Nu ştiu dacă le-am mai pus pe blog, dar pe facebook le-am vehiculat, să zic aşa. Le ascultam în perioade fericite ale anului trecut, pe un repeat obsesiv şi alternativ. Când una, când alta. Unde repeat obsesiv nu e pleonasm nici măcar la periferia sensurilor. De obicei, melodiile care-mi plac se decolorează rapid de la expunerea prelungită la repeat. De data asta însă, şi pe astea două, nu numai că le-am decolorat, dar le-am- practic- dispărut, de cât le-am ascultat. În orice fel în care cineva ar putea dispărea ceva. Şi de disperat, probabil i-am disperat pe mulţi, aşa că nu era să vă ratez tocmai pe dumneavoastră!
Luaţi de consumaţi! Repeat fără număr, că-s rezistente! Pe probatelea 🙂
Din motive necunoscute, nu pot posta clipurile, dar pun linkuri: unu şi doi.
omul cu ciocolata
Multumim , copila !
Nu ocoliti ciocolata
Valeriu
Aaa, dar sunt modelul ăla ușurel, aerisite și de vară. 😀 Poate la vară.