…deocamdată. Pentru că nu mă lasă mama. Şi nici iubitul personal.
Pentru că, după ce-am postat întrebarea ieri pe facebook,
- răspunsurile au început atât de repede să curgă, încât nici n-aveam vreme să le pricep, apăi să mai şi reacţionez la ele. Pentru că după această postare, am primit 2 mesaje de la doi foarte buni prieteni care-mi argumentau părerea lor “să nu” cu experienţe proprii, invocând şi musculatura spatelui meu, care musculatură? , mai exact.
- Mama mi-a adus argumente cu vase de sânge şi tensiune din capilare, şocuri şi presiuni şi alte traume din astea, la care, ascultând-o, mi-am dat seama că nu merită să o supun. Ea vorbea de mine, dar eu mă gândeam la ea. Oricând vă hotărâţi să săriţi bungee, nu vă anunţaţi mama înainte. Eventual, nici după.
- Iubitul nu mi-a povestit de coloane cervicale, spondiloze, cifoze, scolioze ori mimoze, cu toate că uneori manifest simptome din fiecare câte puţin. În schimb, mi-a zis o vorbă de alint, după care, foarte simplu, să nu mă duc. Tehnica asta cred că de la mine-a învăţat-o: Fără cuvinte, fără detalii, cum ar zice colegul Augustin, ci doar cu emoţii. Funcţionează de fiecare dată!
Acestea fiind spuse, aflaţi că ştiu ce gândiţi. Fiindcă, pentru o clipă, până şi eu am crezut despre mine că-s o fleaţă să mă las astfel manipulată de social media, mama şi iubit. Că-s o fricoasă şi jumătate, că n-am pantaloni pe mine şi că prea alerg după aprobarea celor din jur. Plus, dintotdeauna mi-am dorit să zbor… Dar imediat mi-am dat seama, ce norocoasă-s că am prieteni, mamă şi iubit cărora să le pese şi că nu trebuie să-mi dau drumul spânzurată de la înălţimi periculoase, doar să le dovedesc lor că am voinţă proprie şi lumii, că am pantaloni pe mine . De fapt, mai am şi fuste. Şi, pe care, când îi port mă priveşte strict. Fără cuvinte, fără detalii.
A, şi mi-am amintit de articolul ăsta: Când iubirea îţi dă unele drepturi. Deci, iată că roata s-a întors. Şi, cu mândrie mărturisesc, n-o să fac bungee jumping, fiindcă nu mă lasă mama şi nici iubitul. Mai am să-l întreb şi pe tata. Apoi, abia aştept să se reînvârtă roata. Una e să ai pantaloni pe tine, dar să vedeţi cum e când ai roata de parta ta! 😉
————————————————–
Pentru cei interesaţi: în Bucureşti, în parcul Herăstrău, se va înălţa o macara de 60 de metri, de unde vă veţi putea arăta bărbăţiile metaforic, desigur. O săritură costă 100 lei. Aici e pagina evenimentului de deschidere, aici e pagina lor de facebook. Poate vă interesează, că tare bărbătoşi vă arătaţi. Da’ mamele voastre ştiu? 😉
Valeriu
Las’ mai bine că nu te-ai dus, deși ar fi fost o experiență faină dacă stai și te gândești. 🙂
Better to be safe than sorry. 🙂
Mihaela Nistor
Şi pe mine mă tentează, dar nu mi se pare prea safe!
Manuel
Da, bungie jumping, dar nu stiu daca la noi. Tot o sa sar odata si odata. neaparat 😀
Jules
ce-i drept sunt multe lucruri despre care nu mi-aș anunța mama în prealabil, și nici în lighean 😀
nici că mă mărit (civil) n-am vrut s-o anunț, dar a trebuit, și n-a ieșit fix mirific, însă am supraviețuit cu toții incidentului.
Denisa
Îţi respect alegerea, dar mie nu mi-ar impune nimeni ce să fac şi ce nu. Adică no, cu unele limite, dar sigur bungee aş face fără să întreb pe cineva în prealabil, pentru că e pe bucket list-ul meu de pe la 16 ani.
Şi cu prima ocazie o să saaar! 😀 Numa’ să nu se rupă coarda.
Corina
Prietenul meu isi dorea de foarte mult timp sa faca asta, dar eu nu l-am lasat pentru ca imi era prea frica… Imi parea totusi rau cand il vedeam privind cu jind spre reprezentanta firmei care se ocupa cu asa ceva de fiecare data cand treceam prin zona(ca de la o vreme nici macar nu se mai obosea sa vorbeasca despre asta, imi stia raspunsul). Asa ca anul asta mi-am luat inima in dinti si i-am facut cadoul de ziua lui. Rezultatul? La aproape 2 luni dupa inca mai viseaza cu ochii deschisi momentul ala(desi l-a trait in cea mai mare parte cu ochii inchisi :)) ) si isi face deja planuri pentru urmatoarea experienta, de la 200m. I-a fost si lui teama cand s-a vazut sus, instinctul de supravietuire ii urla sa nu isi dea drumul, l-a durut o glezna cateva ore dupa… dar spune ca ar mai face-o de mii de ori.
Parerea mea personala e ca daca nu e ceva ce iti doresti foarte mult, daca nu esti convinsa de asta (si din moment ce ai simtit nevoia sa ceri pareri, presupun ca nu esti), mai bine e sa nu o faci-risti sa ramai cu un gust amar. Insa daca esti sigura ca vrei, pe mine al meu m-a convins ca e o experienta extraordinara care merita incercata, daca ai curaj. Eu din pacate nu-l am, desi a reusit sa ma faca foarte curioasa.
copila blondă
Valeriu, o să vină şi momentul unei astfel de nebunii, dar probabil mai am de aşteptat.
Mihaela, cred că e foarte important ca lungimea corzii să fie mai mică decât înălţimea de la care sari 😛
Manuel, oricum n-aş fi sărit eu prima, asta-i clar!
Jules, pînă la urmă e alegerea ta. Eu am înţeles însă mai demult, mai pe la vreo 4-5 ani aşa, că relaţia cu mama îmi e cea mai importantă din toată lumea asta şi că de ea trebuie să am cea mai mare grijă să n-o stric. Între timp am devenit mai puţin dependentă fizic şi financiar, dar am rămas de părere că tot ea e prima care ar sări. Şi, atunci, orice bucurie mi-ar sta în putere să împart cu ea, o voi face. Bine, nu ştiu dacă măritatul e una dintre ele… 😛
Denisa, tu ai bărbat motociclist, la voi curajul e în familie 🙂
Corina, nu e ceva ce să-mi doooooorrrresc, înţelegi? Dar, exact cum ştiam că mi-ar sta foarte bine blondă cu mult înainte de a mă vopsi, tot aşa ştiu şi că asta mi-ar plăcea, cu mult înainte de a sări. Nu e prima ocazie de a sări pentru mine, deci nici ultima,mă gândesc.
Plus, la noi în familie (toţi doctori) circulă foarte multe legende horror cu tot felul de chestii urâte, de nici să ieşi din casă nu-ţi mai vine. Cât despre prietenul meu, de fiecare dată când e “hotărât” să-şi ia motor, îi vine unul tot plesnit la clinică, de se linişteşte urgent. Dar el, săracul, îşi doreşte…
Valeriu
Dacă nu sari până la 30 mai încolo nici o șansă. 😛
Sănătoșică să fii că sunt și alte lucruri faine de făcut. 🙂
Liora
E vorba de o forma de curaj. Sa ai curajul sa accepti ca poate mori in doua minute sau ramai cu sechele.La alegerea ta.
Cand ma gandesc la cate incercari te supune viata , mi se pare asa de gresit sa te supui in plus tu singurel la alte incercari!
Curaj au si aia care joaca ruleta ruseasca, nu? O sa ziceti ca nu se compara, ba se compara, ca tot de senzatii tari si adrenalina e vorba. Si tot sfarsit tragic pot aduce.
Copila, ba ai pantaloni pe tine 🙂 Doar ca preferi sa te plimbi cu ei prin provocarile mai intortocheate ale vietii,mai lungi si cu final surprinzator, lucru pe care multi din cei ce sar nu au CURAJUL sa-l faca.
copila blondă
Valeriu, unii mai spun şi că, dacă nu te îmbogăţeşti până la 30, mai încolo, nici o şansă 😛 noroc că mai avem până la 30.
Liora, da, clar, aşa e. N-ai de să-ţi creşti şansele … dar nu ştiu dacă e totuşi chiar aşa de periculos. Cert e că pentru organism e totuşi un şoc. Iar şocurile nu-s bune, asta e treabă dovedită.
Andrei Ciubotariu
Fă doar ceea ce te face pe tine să te simți bine. Dacă te simți mai bine având iubitul mulțumit decât să sari în cap, atunci fă-l să se simtă bine. Oricum el e mândru de tine oricum ai alege.
copila blondă
Şi pe mama. Să n-o uităm pe mama 😛
Liora
Copila, daca ne uitam la statistici( chiar, exista?) poate ne da cu plus, adica nu-i periculos ca se iau nu stiu cate masuri de siguranta. Dar creierului nostru cand e sus acolo putin ii pasa de statisticile astea. No, si de acolo vin toate socurile alea asupra fizicului, ca situatia in care esti e una ne-normala pt om, organismul face saracu ce poate sa se adapteze, sau se da de tot peste cap ca nu stie ce sa faca mai departe in situatia data. Ca organismul nu-i facut sa te sustina pe tine cand te arunci in cap legata de picioare :))
Oare inima e organul care e cel mai expus, ca sa zic asa?
Valeriu
Nu-i așa, după 30 ai lucruri mult mai serioase de făcut, inclusiv bani. :))
copila blondă
Liora, nu ştiu cum e cu inima, dar nici coloanei nu îi e uşor. Iar eu cu a mea nu mă joc, fiindcă oricum nu prea îi dau ce-i trebuie, iar ea mă susţine mititica non-stop. Mie mi-e de coloană, acuma dacă tot ai întrebat.
Valeriu, şi înainte şi după. 😛
Valeriu
Ohh! Bine, fie ca tine că le știi tu cel mai bine. 😀
Andreea P
Cand ai idei din astea “marete” e bine sa te gandesti ca nu esti chiar singura pe lume si ca mai exista 1-2-5 oameni carora le pasa de tine. Ca n-are sens ca oamenii aia sa-si faca 1000 de griji, sa stea cu inima cat un purice doar pt ca tie, persoana importanta, ti s-a nazarit sa (-ti) demonstrezi ce poti face.
Formatii nunta Bucuresti
Mie-mi place ca am spirit de aventura, imi place sa incerc si lucruri de care altii se feresc… mi-ar place sa merg sa incerc acea senzatie de cadere in gol…si poate chiar ma voi duce 🙂
Tavi
Deciziile ne apartin intotdeauna, influentate sau nu.
Argumentele pro si contra bungee pot umple tomuri intregi.
Cat despre anuntatul parintilor inainte de infaptuirea de nazbatii si trosneli “extreme” – pas.Parca mai bine merge dupa :
“It’s all rigt, Ma (I’m only bleeding)”
tudor CeMerita
adica au vint’ unii si ti-au dat saritura gratuit iar tu ai refuzat? e ca si cum arunci mancarea la gunoi in timp ce cativa somalezi se uita salivand la tine.
m-am suparat pe tine, sa stii!
boby
cum spunea Tavi deciziile le luam singuri si ne apartin in totalitate. Tu nu ti-ai dorit sa faci jumping, asta este sigur.A fost o modalitate mai usoara de a spune NU. Mi-aduc aminte ca , in perioada cind eram la liceu, s-a organizat o tabara de planorism si parasutism la Ghimbav. Cu toata fiinta mea am vrut sa ma duc, dar aveam nevoie de semnatura mamei de accept. Nu l-am primit. Si astazi regret ca nu am putut sa-mi indeplinesc un vis.
copila blondă
Andreea P, clar. Sau macar sa nu ii anunt ca isi vor face asemenea griji..
Formatii, pretul nu mi se pare mare deloc. Tocmai de asta nu am simtit vreo presiune pentru astazi. Copiii astia raman in Herastrau pana in octombrie (parca asa am citit pe facebook), deci mai e timp… Sa-mi zici daca te hotarasti , sa-mi zici cum a fost.
Tavi, cum era aia: mai bine sa ceri iertare decat sa ceri voie. 😛
Tudore, nu e chiar asa… era evenimentul de deschidere si m-am nimerit si eu pe o lista de mailuri 😀 dar cred ca m-ar fi primit, daca as fi mers 🙂
iar dupa razboi, multi viteji pe cia… ia sa te vad eu pe tine…la prima ocazie! :))
boby, da, cred ca ai drepatate. Cat despre tine, intre timp ai mai crescut, nu? Acum nu mai ai nevoie de semnatura mamei. Ia sa vad, acum de ce altceva ai nevoie? 🙂
Doru Panaitescu
E cineva din cei care comenteaza aici care au si sarit? Eu am sarit si va spun ca e suta la suta sigur (daca respecti tot ce iti zice monitorul).
Asa ca nu va mai dati dupa portocal, sariti daca vreti, daca nu vedeti-va de treaba dar nu frangeti visul altuia.
copila blondă
Doru, îţi mulţumesc frumos pentru implicare, pentru faptul că ai revenit pe facebook, tocmai ca să vezi ce am făcut până la urmă… Faptul că m-ai crezut în stare să sar mai face să pălească unu-doi fluturi de pe husa mea de telefon 😉
boby
din pacate n-am mai crescut ci doar am mai adaugat citiva ani in sacul virstei.De zburat voi zbura, dar de data aceasta cu parapanta, pe semnatura mea si cu instructor.Nevoi: putin timp ,liniste si un dram de noroc.
Andreea
Cred ca as fi procedat la fel daca eram in locul tau. Cat despre tehnica “fara cuvinte, fara detalii, doar emotii” chiar functioneaza 😀
copila blondă
Şi tu, Brutus? :))
Daniel
Mi-e o fricaaaa! Adevarul e ca trebuie sa o faci fara sa gandesti prea mult alfel renunti.