Ce Frumoasa Esti

Ce frumoasa esti în prag de iarna,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se rastoarna,
Turturii în plete vor suna.

Hai sa fim doi oameni de zapada
Ridicati de brate de copii,
Care-n frig si ger mai stiu sa creada
Ca se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasa esti în prag de vara,
Când mirosi a mere ce se coc,
Cerul în fiinta ta coboara
Trupul meu din trupul tau ia foc.

Focurile noastre se cununa,
Focurile noastre se-nteleg,
Suntem baza lumii împreuna
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasa esti în prag de toamna,
Ca o zi egala între nopti,
Când iubirea noastra te condamna
Sa ai soarta strugurilor copti.

Sa înveti, iubito, sa te bucuri
Ca ti-am dat din jertfa un destin,
Si ca via asurzând de struguri,
Va trai definitiv în vin.

Ce frumoasa esti în primavara,
Cea mai minunata-ntre femei,
Iezii pasc naframa ta usoara,
Tu, cu muguri, bluza ti-o închei.

Sigilat de taine nepatrunse
Cerul bate drumul tau îngust,
Trupul tau de muguri si de frunze
De la cine sa învat sa-l gust?

(Adrian Păunescu)

Sunt versuri pe care le citesc ca şi când ar fi fost scrise pentru mine şi muzici pe care le respir, la fel. Ca într-un exerciţiu de-aroganţă sau ca o evadare către nicăieri. De fapt, aveam odată un prieten, care m-a-nvăţat să cred aşa. Îmi spunea că e el nu e deloc poet şi nici n-o să fie vreodată, dar că i-ar fi plăcut. Şi, dacă ar fi putut, pentru mine ar fi scris piesa asta. Îi plăcea lui foarte tare şi m-a învăţat să o ascult într-un fel şi să o cred în acelaşi… Iar, de atunci, de câte ori se cântă melodia, eu îmi amintesc ce frumoasă eram când băieţii cei fără cuvinte la ei îmi dedicau versuri şi mă vedeau mai minunată decât aş şti eu vreodată singură să fiu. Apoi îmi imaginez că se gândeşte şi el la mine, că am rămas la fel de frumoasă, chiar dacă, acum, în ochii altor privitori, pe noi acorduri de chitară.

Şi dacă mai aveţi poezii, rogu-vă, nu le ţineţi pentru dumneavoastră.