Când iubirea îţi dă unele drepturi

Nu pot să nu mă întreb dacă, atunci când iubeşti pe cineva, nu ai şi dreptul de a te bucura de el în deplinătatea sa fizică, oricum ar arăta acest tablou în capul dumneavoastră cititor de aceste rânduri.

Nu rareori m-am întrebat oare cum aş putea să-i explic maică-mii că, de fiecare dată când doar îşi poartă vitaminele în geantă, sperând la un transfer supranatural de substanţe, îmi face mie, copilului ei, un rău indirect, dar un rău incontestabil. Incontestabil pentru mine, desigur.
Nu rareori m-am uitat cu o furie grozavă la taică-meu cum fumează, fără a şti cum să-i explic mai clar decât cu argumente pe care le cunoaşte, poze pe care le cumpără, pacienţi pe care îi vede şi cărţi pe care i le cumpăr, că fiecare ţigară aprinsă îmi face şi mie, copilului lui, un rău indirect, dar un rău incontestabil. Pentru mine, desigur, din nou.
Adesea am întrebat-o pe bunică-mea cum îmi poate spune în faţă că nu-i mai are rost viaţa, când eu mai am atâtea evenimente la care s-o invit. Am o festivitate de absolvire în viitorul foarte apropiat, cel puţin o nuntă şi vreo câteva botezuri. Cum să-i explic că fiecare gând al ei din ăsta îmi face mie, copilului copilului ei, un rău incontestabil, desigur. Nu-i aşa?
Iar uneori îi mulţumesc cromozomului Y care m-a ocolit la începuturi şi m-a făcut femeie. Fiindcă e probabil frustrant să poţi avea copii, dar să nu poţi decide dacă le dai cafea, alcool şi zahăr rafinat şi înainte sau doar după naştere. Domnilor, înţelegeţi ce zic. Iar pe el, dacă l-aş pune să jure ceva, n-ar avea legătură cu iubirea, moartea şi despărţirea, ci ar avea legătură cu viaţa. Cu viaţa lui. E singura garanţie pe care aş vrea s-o văd înregistrată la “primărie”. Că de restu’ ne putem ocupa singuri.

E oare jignitor să ai impresia că iubirea îţi dă asemenea drepturi uriaşe? E totuşi înţelegător, fiindcă iubirea face asta doar când e uriaşă.

De la perfectul compus folosit în acest text, mama tot în geantă îşi poartă vitaminele, tata încă nu a citit cărtea pe care i-am dat-o, doar bunica s-a răzgândit. La propriu. Nu ştiu ce a determinat-o; de fapt, nici nu mă interesează. Ce-i important e că am o bunică tânără de 82 de ani, care face socoteli în cap mai bine decât mine, care organizează petreceri cu prietenele şi-şi face planuri pentru toaletele pe care să le poarte la evenimentele menţionate mai sus. A, şi parcă face nişte prăjituri din ce în ce mai bune. Iar dacă înţelepciunea vine împreună cu vârsta, am încredere că se va apuca şi tata la un moment dat de citit recomandările mele, iar mama va scoate din geantă vitaminele şi le va băga pe gât. (Nu pe aceleaşi, evident.) Iar eu… voi înţelege că iubirea nu-ţi dă drepturi, ci numai libertăţi. De fapt, asta înţeleg şi acum. Dar degeaba, că nu simt. Şi fiecare ţigară tot personal o iau.

 sursa

Articolul anterior

Să fim la loc mici şi uşori

Articolul următor

Cum e să te căsătoreşti? Bine, rău, bloggerii răspund

23 Comentarii

  1. Nu-ti da. In momentul in care consideri ca iti da, automat le incalci lor drepturile.

    Eu as reactiona foarte urat la asta. E dreptul meu sa fac orice tampenie care ar putea sa-mi ia viata. Si e motivul pentru care n-o sa jur niciodata nimic nimanui.

    0
  2. Valeriu

    Cazurile diferă mult de la părinți la iubiți sau iubite.
    Dăruindu-ne inima trebuie să rămânem stăpâni pe mintea și opțiunile noastre. Iubirea fără libertate e doar o altă formă de santaj.
    Oferă libertate și vei primi libertate, libertatea înseamă toleranță și intelgență iar cu toleranță și inteligență poți rezolva orice problemă. 🙂

    0
  3. dorina

    acelasi lucru functioneaza si invers ,nu crezi?intreaba-ma!

    0
  4. De când mă știu fiecare om a “știut ce-i mai bine pentru el”. Indiferent cine și ce îi spune, el știe mai bine, ba mai mult, încearcă să-ți spună și ție. Tendința o vezi cel mai mult la părinții care încearcă să-și retrăiască viața prin a copiilor lor. Eu aștept ziua în care vom începe cu adevărat să învățăm din greșelile altor. Iubire e necondiționată, și când spui necondiționată nu mai ai ce să adaugi în continuare.

    0
  5. dorina

    Vai ce frumos ai scris!

    0
  6. Zic si eu, ca si Valeriu, ca difera in functie de relatia la care te raportezi. Pe parinti si bunici nu-i alegi astfel incat compatibilitatea plus reusita in comunicare si persuasiune e aleatorie aici.
    In schimb, cu un “el” lucrurile ar trebui sa stea diferit si sa poti explica, in aceeasi limba cat sa fii inteles, pentru a se ajunge, de comun acord, la un “drept de viata”. Dar e cale luuuunga. Uneori, ne complacem in a accepta doar dintr-o mare iubire. Care nu e neaparat sanatoasa:)

    0
  7. brontozaurel, nu face chestia asta despre tine. Că până să te gândeşti la tine, te gândeşti oare dacă poţi fără ceilalţi.

    Valeriu, ai fi uimit ce la episoade ciudate se înscriu cei mai inteligenţi dintre oameni. Fiindcă şi ea, inteligenţa, e de mai multe feluri.

    dorina1, ştiu deja răspunsul. :p

    valeria, 🙁

    dorina 2, 🙂

    Iulia, eu mă gândeam în mod deosebit la perioada sarcinii, când unii taţi sunt foarte implicaţi şi ajung să calce mamele pe nervi dintr-o grijă exagerată faţă ele, grijă care vine tocmai dintr-un control-freak. Într-un caz din ăsta, tu, ca tată, ai vreun drept?

    0
  8. Păcat că oamenii nu înţeleg aceste gesturi ale noastre ca dovezi de iubire!

    0
  9. Valeriu

    Miruna, dacă te duce capul nu devii control freak, nu ai cum. Prin evitarea extremelor rezolvi cele mai multe probleme în viață.

    0
  10. Ba eu cred că mi-aş ieşi puţin din minţi să ştiu că pruncul meu creşte într-un mediu în care nu pot regla eu temperatura, nu pot crea eu bucurii, nu pot şti câte cafele a băut pe zi sau câte ţigări a fumat… la asta mă refer, în rest, desigur, ai dreptate şi tu 😛

    0
  11. Pot. Pentru ca n-am considerat niciodata ca am dreptul sa-i am pe ceilalti. Ei au dreptul sa nu fie controlati de mine in schimb.

    0
  12. brontozaurel, e o diferenţă între ceea ce ştii şi felul cum simţi. Dar na, aşa e la mine. Dacă la tine e cum zici, te invidiez de nici nu îţi imaginezi.

    a, şi prima dorina e mama. Mama mea. Busted!

    0
  13. Valeriu

    Dacă tu ești îngrozită ce să mai zic de prunc. Prea mult control îi înhibă dezvoltarea normală, nu îl poți ține așa într-un mediu steril și ideal, nu e peștisor auriu. 🙂 Pe termen lung devine o legumă cu reacții imprevizibile. Copii ținuți din scurt ajung de cele mai multe ori mai rău decât cei lăsați de capul lor.

    0
  14. Liora

    Asa. Eu intru la tine sa ma relaxez citind si tu ma faci sa plang.
    Revin cand imi trece

    0
  15. Bunica mea nu a ascultat, iar acum e prea departe, prea adânc ca să mai existe cale de întoarcere; iar nunta? În mai puțin de o săptămână, cu un om care a amenințat de atâtea ori până acum, încât a ajuns să pară o glumă macabră, iar nu tragedia reală din spatele vorbelor aruncate la nervi.

    Eu îți dau dreptate, însă lumea în care dreptul acesta este garantat e o utopie, și știm cu toții că utopiile nu rezistă în spațiu și timp.

    0
  16. Andreea P

    Doamna Siminel are cu ce se mandri – zic eu (fara laude gratuite la adresa ta):)

    0
  17. Valeriu

    @Andreea și domnișoara Siminel are cu ce se mândri. ;))

    0
  18. Andreea P.

    @ Valeriu: CLAR!

    0
  19. yneedtrust

    Hello blonda:-)
    Viata asta este o experienta continua..stii insa ce face diferenta intre experiente?
    “Experienta nu este ceea ce i se intimpla unui om.Este ceea ce face un om cu ce i se intimpla”..

    0
  20. ai mare dreptate, insa nici noi nu ne gandim cand facem unele lucruri ca le facem rau altora. ma tot gandesc la tinerii care mor in accidente de masina si care in teribilismul lor nu se gandesc decat la clipa pe care o traiesc. nu la faptul ca gestul lor poate avea repercusiuni sau ca in urma lor raman parinti si prieteni indurerati…

    0
  21. Care este, dragostea ar trebui să fie necondiționată. Dacă ținem cont de asta nu ar trebui să cicălim pe nimeni din dragooooste. Un alt argument anticicălit ar trebui să fie faptul că oamenii nu se lasă până nu se ard pe pielea lor. Așadar, teache leave the kids alone. Părinții au o scuză că încearcă să își trăiască uneori viața prin a noastră, însă noi, ce scuză mai găsim?

    0
  22. in mare ai dreptate. si bunica mea e adorabila

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 186 queries in 0.242 s