Crediteria, cea mai modernă afacere

LATER EDIT: Oficial, câştigătoare e BabyRacy. Felicitări şi detalii pe mail!

Serios că sună a creme brulee, a baghete proaspăt scoase din cuptor şi aburite în vitrine, a chifle cu coaja crocantă sau brioşe ca pe flickr. Deja simt şi cum miroase a cozonac dulce la început, apoi a covrigi cu susan şi lapte cu miere. Pffff. Noroc că gândurile nu îngraşă, că atunci să vezi belele!

Visul meu de-a mă face patroană când cresc mare tocmai a devenit realitate. Mare n-o să mă fac niciodată, dar moşiile, domeniile şi businessurile nu mai pot aştepta după mine. Sună prea bine ca să fie adevărat? Aşa ziceam şi eu. Iar dacă alte dăţi am avut sucursală botezată după blonde, acum vreau să văd povestea asta în carne şi oase. Cum adică, domne, crediterie?! Însă nu mă duc singură, fiindcă am prostul obicei de a merge cu gânduri de moderaţie şi echilibru şi de a sfârşi prin a-mi băga picioarele… într-o foarte frumoasă şi tocmai ieftinită pereche de pantofi. Deci, pentru a ţine ispitele departe, am nevoie de un poliţist cu mine: cineva cu care să merg la locul faptei.

E pe bune. Şi fiindcă ar fi probabil ultima (dacă nu şi prima) oară când ne vedem faţă-n faţă, vreau musai să ştiu ce gusturi are cel/cea cu care merg. Deci, dacă joi după-masa vrei să-ţi fac program, spune-mi: Cum ar arăta porţia ta ideală de mâncare? (ok, nu trebuie să fie „porţie”, ca să nu limităm creativitatea :P) şi mergem împreună să vedem cu ce se mănâncă şi crediteria asta a mea!

La credite, criteriile idealului sunt mai clare, dar nici la bunătăţuri nu stau pe gânduri:

• Să nu mă întrebi ce fac cu banii (e ca şi când m-ai întreba de ce-mi place ciocolata! Sau de ce-o mănânc mâncam pe toată.)
• Să ştiu ce mă aşteaptă, adică o rată fixă (mai rău decât surprizele din ouă: unele-s faine, de colecţie, dar altele-s de-a dreptul înspăimântătoare)
• Să umblăm cu lei, domne (că altfel, e ca atunci când eram eu în Franţa şi-mi era sete şi nici să cer un pahar cu apă în limba aia nu puteam.)
• Posibilitate de refinanţare a creditelor din trecut (hmm, asta-mi place cel mai mult: să ştergi de pe cântarul caloric toate greşelile cu surplus de înfulecare!)
• Puţine acte, nu mă pune pe drumuri. (niciodată n-am înţeles plăcerea de a fuma o ţigară dimineaţa la 7.10 pe minus 5 grade – în liceu se practica adesea; şi nici urcatul pantei din Babeş pentru a ajunge la non-stop după pufarin. Pe asta, de fapt, alţii n-o înţelegeau la mine :P)

Creditul ăla de care ziceam eu e DIVERS –ul de la BCR. De o fi ideal, habar n-am, că nu mă pricep. Dar i-am aplicat unele criterii culinaro-pofticeşti şi văd că s-au cam potrivit aşa…

(p.s. Concursul e pe bune, întâlnirea va fi filmată, deci nu vom putea mânca prea mult… şi am încredere că sare cineva să mă salveze de toţi psihopaţii, care sunt fani de brunete şi care citesc acest blog. Miercuri seara anunţ cine are onoarea de a-mi salva viaţa.)

foto