Cum e să te căsătoreşti? Bine, rău, bloggerii răspund

La ultimul meu examen din sesiune, prima întrebare pe care mi-a pus-o proful (om de mare clasă şi ţinută intelectuală) a fost următoarea: Te măriţi? După care mi-a explicat pe tonul ăla didactic, ce nu lasă loc de dubii sau alte întrebări, că, dacă-s fată deşteaptă, e obligatoriu să mă mărit într-un an. Dar maxim un an. De ce într-un an. Ca să am, după, timp să şi divorţez, desigur, fiindcă divorţul e o experienţă prin care tot omul trebuie să treacă măcar o dată în viaţă. La final, mi-a zis să nu uit ce mi-a spus şi mi-a dat notă mare, ca să-mi arate cât de fată deşteaptă îmi sunt.

Şi uite-aşa, adevăraţii profesori au darul de a-ţi demonstra că, de fapt, nu ştii nimic nici după atâta amar de şcoală. Pornind de la mitul, conform căruia căsătoria e un fel de moartea pasiunii pentru viaţă şi pentru tot ce vine bun împreună cu ea (adică tinereţe, bere şi libertate), am decis să cercetez întrebându-i pe ei, pe cei care au născut, hrănit şi perpetuat mitul, şi anume pe bărbaţi. Am luat câteva exemple de succes ale blogosferei noastre, fiindcă îi ştiu mari formatori de opinie. Şi de familie, pe unii dintre ei.

(De ce) E bine sau rău să te căsătoreşti? Citiţi şi vedeţi singuri ce vi se pare… (Singuri sau căsătoriţi, după cum vă lasă sufletul sau starea civilă 😛 )

1. (De ce) E bine să te căsătoreşti?

Groparu  (tată şi soţ, care a petrecut la munte, cu prieteni, pălincă şi chitări, apoi a venit acasă şi-a scris pe blog că, data viitoare vrea să-şi ducă şi nevasta cu el. Dar care nu-şi riscă reputaţia de ficior cu romantisme asortate la blond, aşadar) :

E bine să te căsătoreşti pentru că vei avea mereu ciorapi şi chiloţi curaţi.
Spălaţi, bine-nţeles, de tine, dar după indicaţiile ei: când se pune balsamul, cât detergent, unde se usucă cel mai bine, cum se împachetează după aceea şi se aranjează în dulap – numai în locurile alese de ea, şi anume locurile în care trebuie să te apleci că să le iei.
Dar senzaţia lenjeriei intime curate pe piele este şi rămâne de nepreţuit.
PS: în căsnicie nu mai mere treabă aia cu “iau ciorapi curaţi, că nu mai am vreme să fac duş, fac mâine!”. Nu, nu mai mere.

Chinezu (se pare că berea şi romantismul au cel puţin una bucată chinez în comun) :

Îmi tot spune lumea că fac ceva brânză prin blogosfera noastră. Şi că ”uaaaooo, ce mişto te descurci”. Eu zâmbesc oarecum stingher, aprob cu juma’ de măsură, schimb subiectul şi gândul îmi fuge direct la comorile pe care le am acasă. Pentru că, de fiecare dată când trag linie la finalul unei zile, mă uit la doamna sufletului meu, Adina, şi la cele două minuni, Mara şi Alex, şi ştiu că restul contează atât de puţin…
Acum 15 ani am cunoscut-o pe Adina. Şi am luat cea mai bună decizie din viaţă mea. Aceea de a-i spune că o vreau alături de mine toată viaţa. Mulţi ne-au spus atunci, şi prieteni şi familie, că suntem nebuni. Aşa şi este, suntem nişte nebuni. Şi am rămas în continuare aşa. Dar suntem nebuni unul după celălalt 🙂 Senzaţia pe care o am, aceea de fluturi în stomac, de fiecare dată când o văd pe doamna sufletului meu este minunată. Iar când îmi sar piticii în braţe… 🙂 Şi acum vine şi number 3, cum îi spunem noi codificat, o fetiţă pe care o aşteptăm la începutul lui noiembrie.
Sunt un om incredibil de norocos. Am cea mai frumoasă familie din lume. De care mă bucur în fiecare zi. Şi tot ce pot să vă spun este că îmi doresc din tot sufletul să ajungeţi să simţiţi şi voi, zi de zi, fluturii de care vorbeam. E cel mai frumos sentiment din lume 🙂

Criserb (prea simpatic în exprimare pentru a-i edita la cerere cacofonia! Sunt precisă că o să-i placă şi lui) :

Nu ştiu dacă e bine să te căsătoreşti sau nu, probabil depinde de la persoană la persoană. Pentru mine a fost şi e bine. M-am căsătorit pentru că aşa am simţit, că a venit momentul în care după o relaţie de ceva vreme trebuie să trecem la “next level”.
Oricum, să te căsătoreşti nu e ceva naşpa, în principiu nu se schimbă mare lucru, poate doar numele ei. Să te căsătoreşti nu doare şi nici nu e ceva de speriat 🙂
În general eu consider că ăsta e mersul firesc al lucrurilor. Ai o relaţie de câţiva ani cu o persoană şi vine un moment, îl simţi, când vrei să faci pasul următor când vrei “să-ţi legi destinul” pentru totdeauna cu acea persoană.  Căsătoria, din punctul meu de vedere nu îţi oferă nimic în plus, pe nici un plan. Îţi oferă poate doar o mulţumire sufletească.
Totuşi, după căsătorie totuşi se schimbă ceva. Iei viaţă puţin mai altfel şi încerci să-ţi faci alte planuri, să mai bifezi nişte lucruri pe care orice om normal ar vrea să le realizeze.
La noi până acum a fost vorba de casă. Am zis că trebuie să avem ceva al NOSTRU şi ne-am luat un apartament, în care am băgat tot ce ne-a dorit nouă sufleţelul. E făcut în aşa fel încât să ne simţim bine şi are în el amprenata amândoura. Probabil o să urmeze un copil şi na… tot aşa 🙂
Pentru mine e bine că m-am căsătorit, mă simt mai bine şi e contrar vorbelor pe care le tot auzim că căsătoria e grea, că totul devine mai naşpa, că “o să vezi tu cum o să fie după”. Nu e chiar aşa…

Cristian Manafu (mai romantic decât îl ştiam până acum) :

Cineva îmi spunea zilele trecute că îi este mai bine aşa, necăsătorit. Şi zâmbea foarte mulţumit, lăsându-mă să cred că niciodată nu va face acest pas. M-am uitat un pic ciudat la el. Era ceva greşit în ce spunea. Nu îmi dădeam seamă exact ce atunci în mijlocul nopţii. Pentru mulţi, căsătoria e un act necesar. Altfel spus, “aşa se face”, “aşa trebuie”, “aşa e normal”. Eu văd acest moment că un pas firesc, nu că pe o datorie socială. Văd căsnicia că o dorinţă de a fi cu acel cineva pentru restul vieţii, de a face lucruri extraordinare împreună, de a împărtăşi cele mai frumoase clipe şi realizări, de a ajunge în locuri şi a atinge lucruri pe care nu le-ai sperat niciodată în viaţă ta de celibatar, de a dărui şi a primi necondiţionat. Evident, poţi să rămâi necăsătorit dacă nu ai simţit încă această dorinţă. E poate chiar mai bine. Probabil prietenul meu nu o simţea încă.

2. (De ce) E rău să te căsătoreşti?

Andrei Crivăţ (care crede în certitudini, iubire şi absolut. Am uitat să-l întreb dacă le-a şi văzut vreodată. Sau dacă se livrează la pachet…) :

Băi, nu e rău deloc să te căsătoreşti. Dimpotrivă, în unele cazuri poate fi chiar bine. Părinţii mei sunt împreună de … nişte ani, că doar n-or fi bătrâni, nu ? Şi nu cred că le-a părut rău vreodată. E rău doar să te căsătoreşti când nu eşti pregătit pentru asta. E uimitor (într-un sens negativ, zic) câtă presiune pot pune petecu’ ăla de hârtie de la Primărie şi bucată aia de metal din deget pe minţile necoapte sau nesigure. Cunosc cazuri triste de femei şi bărbaţi care, după căsătorie, au devenit alţi oameni. În rău, repet. Au simţit că s-au împlinit, că celălalt gata, de-acum e bunul din posesia lor (ştii expresia “to take for granted”). N-au mai avut grijă nici de ei, nici de cel de lângă. Au ajuns la divorţuri triste. Nu-i rău să te căsătoreşti, dar nu e indicat însă s-o faci când nu eşti absolut sigur că aia-i persoană lângă care o să vrei să te trezeşti şi peste 20 de ani.

Alex Negrea (care nici n-a fost aşa de radical precum se laudă, ci mai metaforic decât filmul meu poate traduce. Glumesc, desigur, dar e mai bine aşa, decât să recunoasc că ar putea avea dreptate) :

Cred că, în cazul meu şi al multor oameni din aceeaşi generaţie, tradiţionalismul s-a ciocnit frontal cu tehnologia, iar tehnologia a adus cu ea multe idei noi, orizonturi largi şi schimbări emoţionale. Rezultatul a fost acest nou tip de om (nu neapărat mai bun), mai boem aşa de felul lui, foarte încrezător în puterea de a ieşi din sistem (e convins că există acest sistem malefic care limitează spiritul creativ şi entuziasmul) şi în multe alte asemenea lucruri. Iar aceste lucruri par prostii, sau nu, în funcţie de filmul în care jucăm fiecare dintre noi într-un anumit moment.
În acest context, când joci într-un film ca al meu, acum, e rău să te căsătoreşti, da. Şi e senzational să trăieşi poveşti de dragoste cu tipe (aici înlocuiti cu ce vreţi voi), care sunt pe această lungime de undă. Şi mai e senzational să ai propriile tradiţii, în care chiar crezi.

 

Makavelis (ne spune, după ce-am aflat că, după căsătorie, bărbaţii încep să facă zilnic duş, că multe femei abandonează obiceiurile bune. Ceea ce confirmă tradiţia, cum că femeia trebuie să se ocupe de toate într-o căsnicie! Chiar şi de suma viciilor, nu-i aşa? :P) :

Pentru că, dacă te cerţi, n-ai unde să pleci. Nu poţi să iei o pauză, nu poţi să renunţi atât de uşor.  Actul (hârtia) e că o garanţie pentru femeie. Multe dintre ele nu se mai aranjează, nu mai au grijă de ele, nu-şi mai doresc atât de mult să fie atrăgătoare pentru că deja “au fost luate”. O mare, mare eroare.
 Sunt bărbaţi care deschid ochii şi văd ce au cu adevărat lângă ei numai după ce îşi duc consoartă la altar. 

————————–

Ulterior, am aflat că proful din primul paragraf e la a patra nevastă.