Cum e să te căsătoreşti? Bine, rău, bloggerii răspund

La ultimul meu examen din sesiune, prima întrebare pe care mi-a pus-o proful (om de mare clasă şi ţinută intelectuală) a fost următoarea: Te măriţi? După care mi-a explicat pe tonul ăla didactic, ce nu lasă loc de dubii sau alte întrebări, că, dacă-s fată deşteaptă, e obligatoriu să mă mărit într-un an. Dar maxim un an. De ce într-un an. Ca să am, după, timp să şi divorţez, desigur, fiindcă divorţul e o experienţă prin care tot omul trebuie să treacă măcar o dată în viaţă. La final, mi-a zis să nu uit ce mi-a spus şi mi-a dat notă mare, ca să-mi arate cât de fată deşteaptă îmi sunt.

Şi uite-aşa, adevăraţii profesori au darul de a-ţi demonstra că, de fapt, nu ştii nimic nici după atâta amar de şcoală. Pornind de la mitul, conform căruia căsătoria e un fel de moartea pasiunii pentru viaţă şi pentru tot ce vine bun împreună cu ea (adică tinereţe, bere şi libertate), am decis să cercetez întrebându-i pe ei, pe cei care au născut, hrănit şi perpetuat mitul, şi anume pe bărbaţi. Am luat câteva exemple de succes ale blogosferei noastre, fiindcă îi ştiu mari formatori de opinie. Şi de familie, pe unii dintre ei.

(De ce) E bine sau rău să te căsătoreşti? Citiţi şi vedeţi singuri ce vi se pare… (Singuri sau căsătoriţi, după cum vă lasă sufletul sau starea civilă 😛 )

1. (De ce) E bine să te căsătoreşti?

Groparu  (tată şi soţ, care a petrecut la munte, cu prieteni, pălincă şi chitări, apoi a venit acasă şi-a scris pe blog că, data viitoare vrea să-şi ducă şi nevasta cu el. Dar care nu-şi riscă reputaţia de ficior cu romantisme asortate la blond, aşadar) :

E bine să te căsătoreşti pentru că vei avea mereu ciorapi şi chiloţi curaţi.
Spălaţi, bine-nţeles, de tine, dar după indicaţiile ei: când se pune balsamul, cât detergent, unde se usucă cel mai bine, cum se împachetează după aceea şi se aranjează în dulap – numai în locurile alese de ea, şi anume locurile în care trebuie să te apleci că să le iei.
Dar senzaţia lenjeriei intime curate pe piele este şi rămâne de nepreţuit.
PS: în căsnicie nu mai mere treabă aia cu “iau ciorapi curaţi, că nu mai am vreme să fac duş, fac mâine!”. Nu, nu mai mere.

Chinezu (se pare că berea şi romantismul au cel puţin una bucată chinez în comun) :

Îmi tot spune lumea că fac ceva brânză prin blogosfera noastră. Şi că ”uaaaooo, ce mişto te descurci”. Eu zâmbesc oarecum stingher, aprob cu juma’ de măsură, schimb subiectul şi gândul îmi fuge direct la comorile pe care le am acasă. Pentru că, de fiecare dată când trag linie la finalul unei zile, mă uit la doamna sufletului meu, Adina, şi la cele două minuni, Mara şi Alex, şi ştiu că restul contează atât de puţin…
Acum 15 ani am cunoscut-o pe Adina. Şi am luat cea mai bună decizie din viaţă mea. Aceea de a-i spune că o vreau alături de mine toată viaţa. Mulţi ne-au spus atunci, şi prieteni şi familie, că suntem nebuni. Aşa şi este, suntem nişte nebuni. Şi am rămas în continuare aşa. Dar suntem nebuni unul după celălalt 🙂 Senzaţia pe care o am, aceea de fluturi în stomac, de fiecare dată când o văd pe doamna sufletului meu este minunată. Iar când îmi sar piticii în braţe… 🙂 Şi acum vine şi number 3, cum îi spunem noi codificat, o fetiţă pe care o aşteptăm la începutul lui noiembrie.
Sunt un om incredibil de norocos. Am cea mai frumoasă familie din lume. De care mă bucur în fiecare zi. Şi tot ce pot să vă spun este că îmi doresc din tot sufletul să ajungeţi să simţiţi şi voi, zi de zi, fluturii de care vorbeam. E cel mai frumos sentiment din lume 🙂

Criserb (prea simpatic în exprimare pentru a-i edita la cerere cacofonia! Sunt precisă că o să-i placă şi lui) :

Nu ştiu dacă e bine să te căsătoreşti sau nu, probabil depinde de la persoană la persoană. Pentru mine a fost şi e bine. M-am căsătorit pentru că aşa am simţit, că a venit momentul în care după o relaţie de ceva vreme trebuie să trecem la “next level”.
Oricum, să te căsătoreşti nu e ceva naşpa, în principiu nu se schimbă mare lucru, poate doar numele ei. Să te căsătoreşti nu doare şi nici nu e ceva de speriat 🙂
În general eu consider că ăsta e mersul firesc al lucrurilor. Ai o relaţie de câţiva ani cu o persoană şi vine un moment, îl simţi, când vrei să faci pasul următor când vrei “să-ţi legi destinul” pentru totdeauna cu acea persoană.  Căsătoria, din punctul meu de vedere nu îţi oferă nimic în plus, pe nici un plan. Îţi oferă poate doar o mulţumire sufletească.
Totuşi, după căsătorie totuşi se schimbă ceva. Iei viaţă puţin mai altfel şi încerci să-ţi faci alte planuri, să mai bifezi nişte lucruri pe care orice om normal ar vrea să le realizeze.
La noi până acum a fost vorba de casă. Am zis că trebuie să avem ceva al NOSTRU şi ne-am luat un apartament, în care am băgat tot ce ne-a dorit nouă sufleţelul. E făcut în aşa fel încât să ne simţim bine şi are în el amprenata amândoura. Probabil o să urmeze un copil şi na… tot aşa 🙂
Pentru mine e bine că m-am căsătorit, mă simt mai bine şi e contrar vorbelor pe care le tot auzim că căsătoria e grea, că totul devine mai naşpa, că “o să vezi tu cum o să fie după”. Nu e chiar aşa…

Cristian Manafu (mai romantic decât îl ştiam până acum) :

Cineva îmi spunea zilele trecute că îi este mai bine aşa, necăsătorit. Şi zâmbea foarte mulţumit, lăsându-mă să cred că niciodată nu va face acest pas. M-am uitat un pic ciudat la el. Era ceva greşit în ce spunea. Nu îmi dădeam seamă exact ce atunci în mijlocul nopţii. Pentru mulţi, căsătoria e un act necesar. Altfel spus, “aşa se face”, “aşa trebuie”, “aşa e normal”. Eu văd acest moment că un pas firesc, nu că pe o datorie socială. Văd căsnicia că o dorinţă de a fi cu acel cineva pentru restul vieţii, de a face lucruri extraordinare împreună, de a împărtăşi cele mai frumoase clipe şi realizări, de a ajunge în locuri şi a atinge lucruri pe care nu le-ai sperat niciodată în viaţă ta de celibatar, de a dărui şi a primi necondiţionat. Evident, poţi să rămâi necăsătorit dacă nu ai simţit încă această dorinţă. E poate chiar mai bine. Probabil prietenul meu nu o simţea încă.

2. (De ce) E rău să te căsătoreşti?

Andrei Crivăţ (care crede în certitudini, iubire şi absolut. Am uitat să-l întreb dacă le-a şi văzut vreodată. Sau dacă se livrează la pachet…) :

Băi, nu e rău deloc să te căsătoreşti. Dimpotrivă, în unele cazuri poate fi chiar bine. Părinţii mei sunt împreună de … nişte ani, că doar n-or fi bătrâni, nu ? Şi nu cred că le-a părut rău vreodată. E rău doar să te căsătoreşti când nu eşti pregătit pentru asta. E uimitor (într-un sens negativ, zic) câtă presiune pot pune petecu’ ăla de hârtie de la Primărie şi bucată aia de metal din deget pe minţile necoapte sau nesigure. Cunosc cazuri triste de femei şi bărbaţi care, după căsătorie, au devenit alţi oameni. În rău, repet. Au simţit că s-au împlinit, că celălalt gata, de-acum e bunul din posesia lor (ştii expresia “to take for granted”). N-au mai avut grijă nici de ei, nici de cel de lângă. Au ajuns la divorţuri triste. Nu-i rău să te căsătoreşti, dar nu e indicat însă s-o faci când nu eşti absolut sigur că aia-i persoană lângă care o să vrei să te trezeşti şi peste 20 de ani.

Alex Negrea (care nici n-a fost aşa de radical precum se laudă, ci mai metaforic decât filmul meu poate traduce. Glumesc, desigur, dar e mai bine aşa, decât să recunoasc că ar putea avea dreptate) :

Cred că, în cazul meu şi al multor oameni din aceeaşi generaţie, tradiţionalismul s-a ciocnit frontal cu tehnologia, iar tehnologia a adus cu ea multe idei noi, orizonturi largi şi schimbări emoţionale. Rezultatul a fost acest nou tip de om (nu neapărat mai bun), mai boem aşa de felul lui, foarte încrezător în puterea de a ieşi din sistem (e convins că există acest sistem malefic care limitează spiritul creativ şi entuziasmul) şi în multe alte asemenea lucruri. Iar aceste lucruri par prostii, sau nu, în funcţie de filmul în care jucăm fiecare dintre noi într-un anumit moment.
În acest context, când joci într-un film ca al meu, acum, e rău să te căsătoreşti, da. Şi e senzational să trăieşi poveşti de dragoste cu tipe (aici înlocuiti cu ce vreţi voi), care sunt pe această lungime de undă. Şi mai e senzational să ai propriile tradiţii, în care chiar crezi.

 

Makavelis (ne spune, după ce-am aflat că, după căsătorie, bărbaţii încep să facă zilnic duş, că multe femei abandonează obiceiurile bune. Ceea ce confirmă tradiţia, cum că femeia trebuie să se ocupe de toate într-o căsnicie! Chiar şi de suma viciilor, nu-i aşa? :P) :

Pentru că, dacă te cerţi, n-ai unde să pleci. Nu poţi să iei o pauză, nu poţi să renunţi atât de uşor.  Actul (hârtia) e că o garanţie pentru femeie. Multe dintre ele nu se mai aranjează, nu mai au grijă de ele, nu-şi mai doresc atât de mult să fie atrăgătoare pentru că deja “au fost luate”. O mare, mare eroare.
 Sunt bărbaţi care deschid ochii şi văd ce au cu adevărat lângă ei numai după ce îşi duc consoartă la altar. 

————————–

Ulterior, am aflat că proful din primul paragraf e la a patra nevastă.

Articolul anterior

Când iubirea îţi dă unele drepturi

Articolul următor

Pete vechi şi toate pete

38 Comentarii

  1. “ca casatoria” :)) frumos blondo, si eu care credeam ca ne-am impacat 😛

    0
  2. http://www.bbc.co.uk/programmes/b00y9v03uite inca un barbat destept 😉
    si asta http://www.bbc.co.uk/news/magazine-14248803
    alain de botton are raspunsul la toate 😛

    0
  3. A spus bine Andrei Crivat: “E rău doar să te căsătoreşti când nu eşti pregătit pentru asta.” Fraza asta e cheia.

    0
  4. http://www.bbc.co.uk/news/magazine-14248803 si inca una. alain de botton are raspunsul la toate 😛 scuze, gata, nu mai spamez/

    0
  5. Miruna draga, e trecut de miezul noptii si nu sunt intr-o pasa prea buna… dar asa tare mi-a placut ce am citit aici, chiar daca nu sunt de acord cu fiecare “declaratie”. In momentul asta, iubitul meu drag e cam departe de mine, dar raspunsul lui Chinezu mi-a dat senzatia aceea de “ce frumos e sa iti traiesti visul in fiecare zi si sa ai grija de el”… Pana la urma, ce faci, te mariti in maxim un an? 😛

    0
  6. Octav

    Frumos si adevarat…zice bine Andrei, trebuie sa o faci la timpul potrivit, indiferent ca ai 20, 30 sau 40 de ani.
    Am divortat de curand si nu e cel mai placut lucru…

    0
  7. criserb, Nu puteam, crede-mă. Ai fost prea scump ca să modific acolo. :))) Ce să fac, acum şed cuminte şi m-aştept să mi-o plăteşti..

    mo, ai intrat în moderare din cauza linkurilor. One at a time şi …respiră! :)) Am dat drumul, promit să le ascult pe toate. Nu garantez, însă, că o să şi pricep ceva 😛

    iYli, vorbeşte Andrei ăsta ca un om mare. De parcă ştie ce zice, aşa-i?

    Simone, adu-l aproape. Şi ţine-l acolo, cât să vezi dacă trece proba timpului. Dacă fluturaşii au supravieţuit la alţii mai mult de 2 săptămâni, nu înseamnă că şi la tine vor da la fel de disperaţi şi mai mult decât 2 săptămâni, din aripioare. Dar înseamnă că eşti obligată să probezi.Dacă se poate la cineva, precis se mai poate la încă altcineva. Eu aşa cred. De asta zic, adu-l aproape. Sau du-te pe tine aproape de el.
    În ceea ce mă priveşte, o să mă mărit într-o zi care va fi un maxim, dar nu ştiu al cărui an. Al acestuia, doar dacă-mi găseşti un moş putred de bogat şi teribil de bolnav. Glumesc, desigur. :p

    Octav, de unde ştii că e timpul potrivit? Şi cum poţi fi absolut sigur? Eu cred totuşi că e periculos să credem că există aşa ceva ca un absolut peste timp. Absolutul nu durează mai mult decât clipa. E important să avem asta în vedere, atunci când facem jurăminte în faţa lui Dumnezeu.
    Îmi pare rău că nu a mers la tine. Probabil ai învăţat lecţia asta cam cu biciul aşa… Dar să nu îţi pară rău pentru absolutul nici unei clipe, chiar dacă ea a trecut fără scrupule peste tine. Fii convins că a mai călcat pe cel puţin încă cineva la fel.

    1+
  8. @Miruna… mersi pentru cuvinte, draga mea. Tocmai pentru ca suntem de 3 ani impreuna iti spuneam ca frumoasele cuvinte ale lui chinezu mi-au dat senzatia aceea ca fericirea vine din atitudinea ta fata de viata…e departe acum, se intoarce, doar ca de fiecare data pare mai greu atunci cand pleaca 🙂 Si iti doresc sa te mariti exact cum spunea Andrei… cand esti pregatita pentru asta :).
    Imi place mult cum si ce scrii, chiar daca nu comentez prea des. Te pup.

    0
  9. Valeriu

    90% e zgomot. Odată ce te hotăraști ori faci ori nu faci. Divorțul este numai și numai pentru proști. Dacă ai ajuns la divorț ai demonstat că nu poți. Material e 0, sipitual e subiectiv, dar o hotărârea față de tine este cel mai important lucru în viață.
    Divorțul e o dovadă de lașitate, enormă. Un bloc are 10 etaje și o singură cadere, un divorț are un etaj și o permanentă decădere.

    0
  10. Miruna, cand va fi timpul potrivit, n-ai sa te intrebi nico clipa daca e sau nu momentul sa o faci atunci. Crede-ma!
    Frumoase si adevarate raspunsurile domnilor. Imi plac.

    0
  11. asa, pe mine sa nu ma intrebi … bun … tin minte …

    […] 😛

    0
  12. in sfarsit ai buton de like. 😛
    imi place tare mult ideea ta de a-i interoga pe sus numitii. 🙂 Si imi plac si raspunsurile lor, ale tuturor, dar mai ales ale Chinezului care a vorbit asa frumos despre sotia lui. 🙂

    0
  13. Aaahhh, câtă satisfacție mi-au dat referințele la lenjerie, șosete și dușuri! Un soi de, oh, ia uiteee, nu-i doar al meu câine scurt de coadă :D. Am rămas foarte mulțumită, în ideea în care nu sunt singura martiră, și drumul celor 3 zile care mă despart de prima fază a marelui eveniment îmi pare mai străbătubil, ca să reinventez graiul românesc!

    0
  14. Pai daca profesorul tau ti’a vb.exact cu

    0
  15. Interesante puncte de vedere!
    Mi-a plăcut foarte mult articolul!

    0
  16. Daca profesorul acela a vb despre casatorie exact cu acele cuvinte, de citeste asta sa afle ca’l socotesc idiot.
    Cand hot.sa te casatoresti o faci fiindca exista intre cei doi, de regula tineri, niste sentimente suplimentare celor experiate cu alte persoane.
    Nu cred in casatoria de proba si nici in ideea de a te casatori fiindca trebuie sa incerci si asta.
    Experimentele se fac in laborator, pe soareci si nu pe oameni. Parerea mea, domnule profesor!

    0
  17. PS
    Scuze pt eroare. Am scris de pe tel.

    0
  18. ascanioro

    raspunsul blogosferei feminine cand vine?

    0
  19. Simone, dar de fiecare dată îţi juri c-o să-l mai aştepţi cel puţin până data viitoare, nu-i aşa? iar asta, din simplul motiv..ăla de zice chinezu ceva de el. 3 ani? Wow. Dacă de 3 ani tot vine şi pleacă, trebuie că e mare chemarea pe care o simte. 😉

    Valeriu, divorţul o dovadă de laşitate?! Scuză-mă, dar eu cred că mai laşă e decizia de a plăti în van toată viaţa pentru un moment în care ai luat o anumită decizie: aceea de a te căsători cu cineva. Laşitate e să te complaci într-o relaţie toxică, să-ţi intoxici copiii şi rudele, să-ţi iroseşti viaţa, doar fiindcă nu ai curajul de a recunoaşte în faţa ta că te-ai înşelat. Oamenii greşim, important e să ne cerem iertare. Mai ales de la noi înşine.

    nina, nunu, eu sunt sclava întrebărilor, crede-mă. Or, de e aşa cum zici, eu n-o să mă căsătoresc niciodată. Fiindcă nu ştiu dacă există 100% încredere că poţi face faţă cu brio unei căsnicii. Şi aici e mai întâi vorba de mine, abia apoi de el. Ştii cum se spune, că femeia e ca o climă într-o relaţie… iar eu nu sunt din cele moderate 🙁

    Piticule, Tu primeşti dedicaţii speciale în faţa blocului, ai depăşit faza de interviuri pe bloguri

    Tomata, eu cred că a fost cel mai şmecher şi a targetat foarte bine publicul: chiar dacă nu blond, “foarte” majoritar femeiesc, să zic aşa. Şi ne-a uns pe suflet. Sunt curioasă Adina ce zice.
    Adică na…eu cu asta mă consolez 😛

    Jules??? 3 zile! Să fie într-un ceas bun şi să vii după aia să ne povesteşti ce şi cum e cu şosetele alea 🙂

    Ernest, eşti tare tare figură! :)) Proful ăla numa’ idiot nu e, te asigur eu şi am un filtru tare sensibil la idioţi, mai ales dacă-s profesori. Ăsta-i unul de-ţi rămâne pe retină, în timpan şi materia lui în cap. Nu ştiu cum face asta. Iar omul vorbeşte din experienţa lui. Evident că pentru mine, o copilă blondă, care respiră şi gândeşte mai puţin decât simte e un paradox ce zice omul. Dar sunt multe chestii din ce l-am auzit pe dânsul vorbind, pe care nu le-am înţeles din prima, dar…la examen am luat notă mare şi-am luat-o pe bune, să ştii.

    ascanioro, cu ideea asta m-am trezit de dimineaţă! Să-i dăm bătaie deci!

    0
  20. Deci ieri, cand vorbeam noi la telefon, tu aveai tema facuta!
    Foarte frumos vorbesc barbatii astia, dar replica cheia a lui Crivat e definitorie, din categoria “invata de la altii, nu astepta sa dai tu cu capul”. As lauda cate ceva de la fiecare in parte, dar ma tem ca o sa ma intind prea mult 🙂
    Pana una, alta, astept replica feminina si te pup!

    0
  21. După 21 de ani de experienţă de viaţă acumulată, eu mi-am stabilit o teorie cum că instituţia căsătoriei, este un pas pe care îl fac oamenii care încep să tânjească după comoditatea de a nu mai depune efort pentru a-şi asigura sex gratis periodic şi un umăr pe care să plângă când au ei nevoie. Poate în timp o să se schimbe, deocamdată e în picioare de vreo 2 ani. Că e bine sau rău… cred că depinde de măiestria cu care ţi-ai ales partenerul/a de viaţă, cât să-l/o suporţi lângă tine pentru o perioadă nedeterminată de timp.

    0
  22. Cris

    Mi-a mers la sufletel postul asta, nu stiu de ce 🙂 Ca nu sunt casatorita, nici nu urmeaza, ci doar asa ca e placut sa vezi si romantismul unor barbati 🙂

    0
  23. Valeriu

    Miruna, ai mei au divorțat de trei ori, știu ce spun. Prin lașitate mă refeream la fuga de responsabiliate, asumarea unor răspunderi și rezolvarea din timp a problemelor. Asta este lașitate. La divorț ajung oamenii care nu știu ce vor si nu luptă.

    0
  24. @Miruna… tare aiurea m-am exprimat azi-noapte :)) e doar plecat din oras, dar drama-queen din mine se dezlantuie de fiecare data cand raman singura 😛

    0
  25. andra

    taaare curioasa, cine-i proful?

    0
  26. Moty

    E foarte bine, eu am facut-o chiar de 2 ori :))

    0
  27. Moty

    @Valeriu
    Te grabesti sa tragi concluzii si sa pui etichete. Se intampla ca doi oameni sa se iubeasca, sa creada ca sunt facuti unul pentru altul, si dupa un timp sa descopere ca nu mai e asa. De ce sa ramana impreuna? De dragul a ce a fost sa ingroape ceea ce va fi?

    0
  28. Valeriu

    @Moty, trage tu conculzii mai bune după trei divorțuri. Mie trei familii și o copilărie în care m-am simițit ca un bagaj incomod mi-au format o impresie foarte clară despre oamenii care ajung la divorț.

    0
  29. Ioana, oricum bărbaţii fac subiectul acetui mit, deci ei sunt în lumina reflectoarelor 🙂

    MiSSandra, eu cred că prea puţine are de-a face căsnicia cu sexul. E un aspect esenţial, dar nu e criteriu de elecţie. Cu sexul te poţi descurca foarte bine şi singur, ba chiar uneori e mai ieftin şi mai satisfăcător. Deci, din punctul meu de vedere, pentru o persoană cu IQ supraunitar, sexul nu e o discuţie. Oricât de plăcută ar fi această cursă de a-l obţine gratis cum zici tu.
    Nu am experienţa ta nici ca durată, nici ca intensitate, s-ar putea să vorbesc din cărţi şi reviste. Dar eu cred că am fi mai câştigaţi dacă ne-ar excita văile şi dealurile minţii şi nu ale corpului celuilalt. Fiindcă, cel puţin, dealurile corpului se duc împreună cu timpul şi pielea atât la femei, cât şi la bărbaţi. Apoi totul începe s-o ia la vale… 🙂
    O cursă de a te reinventa mereu e mult mai solicitantă şi provocatoare. Însă nu ştiu încă dacă există victoria de final sau doar cea de participare. Mai discutăm după vreo 30 de ani 😀

    Cris, da… :)) Mai ales din bărbaţi din ăştia pe care i-ai crede de neclintit, serioşi şi sobri! Eu adesea mă distrez când văd pacienţii cum se uită la ai mei, iar eu ştiu cum ne prostim noi prin casă… 😛

    Valeriu, sper să nu vină ziua aia în care să-ţi înţelegi părinţii în nici un fel. Să-ţi faci alegerile potrivite la timpul potrivit. Dar să te uiţi mereu cu sinceritate în inima ta.
    (jeeez, am vorbit de zici că vreau să te combin în vreo sectă, fiule! :)) )

    Simone, lasă, că aşa-s şi eu: n-am jumătăţi de măsură. Când sunt tristă, sunt tristă de tot. E bine atunci, m-am liniştit şi mă bucur că te-ai ambalat degeaba. S-a întors acasă între timp? :)) E bine că încă ţi-e dor de el, e semn bun.

    Andra, Ghici! 😛 Ţ0varu, dacă mai ştii tu vreunul de mare clasă şi ţinută, dă-mi un mail

    Moty, deci eşti în acord cu proful meu, huh? bată-te minunea!

    0
  30. Valeriu

    La capitolul asta nu am nici un stres, sunt absolut convins că totul va fi perfect.
    Cât despre părinți nu insist cu înțelesul că nu a rămas nimic de înțeles. Lista scuzelor și motivelor este fără sfârșit.

    0
  31. frumos articol si bun de share la un frate mai mare care vrea sa se casatoreasca 🙂

    0
  32. Andra

    stai,stai ca abia ma pregatesc de anul 5, n-aveam de unde sa-l stiu, eram doar curioasa ce m-asteapta:D

    0
  33. Tind să împărtăşesc din părerile mai multora citaţi de tine. Da, e important să fii sigur cu cine te căsătoreşti, dar pentru unii e doar o formalitate, bla bla bla.

    În ce mă priveşte m-am căsătorit jumate pentru mine, jumate pentru ceilalţi. Mie nu-mi trebuie nici popă şi nici un obosit de la starea civilă să-mi spună că-mi iubesc perechea. Şi spun perechea pentru că aşa mă simt cu ea, exact cum era o poveste care spunea că la început eram fiinţe duble (bărbat,femeie) şi fiind separaţi la un moment dat, de atunci ne căutăm perechea. Şi cum spuneam nu îmi trebuie nimeni şi nici să confirm cuiva că îmi iubesc soţia.

    La mine nu a fost love at first sight. La început nu ştiam ce va fi, nici nu mă interesa aşa mult. Totul a venit pe parcurs, pe măsură ce descopeream cum ne completam. Îmi iubesc soţia mai mult decât ieri, şi nu pentru că acum suntem căsătoriţi ci pentru că, în ceea ce mă priveşte e ca urcatul pe munte, pe măsură ce urc mai sus, mai frumoasă e priveliştea şi mai sus vreau să urc.

    Şi ca să fiu un topic totuşi, căsătoria este o formalitate, cum se vorbeşte şi pe aici de “lucruri normale”. Normal se pare că înseamnă ce acceptă majoritatea. Poţi iubi, respecta, ajuta, sprijini, tolera, îngriji, adora un om şi fără formalităţile societăţii.

    Nu-mi place când lumea vorbeşte de angajamente şi responsabilizare. Pana mea, eşti resonsabil şi fără să ai un petec de hârtie semnat de primar. Căsătoria poate la fel de bine să fie un legământ făcut de doi oameni în faţa unei frunze.

    Legământul e între ei, nu cu lumea. Dar la români şi nu numai, evenimentele ţin şi de sărbătorirea potrivită, ceea ce vom discuta într-un episod viitor. 🙂

    0
  34. Sunt obiceiuri. Şi cred că importanţa lor e aceea de a-ţi aminti peste timp cât de fericit şi tânăr erai odată. Ca niciodată.
    Asta, apropo de obiceiuri.

    În rest, vorbeşti atât de frumos de soţia ta, încât mi-e teamă să te întrerup…

    0
  35. O spun de la inceput: sunt anti-casatorie.

    E rau sa te casatoresti pentru ca n-aveti amandoi loc pe masina de spalat. Poate saraca masina de spalat mai si crapa sub amandoi 🙁

    Poate ca ar trebui sa explic ce inseamna asta.

    Povestea incepe tot cu un prof. De engleza, dintr-a opta. Avea el o chestie, cu lucrurile pe care le faci intr-un loc al tau, unde nu te vede nimeni. Ei, masina de spalat din baie a devenit locul ala al meu. Deasupra ei era o bara pe care erau agatate prosoapele. Cand eram suparata, ma duceam in baie, imi trageam prosoapele peste cap si plangeam acolo.

    Nu-mi doresc sa ma casatoresc pentru ca vreau sa am in continuare momente ale mele. De “cand nu ma vede nimeni”. Mi-e groaza de ideea ca cineva ar putea sa ma cunoasca. Vreau sa pastrez secrete, un aer de mister. Nu vreau sa fiu vazuta in momentele proaste, nu vreau sa stie ce ma intristeaza, ce ma face sa plang. Nu vreau un barbat al meu. Nu vreau sa ma gandesc niciodata ca el al meu pe vecie, ca nu mai am cum sa-l pierd. Ar insemna sa renunt sa mai trag tare pentru el. Mi-e groaza de delasare. De monotonie. De apatie.

    0
  36. frumoase interviuri… dar pe fete nu le intrebi?

    Un citat din Anna Karenina despre “de ce trebuie barbatii sa se casatoreasca” care mi-a placut atat de mult incat iti las un comentariu de 1km… sper sa nu te superi pe mine.

    “Iată parerea mea: femeile sunt principala piatră de încercare în activitatea unui bărbat. E greu să iubeşti o femeie şi să realizezi ceva în acelaşi timp. De aceea nu e decât un singur remediu pentru a iubi fără să fi împiedicat de la lucru, şi anume: căsătoria. Cum să-ţi lămuresc ceea ce cred, urma el, căruia-i plăceau comparaţiile, stai, stai puţin. Da nu poţi să duci un fardeau (povoară~fr.) şi în acelaşi timp să faci ceva cu mâinile, decât dacă acest fardeau ţi-e legat de spinare, adică atunci când eşti însurat. Am simţit asta după ce m-am căsătorit. Mi s-au eliberat dintr-o dată mâinile. Dacă, dimpotrivă necăsătorit, tragi după tine acest fardeau, mâinile îţi sunt prinse şi nu mai poţi face nimic. Uită-te la Mazankov şi la Krupov. Şi-au compromis cariera din pricina femeilor.

    -Dar ce fel de femei! Spuse Vronski, aducându-şi aminte de frantuzoaica şi de artista carea aveau legături cu cei doi bărbati.

    -Cu cât femeia are o poziţie mai înaltă în societate, cu atât e mai primejdios. Înseamnă că nu mai tragi fardea-ul cu mâinile, ci că-l smulgi de la un altul. ”(Anna Karenina de Lev Tolstoi)

    0
  37. Manafu, Manafu… 🙂

    0
  38. Hah, comentariul ăsta tocmai ce-a mai adăugat un blogger pe lista celor intervievaţi? 😉

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 154 queries in 0.164 s