…
Ştiţi cum era o vreme, când fiecare chef la care mergeam era încă un majorat?
Acum trăiesc o vreme, în care majoritatea aniversărilor la care merg sunt de sfert de veac.
Urmează o vreme, când veacurile vor fi semnate de prieteni de-ai noştri împreună. Perioada nunţilor. Sau eventual direct a botezurilor (cine are noroc de prieteni mai non-conformişti scapă de o cheltuială.)
Şi după aia?
…ne amintim de majorate, colegi de facultate şi ne uităm la pozele cu miri. Minunându-ne cât de şatenă eram la 18 ani, ce subţirică în facultate şi ce fericită la nuntă. Apoi vine vremea să-ţi iei nepoţii de la grădiniţă, întrebându-te pe drum, unde s-au dus toţi anii aceia. Pe majorate, petreceri şi nunţi.
Ceea ce, sincer vă spun, nu m-ar deranja deloc.
Valeriu
Vorbești de parcă ai avea 100 de ani. Ce mare chestie aștia 25 de ani, sfert de veac… pffff. :))
Evoluăm, fiecare gen de petrecere la vârsta potrivită. Oricum bună și bătrânețea la ceva, te ramolești si mai uiți din prostiile pe care le-ai făcut în tinerețe. :))
Marian
cam mare procentul de pesimism in articolul asta! peste limita legala!
camil
când eram mic, pe la 8-10 ani, bunicul îmi povestea ce năzdrăvănii făcea el când era de vârsta mea, iar mie nu-mi venea a crede că și bunicul a fost cândva copil ca și mine. acum încep să înțeleg
copila blondă
Valeriu, :)) corect, corect. Şi nici vorbă, nu mă simt de 100 de ani. Doar că aseară am fost la o petrecere de 25, a unui coleg. Şi ne gândeam aşa: oare care-i următorul? ;)))
Marian, of, îmi pare rău dacă aşa s-a înţeles. Mie mi s-ar părea chiar optimist să am parte de cele de acolo. Până la 25 le-am bifat, până la nepoţi mai am.
camil, DA!!! :))) Mama tocmai mi-a povestit că şi-a găsit fişa medicală, unde scria câte kilograme avea ea ca nou-născut. Ueee, niciodată nu m-am gândit că şi mama a avut 3.400 odată… 🙂
Tomata cu scufita
eu sunt deja in zona cu nuntile. :(( nu mai pot cu atatea nunti. am ajuns la concluzia ca economia asta ne rapeste bucuria de a fi fericiti pentru prietenii nostri. 🙁
copila blondă
Of, da, te cred. Ţi-ai dori să le dai mai mult, dar ţi-ai dori să-ţi mai rămână şi ţie. O altă prietenă îmi spunea că are senzaţia că munceşte ca să meargă la nunţi…
Ioana
Tineretea e frumoasa, indiferent de cum e ea. Problema e ca nu stim sa ne bucuram de ea si de timpul petrecut alaturi de cei dragi, pana cand ni se rapeste sansa de a ne revedea.
E frumoasa perioada majoratelor, e frumoasa perioada nuntilor si a botezurilor, dar cred ca perioada in care iti vezi copilul crescand e cea mai fantastica.
Valeriu
@ copila, Eu am să-mi fac nunta la Mc Dondal’s, în tramvai. Să nu aud că se plânge vre-unul că nu a avut bani sau timp vină.
Îi servesc rapid cu un meniu Happy Meal cu jucărie, PAC-PAC câteva poze să am și dovezi că au venit. Așa rezolv rapid eficient și economic pentru toată lumea.
Iar dacă vor eficiență maximă, îi pot încolona direct la Drive-in că merge și mai repede. :))
Rappa_ru
Sunt etapele din viata fiecaruia. Trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa. O zi frumoasa !
Iulia
Daca tu zici ca post-ul e optimist, mult noroc s-ajungi sub umbrela din poza:) in toate sensurile:P
Cristiana
Copila draga….dar de ce nu zici si de ultima “petrecere”???? ca face parte din viata….si acolo lumea se aduna, bea, mananca, isi da cu parerea despre urmatoarea si cu drag isi aduc aminte de celelalte 3….sau oare sa nu fie asa? 😀
tare draga mi-esti tu mie…. si imi aduci un zambet maaaare de tot printre nemtii astia reci :))
boby
intre majorate, nunti, botezuri se scurge viata.Numarul lor este direct proportional cu cel al prietenilor pe care i-am avut si care au ramas. Pina sa vina perioada nepotilor mai este un prag, foarte important, de trecut,propria nunta.Deci…?
copila blondă
Ioana, desigur. Doar că existenţa noastră se compune din puncte, din decizii şi din momente. Astea sunt câte ceva din fiecare. Copiii sunt o constantă. Că nu mai poţi scăpa de ei 😛
Valeriu, :))) aşa nuntă eu nu ratez. Numa’ să-mi zici din timp, să-mi fac rochie, să nu te fac de ruşine. Sau oare mai bine un coif colorat?
Rappere, merci! Tare mult îmi place urarea asta cu o zi frumoasă. Doar să nu devină automatism. Mulţumesc frumos!
Iulia, sub umbrelă ajung cei mai norocoşi dintre noi, cei cărora viaţa le dăruieşte timpul. Însă cei binecuvântaţi ajung sub aceeaşi umbrelă, împreună. Cei cărora viaţa le dăruieşte timpul şi ocazia.
Cristiana, măi, eu ziceam de petrecerile astea pe care ţi le mai aminteşti cât de cât. Adică, oricât de mult să fi băut, te uiţi în buletin şi-ţi dai seama că a fost majoratul… altfel, dacă doar alţii-şi amintesc… Înmormântările nu ştiu cât sunt pentru cel plecat şi cât pentru cei rămaşi.
boby, draga mea, ţie nu ţi-a spus nimeni că nu trebuie să te măriţi ca să poţi face copii? 😛 Glumesc. Eu cred că e bine să aduci un copil într-o familie. Eu deocamdată sărbătoresc sfertul de veac, ce nu-ţi ajunge?!
Valeriu
Cred că jeans and t-shirt te-ar prinde de minune, peste rochie. :)) Prea multe pretenții și formalități pentru un eveniment așa banal cum pare a fi o nuntă în ziua de azi. (nu că ar fi dar așa îmi lasă unii impresia)
Apoi decât formal și banal prefer oricând ceva original și relaxat. 🙂
La evenimente de genul asta lumea se îmbracă fie să arate că au cu ce, fie din formalitate, fie de gura lumii.