dascăli, Gesturi şi poezie

Unde sunt dascălii de ieri, că astăzi nu sunt niciodată. Ştiţi, cred că oamenii-şi primesc de obicei mai mult decât merită, iar eu mi le-am primit, la vremea mea, pe profa de română, pe cea de religie şi …am încălecat pe-o şa. Enumeraţia asta e prea scurtă pentru o poveste cu final fericit. Dar, probabil, sunt daruri exprimate în oameni, pe care le primeşti ca să te bucuri de ele o viaţă. Ca o baterie reîncărcabilă din tolba de-amintiri. Şi din sufletul tău de copil. Sunt oameni care îţi ating existenţa cu atâta blândeţe, înţelepciune şi iubire, încât nu îţi deschid doar mintea, ci şi sufletul. Tocmai pentru a-i putea înţelege şi ierta pe unii dintre cei care le vor urma în timp şi spaţiu. dascălii de niciodată. Ştiţi, a fi Dascăl e o misiune, nicidecum o capacitate. Cât de curând, voi reuşi să-i iert pe cei care confundă asta într-un exerciţiu trist, de fiecare zi… Şi pe mine, pentru neputinţa de-a mă fi supărat vreodată.

Azi am citit o scrisoare. Care-a fost ca de la mine pentru mine, însă trimisă de altcineva. Care mi-a desenat în versuri şi imagini un vis pe care o să îl îndeplinesc odată. Care mi-a arătat că, şi printre lacrimi, poţi deschide ochii, pentru a vedea drumul pe care să mergi. Înainte. Timpul şi tinereţea. Banii, că au şi ei un loc în propoziţie.
O să învăţ franceza, dar nu ştiu dacă în Paris.

Sunt un volum ce n-are titlu încă.” Dar, ştiţi, mă rog să îl cresc atât de frumos, pe cât lumina care-l va vedea odată…

 

sursa

Articolul anterior

Linkuri pentru dv, că eu am examene de luat

Articolul următor

Mersul bărbaţilor la femei

8 Comentarii

  1. au fost ieri, mai sunt și astăzi, doar că rămân anonimi, neștiuți. ieri am fost la gala premiilor în educație, unde o tânără învățătoare a povestit primele ei experiențe de dascăl, într-o clasă de copii defavorizați. har și vocație pentru salariul minim pe economie.

  2. Camil, din punctul meu de vedere oamenii ăştia de care tu zici nu sunt normali. În cel mai înălţător fel al paranormalului.

  3. știu. sau poate ei sunt ultimii normali rămași, într-o mare de anormalitate.

  4. nu ştiu. Că facturile nu iartă pe nimeni…

  5. Lasa, ca ne da viata oricum, la un moment dat in viata, vreo persoana care sa ne deschida si inima si mintea, care sa fie un dascal al vietii… asta pentru cei care n-au nimerit dascali atat de deosebiti, dascali la scoala.

  6. Stiu ce zici si sunt sigura ca ai dreptate. Insa e important ca persoanele astea sa aparacat mai dvreme in drumul tau. Cat educatia si formarea iti suntin plina dezvoltare, cat absorbi ca un burete si primesti cu multa incredere spre sus. Spre inainte.

    Sunt convinsa ca aparitiaunui dascal e oricand binevenita, dar rolul lui se joaca cel mai frumos in tinerete

    Scuze, scriu de pe telefon

  7. Nice ! Mult succes, salutari si toate cele bune !

  8. boby

    Intotdeauna am alaturat dascalul cu sculptorul. Amindoi au menirea sa modeleze.Unul lutul, celalalt copilul. In functie de harul si daruirea fiecaruia, din miinile lor pot iesi adevarate bijuterii sau rebuturi.Cu dragoste si piosenie ma gindesc la unii dintre profesorii pe care i-am avut si care au lasat semne in mine, dintr-o perioada in care scoala insemna inca ceva.Si sa nu uit. Bafta!
    Lacrimile limpezesc vederea, dindu-i sansa ochiului sa vad mult mai clar chiar si in intuneric.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 144 queries in 0.202 s