Trec prin nişte schimbări majore în viaţa mea. E un moment, vă rog să nu mă judecaţi pentru asta, nici să nu mă interpretaţi şi nici să nu vă gândiţi cum aţi fi dumneavoastră în locul meu. În clasa a 8-a, scopul meu în viaţă era să închid uşa pe dinafara României şi îmi certam cea mai bună prietenă, care plângea în fiecare zi în drum spre şcoală, că părinţii voiau s-o care în America. Am judecat-o, am criticat-o şi am invidiat-o sincer o vreme. Dar gândurile astea nu sunt bune, fiindcă se întorc ca un bumerang de unde au plecat. Adică, de la tine.
Iată-mă.
Să scriu despre Anglia. Să scriu despre România. Să râdeţi de mine. Să nu râdeţi de mine. Am început să plâng la filme, mi-am dorit aspirator şi m-am apucat de gătit. Ba şi de stomatologie m-am apucat la modul ăla serios, cum şi pe mine mă înspăimântă să-mi imaginez. Nu mai sunt nimic din ce eram odată. M-am mutat într-un pat cu încă o persoană, una vie şi palpabilă, nu făurită din visele mele şi conversaţiile pe Skype. Care vise nu te înghesuie noaptea şi, nici când sforăie, nu te trezesc. Deci, da, mă schimb.
E un moment.
Pe de o parte, scriind de departe, am recâştigat o plasă a siguranţei şi detaşării de realitatea online-ului bucureştean, unde mă simţeam într-un mod deloc modest, oarecum vulnerabilă, ştiind că mă pot întâlni la metrou cu cineva care să ştie atâtea despre mine. Sau despre el. Aici nu mai e cazul. Şi-am îndrăznit să-mi deschid sufletul la loc, ca să primesc mailuri de la prieteni îngrijoraţi pentru mine. Toţi îşi imaginează că “el” e un căpcăun. Că mă bate de trei ori pe zi şi dimineaţa mă trimite la cerşit. Că nu mă lasă să vorbesc la telefon cu mama şi că îmi numără bucăţile de ciocolată rămase-n ambalaj (să fim serioşi, asta nu se întâmpla niciodată: fiindcă NU rămâne ciocolată-n ambalaj!).
Nu vreau să vă îngrijoraţi.
E un moment. Şi sunt multe schimbări care n-au nici o legătură cu geografia, ci cu nişte circumstanţe care s-au întâlnit în viaţa mea. Iar dintre toate astea, la ora actuală, singura certitudine pe care pot pune degetul (ca la stomatolog) e atunci când mă uit la el şi ştiu precis: că-mi place la nebunie.
Dar asta nu înseamnă că îmi amintesc şi cine sunt eu. Sau , poate EU mă regăsesc tocmai în faptul că încă mă caut. Ce-i de nerecunoscut? Nu-i ca şi când aş fi fost vreodată altceva decât o plângăcioasă. Credeam că v-aţi obişnuit.
Şi totuşi, despre ce să fie blogul?
criserb
Sa fie asa cum a fost si pana acum. Despre tine, despre viata ta, despre Anglia. Mai invatam si noi una-alta prin intermediul tau 😉
copila blondă
Auleu, da’ tu ce faci, domnule treaz la ora asta! Nici nu eram pregătită să vadă cineva postul, da’ să mai şi reacţioneze aşa de prompt! 😛
Deci să-l fac un fel de
“şi blondele călătoresc” ?
criserb
yep, “şi blondele călătoresc” dar nu numai 😉
Acum te las, ma duc si eu la pat, ca la noi e mai tarziu 😛
copila blondă
Ştiu. Am multă experienţă între fuse orare, să zicem. Aşa mi-am pus şi aritmetica la punct! 😛
Trebuie să povestesc că duminică merg la biserică. În scop de socializare. Cred că nici străbunica nu mai făcea din astea. De fapt, cred că nu se mai purta asta cam de prin secolul întâi, după ce s-au mutat pieţele din temple. Şi s-au făcut biserici.
of… 😉
În zilele noaste, oamenii merg la biserică să se roage. Sau cel puţin, ei aşa cred.
Ioana
Despre Copila blonda. Pentru ca asta ai scris si pana acum si ne-ai tinut alaturi de tine. Pentru ca ai un stil aparte de a povesti si de a privi lucrurile 🙂
dojo
SCRIE. Pur si simplu. Despre locurile pe care le vezi, despre viata in doi, despre viata de ‘expat’. Nu te stresa in ceea ce priveste subiectele, doar transmite ce simti ca trebuie noi sa citim.
VA FI BINE!
Viata departe de casa nu e usoara. Viata ‘non-stop’ alaturi de cineva e iar interesanta, sa nu zic complicata uneori. Nu te lasa prada gandurilor negre si vezi totul ca pe o aventura interesanta. Considera totul o provocare si ocupa-ti mintea cu metode de a face fata provocarilor, nu cu ganduri grele.
Iti garantez ca vei redescoperi fericirea. E vremea idioata, esti proaspat ‘divortata’ de casa ta, e normal sa treci prin faze nasoale. DAR VOR TRECE 🙂
Andreea P
Cum adica despre ce sa fie blogul?! Despre copila blonda! Peripetiile, gandurile si trairile ei.
Of Miruno ce intrebari mai pui si tu… 😛
copila blondă
Ioana, exact de asta aveam nevoie. Să-mi perieze cineva orgoliul. 😛 glumesc.
dojo, culmea, vremea nu e deloc idioată. Sunt peste 10 grade zilnic, eu încă umblu în trenci de primăvară/toamnă. Nu plouă, doar bate vântul uneori. Şi da, am învăţat să vorbessc obsesiv de mult despre vreme 😛 Ăstia spun că e din cauză că ei nu au climă, ci “vreme”.
Mi-a făcut mare bine comentariul tău. Deşi e logic şi simplu ce spui, m_ai scuturat puţin. Era exact ce-mi trebuia. Pe lângă comentariul Ioanei, evident 😛
Andreea P, :))) Of, de gânduri uneori mă sperii şi eu. Bau!
Andreea P
Stai linistita, pun pariu ca si ele se sperie de tine :))
Ioana
>:D< :*
Sunt lucruri de care avem nevoie, chiar daca nu in fiecare zi si chiar daca nu vrem sa recunoastem.
laCiovique
despre tine. cu toate ale tale. despre tine, cu toate ale vietii. ii musai sa fie ATAT de simplu pe cat e de complex 🙂
iulianmindrila
Blogul tau isi va gasi singur nisa
Manuel
Scurt: despre ce a fost si pana acum. Scrii ce vrei si despre ce vrei. Atat.
copila blondă
Andreea P, :))
Ioana, dar eu tocmai am recunoscut!
laCiovique, aaa, şmechero… faci preview-uri, huh? Când vii?
Iulian, nu cred că asta caut, o nişă.
Manuel, cred că e cel mai câştigător răspuns.
Mirela
:-)eii, si blondele gandesc…calatorind, si blondele gandesc… dand cu aspiratorul, si blondele gandesc facand bagaje pentru o mini-vacanta cu “dumnealui”… Deci, as zice: keep your yourself, Miruna! Bafta acolo’sha! Sunt in continuare “cu ochii pe tine” :-)!
copila blondă
Adevărul e că nu ştiu ce-i în capul meu atunci când dau cu aspiratorul! :p
Merci, Mirela.
Nicu
Domne sa nu te apuci de scris retete culinare cu sau fara poze, ca atunci al naibi de nu ma reapuc de bloggerit 😀 . Stai asa copila blonda complicata…ca e bine cum e!!
Vezi ca mai trec p-aici..de placere-in-control 😛 !!
nina
Sa fie despre tine, despre voi, despre locuri, oameni, intamplari. Sa fie siblondelegandesc.ro 🙂
Aseara era asa o vrie pe twitter cu #vocearomaniei si cu multi bloggeri si bloggerite in studio, dar si pe-acasa, iar la un moment dat am vazut un twitt de-al tau ceva legat de ore parca si m-am gandit: ästa-i unul din momentele in care Miruna trebuia sa fie aici cu noi” Cand spun aici ma refer la acasa, in Romania. 🙂
copila blondă
Două comentarii de la Nicu şi Nina, consecutive! Ca-n vremurile bune…
Aşa ceva îmi era dor să văd!
Nicule, blondă şi complicată. Pentru sine însăşi, că pentru restu’ nici nu contează. Bun aşa. Te aştept la vizita de control şi să te reapuci de blogging, că e şi asta o formă de-a omorî timpul. Pfff…nici nu ai mai semnat cu blogul la comentariu… ce să fii şi ce s-ajungi. 😛
Nina, mda, am fost ca nuca-n perete. Eram la cabinet (am început să merg la un cabinet, fac un fel de practică, fiindcă încă nu mi-au ieşit toate actele, dar măcar fac ceva) şi era devreme, mă dureau picioarele şi spatele şi era abia marţi!
Mă bucur că te-ai gândit la mine. E ora asta decalată, că altfel m-aş fi băgat la Vocea României fie şi numai pe net!
Dana
sa fie despre tine, despre locurile frumoase pe care le vezi, despre lucrurile frumoase care ti se intampla…sa fie ca si pana acum, sa fie siblondelegandesc 🙂
boby
Fericirea este in tine, linga tine si in tot ce te-nconjoara,pluteste in aer, dar uneori este ca o pulpita acuta.Uneori daca o atingi doare.Da fericirea doare…uneori.Ti-ai intors viata pe dos, asemeni unei bluze pe care o tragi peste cap la repezeala.Nu mai seamana cu cea pe care ai purtat-o pina mai ieri.Dar nu trebuie sa te ingrijorezi.Stii foarte bine ca se poate trata cu..o raza de soare, o mingiiere ,un sarut si gindul ca va dura o ETERNITATE.
Ernest
Nu ar putea fi altul. Ai fi tu gemeni dar atata dedublare nu se poate. Deci, e bine asa. Doar asa.
Valeriu
Cum despre ce să fie?! despre râs și veselie!
Fie blonda cât o fi, noi aici mereu vom fi! Și la bine și la rău, tot pe blogul tău mereu! =))
Dany
Cum despre ce sa fie? Despre trairile tale si despre tot ce te inconjoara!
iulianmindrila
Copila, atunci sa fie un jurnal, ceea ce defapt si este in mare masura
Liora
Copila, sa fie despre ce vrei tu. Tu alegi ce zici, cum zici si cat zici. 🙂
Ana Q.
Sa fie ca si pana acum…despre blonde care gandesc si povestesc frumos
Cris
Sa-ti mai spun si eu?! Iti mai spun 😀 : scrie despre tot ce iti trece tie prin capsorul ala blond, destept si frumos, ca pana acum. Pt ce sunt distantele, daca nu pt a ne apropia (not sure where that came from :P). Va fi bine, nu-ti face griji 🙂
copila blondă
Mulţumesc frumos, frumos de tot.
Vă simt cumva mai aproape ca niciodată şi îmi cer iertare pentru felul meu halucinant de a schimba stări şi postări pe blogul ăsta.