Perfectă şi blondă, cu acte-n regulă

Mie nu mi-e frică de sânge, de ace sau vene sparte. Nu mi se face rău, nu-mi vine stomacul în gât, nu mă fac palidă şi nu mă ia cu leşin. Cred că face parte din categoria “eu nu plâng la filme” şi “nici inimă nu am”. E jumătatea aia a mea raţională, care niciodată nu m-a ţinut departe de doctori şi care niciodată nu m-a lăsat intimidată de sculele lor. Fără a fi vulgară, să ştiţi că la 4 ani am fost operată de polipi şi n-am vărsat nici o lacrimă. Doar sânge, mult sânge.

Când îmi fac analizele, urmăresc cu atenţie vârful acului cum se insinuează pe sub zona albăstruie a pielii mele, apoi penetrează vena şi încerc să evit privirea asistentei, ca să nu se simtă intimidată. Apoi abia aştept rezultatele de la laborator, pentru a-mi certifica perfecţiunea: glicemie, calciuri şi magenziuri, trigliceride (ha!) şi colesteroale. Şi multe altele, dar să nu intrăm în vastele culturi ale perfecţiunii. Doar că, de la o vreme, vârsta şi firea mea sportivă, precum şi viaţa relaxată pe care am dus-o mi-au tulburat niţel perfecţiunea. Noroc că blondul se întreţine mai uşor.

Despre analizele de sânge, vă spun doar atât, din puţul convingerilor mele civile şi nu numai: alimentaţia prea puţin are de-a face cu a ne strica perfecţiunea, însă ea împreună cu stilul de viaţă o poate repune în funcţie.

Şi apropo de perfecţiunea mea pe cale de dispariţie, mai nou am o nouă obsesie: intoleranţa alimentară. Mi se trage de la articolul pe care l-am scris pentru numărul de septembrie al revistei ELLE, pentru care m-am documentat în amănunt. Grozave efecte are această alimentaţie asupra noastră! Că unele alimente sau supercombinaţii balonează, constipă etc e de înţeles, dar că ele potenţează depresia nu mai ştiam… Că cică pe baza testelor de intoleranţă la anumite alimente se ameliorează nenorociri mari precum schizofrenia (am citit eu într-o carte deşteaptă de-a maică-mii, scrisă de Patrick Holford). Concret, tipul foloseşte York Test-ul, despre care am citit la Marie Jeanne, şi pe care o să-l fac şi eu. Dacă-mi iese intoleranţă la ciocolată întrebaţi? Această posibilitate nici măcar nu există, la cât de mult îmi place alimentul, e exclus să-mi facă vreun rău: indiferent de cantitate! Şi mai e o treabă importantă: intoleranţa alimentară poate fi explicaţia pentru care multe persoane spun că ele nu pot slăbi. Probabil încearcă asta cu alimentele nepotrivite. Că nici salata nu-i pentru oricine!

Cert e că de când îmi urmăresc eu clinic reacţiile post-mâncătorie, am tras nişte concluzii nu prea fericite: spanacul gătit de bună-mea nu-mi face bine (deşi îmi place de numa’) şi afinele au început să-mi placă fiindcă mă simt într-un anumit fel după ele. Anumit, bun. Plus, mi se pare că-mi mai neutralizează galbenul din dinţi, cum sunt ele aşa albastre (evident, e o prostie, dar dacă mi se pare mie şi-s mai fericită, ce contează!). Deci da, mă duc să-mi fac York Test-ul înainte de a dezvolta o altă obsesie în paralel cu imperfecţiunea. Dacă ultima vine împreună cu vârsta, prima poate să stea la ea acasă, că deja-i oricum aglomerat la noi…

Şi vă spun sincer, am emoţii… perfecţiunea atestată sub parafă de medic încetează a fi un fapt dovedit, începând să fie un obiectiv de atins. Dar eram şi eu perfectă odată… doar că azi, printre job-uri, sesiuni şi stresuri înghiţite, am colesterolul mai prost decât amândoi buncii mei. La un loc.

Articolul anterior

Liniştea Dobrogei şi farmecul vieţii

Articolul următor

De ce n-o să fac bungee jumping

19 Comentarii

  1. Te invidiez.eu lesin pana si de la mirosul de spital. Am lesinat de fiecare data cand mi s-a luat sange.

    0
  2. nu știu câtă legătură există între „plânsul la filme” și „frica/răul de luat sânge”, dar oricum te invidiez la partea cu analizele :).
    mie îmi vine mai mereu rău după ultima operațiune – cel mai probabil pe fond psihic, cantitatea de sânge extrasă fiind oricum insignifiantă – în schimb cu prima n-am nimic de-a face.

    0
  3. Valeriu

    Sper că ești sănătoșică și cu toate perfecțiunile din analize în regulă. Pentru restul există timp răbdare și soluții. 🙂

    0
  4. Giolly, cum, domne, cum?! 🙂 Nu ştiu dacă asta e o chestie pe care s-o poţi controla, cu toate că se rezolvî cu antrenament.

    camil, exact, totul e în capul tău. Şi vine din lipsa obişnuinţei.

    Valeriu, mi-s sănătoasă, stai pe pace. Cred că trebuie doar să-mi mişc fundul mai des de pe scaun şi asta nu pentru a-l duce pţnă la maşină. 😀

    0
  5. Doar circa 10% din colesterol se datoreaza alimentatiei (pare-se ca stresul si ritmul de viata contribuie si ele semnificativ)
    Evident, daca mananci doar slanina la tepusa, nu poti spera sa stai bine cu el. In plus, daca nu e chiar optim, poti canta “pusca si cureaua lata, ce colesterol aveam odata!” 🙂

    1+
  6. nu știu, am tot făcut analize – cam o dată pe an – și obișnuința aia salvatoare nu prea vine….

    0
  7. Valeriu

    Păi aia nu e așa greu. Puțină mișcare în fiecare zi este obligatorie. Și nu e musai să îți scoți sufletu’ o plimbare de jumătate de ora pe jos dimineața sau seara e suficient. 🙂
    Eu zic că e timpul să iei atitudine în privința asta, că nu e greu deloc și nici decizii strategice nu sunt la mijloc. 😀

    0
  8. Valeriu

    P.S. Adițional te poți înscrie într-un club de sah, că tot activitate sportivă se consideră.
    Și pe bună dreptate, e mental fitness de te ia cu transpirații reci cât planifici o mutare. :))

    1+
  9. Ah, eu nu mai cred in analize. Cind ma simt rau, imi ies toate perfecte. Cind ma simt perfect, am cele mai mari carente de minerale.
    Eu zic ca uneori, ignorance is bliss.

    A fost cit p-aci sa fac si eu testul York, dar s-a intimplat ceva neprevazut si a trebuit sa amin. Bafta, sa iasa cum vrei tu! 🙂

    1+
  10. „Când îmi fac analizele, urmăresc cu atenţie vârful acului cum se insinuează pe sub zona albăstruie a pielii mele”
    Eu nu stiu cum sa ma uit mai mult pe tavan 🙂

    0
  11. sa tin minte, sa nu mai privesc asistentele cand scot sange din mine, ca se intimideaza! altfel, fain postul, unde faci testul ala new york nu am inteles, dar nu trebuie sa ai dubii fata de al bunicii super gustos spanac!
    🙂

    0
  12. Marius, daaaaa :))))) Exact! Sau “ce perfectă eram odată” :))) Ştiu, tocmai acolo e tragedia: că slănină la grătar n-am mâncat niciodată, dar nici măcar de gust aşa, bleacs! Însă 90% ăla de ritm de viaţă şi etc se pare că nu contrabalansează cu frunzele mele de salată.

    camil, hm. Nu vreau să-şi stric speranţele, dar cred că e caz de resemnare 😛 Oricum, să ştii că oricât de vitează mă dau eu aici, când a fost momentul la fiziologie în anul I să-mi iau sânge pentru stabilirea grupei, nu m-am putut înţepa singură. Şi era vorba doar de o picătură, în genul ăleia de testat glicemia acasă…

    Valeriu, şahul nu e o idee rea, dar crezi că acceptă şi blonzii? 😛

    Regiune, e bine şi aşa. Atâta vreme cât nu te uiţi încrucişat…

    a-z, testul ăla new york :))) York Test-ul. Îl poţi face acasă la tine, că îţi trimit ei “kit-ul”, dacă vrei, sau te poţi duce tu la ei, dacă eşti din Bucureşti. Dacă îmi fac curaj să mi-l fac, îţi voi putea da detalii. 🙂

    0
  13. Valeriu

    Acceptă, sunt multe piese de mutat dacă vor să își arate muschii. :))

    0
  14. şi să le crească şi alţii. muşchii. 😛

    0
  15. Valeriu

    Clar, să faca mușchi la rădacina firului blond. :))

    0
  16. Interesanta treaba cu testul asta. Scumpicel dar ma astept sa-mi faca o portie mare de cartofi prajiti cum doar Ronald mai stie si apoi sa-mi aplice si un masaj calcat, in stil ursulesc.

    Sa nu uit. Respect ca mai tii minte ce faceai la 4 ani.

    Si inca ceva. Nu alerga ca blonda mare la testare (uite unde se ascundea Mallarme :))) sa nu descoperi ca ai intoleranta la blog, barbati si perhidrol.

    0
  17. zoologika, bărbaţii au ei singuri intoleranţă la mine, deci de o belea am scăpat din start. Blogul e ca ciocolata: nici o şansă de nepotrivire, aici nici măcar emoţii n-am. În ceea ce priveşte perhidrolul folosit simbolic în text, e pe principiul “dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”, deci tot blondă o să fiu.

    Testul e scump, asta aşa-i. Dar ce-i ieftin şi bun, arată-mi tu mie… Cred că, dacă n-aş fi primit această invitaţie, aş fi strâns eu bani să-l fac la un moment dat în viaţa asta. Cu toate că, păcatele parcă şi mai greu cântăresc atunci când ştii că sunt păcate… sau intoleranţe, mă rog…

    0
  18. Link-ul spre yorktest.ro nu funcționează.
    Cred că ai vrut sa pui yorktest.com.

    În rest, te citesc de vreun an sau doi, și în cele mai multe cazuri îmi place părerea ta și sunt de acord cu ea.

    Mămiceală plăcută în continuare!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 186 queries in 0.364 s