umeras arată mult mai bine ca unele calcate jumătate de ora! Sunt un pic mai scumpe, dar se merita ca se păstrează mai bine pe durata întregii zile!
Eu una prefer sa calc camasile lui decât pe ale mele… Ca ale mele prea au multe conturi si cute!
copila blondă
Valeriu, acum înţeleg. De asta mi se par mie periculoşi oamenii ăia care vor ca furculiţa să fie perfect paralelă cu cuţitul şi şosetele sortate pe culori.
Cât despre mine, momentan sunt într-o fază de gospodină în căutarea perfecţiunii, deşi el nu e beţiv notoriu, ci din lipsă de alte ocupaţii. Şi na, îmi face şi plăcere, recunosc.
De magazine şi muzee n-am nervi, nu ştiu cum să spun. Nu până nu mă văd cu diploma aia în mână.
Tavi, înţeleg. Tu te amuzi pe seama noastră. Din spatele dungilor… 😛
Ali, serios? Dar cămăşile de bărbaţi sunt atât de maaaari… Sau sunt eu atât de mică!? Apropo, alaltăieri mi-am luat un pulover de la copii. Scrie pe el: 7 ani 😀
Tavi
Nod la cravata stii sa faci?
Valeriu
@Copila, nu mă refeream la cazul tău, dar am tratat problema cât se poate de serios. Totuși e bine să ții minte principiul și ai să vezi tu că există un sâmbure de adevăr în toată povestea aia. Acum doar te joci de-a gospodina și ar fi bine să rămână așa că oale și ulcele, manșete și șosete, trec de pe azi pe mâine. Alte lucruri sunt importante în viață. 🙂
@Tavi, nu e nevoie, te învață oglinda YouTube, dacă nu ai net nu ai nici cravată… :))
Liora
Mi se pare foarte fain cand o femeie care munceste, care a studiat, care e conectata bine la viata sociala, stie sa faca niste creveti buni, o minestrone buna, stie sa calce o camasa si stie sa faca curat fara sa depinda de ´´poloneza´´ 😀
Le face cand are chef si daca are chef, uneori mai des, alteori mai rar. Ideea e ca poate dom´le. Eu cand le aud pe unele doamne cum se lauda efectiv ca nu stiu sa gateasca, mi-e mila un pic :))
Ioana
Miruna, de doua luni trec si eu prin diverse faza despre care povestesti tu, drept urmare ma lovesc de cateva situatii interesante:
1. as comenta si ti-as povesti cate-n luna si in stele, dar pe cand vreau sa ma apuc de comentat, imi fug cuvintele din varful degetelor.
2. atat de frumos povestesti si atat de frumos se imbina comentariile incat mi-e si teama ca voi rata ceva.
3. atat de frumos scrii si mi-e atat de drag de siblondeleiubesc si de siblondelepotfisuperfemeiincasa incat cred ca nu mai scriu nimic pe blog, ca prea seci si fade mi se par cuvintele si ideile nascute in capsorul meu brunet
4. stii cum pui de obicei melodiile care-ti plac pe repeat? no, cam asa fac eu acuma, doar ca in loc de melodii am postarile tale si comentariile aferente acestora.
Te pup, cu drag, din a noastra casuta ale carei poze am tot promis ca ti le trimit!
Roz 🙂
Mihaela Nistor
Eu calc cam o oră , toate cămăşile, bluzele, fustele, blugii, tot, tot, la pachet şi ale mele şi ale lui, dar fie ascult muzică, fie ascult ceva emisiune interesantă la TV! Ca să nu simt cum trece timpul!
fatadinport
Vai, esti adorabila cum povestesti tu toate aceste trairi:)). Eu ador sa calc (si sa spal vase)!! Singurul lucru care nu imi place la toata treaba asta cu calcatul hainelor e faptul ca stau mult in picioare si ma doare spatele, asta probabil din cauza ca nu am gasit o masa potrivita pana acum. Prietenul meu poarta tricouri pe care, desigur, nu le calc pentru ca nu e nevoie. In schimb eu am peste 40 de camasi care necesita f. multa atentie:D. Asadar, e indicat sa le calci cand le scoti din masina… asta daca ai timp. Daca nu ai timp, incearca sa le stropesti cu oleaca de apa (eu am un fas din ala cu care spalam geamurile, s-a terminat lichidul din el si am bagat apa) si apoi le las vreo 10-20 de minute claie peste gramada si umezite asa le iau la puricat. Oh, iubesc mirosul hainelor proaspat calcate. Aburi aromati de balsam… hmm! <3
Miju
la mine in casa am vazut ca se calca foarte bine pe tenis, la televizor cu diagonala mare; e djocovic la servici, ridici fierul, loveste mingea – calci luuung, pana o izbeste federer, hatz inapoi, intorci, iei alta maneca/ fata a hainei si tot asa…
[nu e vorba de mine, eu mi le calcam si fara sa am instalat vreun post de sport pe televizor :D]
Nicoleta
Eu chiar am cosmaruri cu calcatul.Calcatul rufelor si spalatul geamurilor ma termina!!!
Bianca
Odata ce prinzi miscarea nimic nu e greu.Si mie mi-a luat ceva timp pana mia-m intrat in mana dar acum deja calc de voie tot ce-mi pica in mana 🙂
brontozaurel
Hehe, eu nu m-am gandit nici un moment la pacienti, ci la momentul in care iti faci intrarea pe usa. Ca pana la pacienti presupun ca te mai intersectezi cu un om-doi… Si erau si amintirile cu doi dintre fostii mei sefi care au remarcat ca eram ravasita si imi straluceau ochii… N-au facut presupuneri in fata mea, dar tin minte ca zambeau ;))
Da’ e fain ca mi-ai amintit ca eu n-am putut sa nu observ ca dentistul arata bine… N-am ajuns chiar asa departe incat sa incerc sa-mi imaginez ce facuse de dimineata… am ramas fixata doar pe faptul ca tipul arata bine! [OK, sper ca n-am fost prea sinistra… intentia n-a fost sa sugerez ca toti pacientii barbati… hmm, poate dai si de lesbiene, mai stii? vor avea fantezii cu tine…]
Alina
Calcatul e relaxant pentru mine….poate sunt eu mai dusa putin de ma relaxeaza:D