Povestea Cozonacului meu de Acasă

Cozonacul de acasă vs de la magazin. Votăm? 🙂 Că a început războiul cozonacilor. Ca-n fiecare an, bunica mea prea-pricepută în ale prăjiturilor încearcă să mă facă să îmi amintesc ce buni au fost cozonacii de anul trecut, ăia de nici nu ziceai că sunt de cumpărat. Nu ziceai, că nu gustai, ca să-nţelegeţi. La fel cum sucurile galbene pe care scrie “natural” au smack-ul ăla de chimicale, nici cozonacii prea-lăudaţi de bunica nu-mi trebuie să-i gust. E ca şi când ştiu de dinainte despre ce-i vorba. Şi nu ştiu cât e despre ingrediente, ouă şi lapte, cât despre povestea pe care o savurez la cozonac. La cel făcut de casă.

Povestea Cozonacului meu de Acasă

Trezirea la 4 dimineaţa, când somnu-i cel mai dulce, mai ales când vezi că alţii se trezesc şi tu rămâi la căldurică. Îmi amintesc şi acum mirosul acelor dimineţi de iarnă, când de sub plapumă se auzea lumina aprinzându-se-n bucătărie. Ştiam că imediat îşi bea cafeaua şi-abia apoi îşi suflecă mânecile groase şi-ncepe să amestece aluaturi fermecate. (Nu vă imaginaţi că ştiu reţeta, menţionez că amintirile-s pasive. Şi blonda puturoasă, nu seamănă cu vreo bunică.) Apoi ştiu vailingul din cămăruţă (nu cred că există astfel de cuvânt, dar daţi-mi voie să-mi citez bunica) urcat pe sobă, unde nici nu ştiu cum ajungea. Mai mică decât mine şi mai subţire decât v-aţi imagina. Bunica, nu vailingul. În el stătea adunat aluatul, învelit în prosoape curate şi pături groase, asemeni unui prunc ajutat să crească frumos şi-mbelşugat. Ştiu că întotdeauna îmi doream să gust din aluatul pus la dospit, are un gust senzaţional, dar niciodată n-aveam voie, că cică mi se lipeşte de stomac. Ba eu nu cred că se lipeşte de nimic, dar cred că bunica- femeie isteaţă de fel- vedea pericolul ce zace într-o Mirunica devoratoare de vailing plin cu aluat. Că toată lumea avea drept la cozonacul de Crăciun!

Ştiu cum se tot ducea să vadă dacă a crescut, cu câtă grijă dădea păturile la o parte, de zici că acolo chiar dormea un nou-născut, care nu trebuia să se trezească. Apoi mai ştiu cum îi punea în forme şi îi ungea cu nişte ou, apoi toată casa se umplea de acel miros pe care-l ştiţi şi dumneavoastră… E un miros de cald şi de bunici, de copilărie şi de acasă. E o stare. Când singurele griji erau focul care arde prea încet şi locul care nu ajunge în cămară. Alt spaţiu minunat, unde aveau voie cozonacii să se răcească. Spre deosebire de burtca Mirunicăi, care era din nou în pericol de adeziune. Iar cozonacul, în pericol de dispariţie.

Apoi feliatul. De care doar cuţitul cu mâner alb şi mâinile bunicii erau demne. Aşezatul în coşul de pâine, pe-un şervet călcat la dungă, ca-n filmele de la TV. Şi-apoi din nou Mirunica: Întâi îl admiram, să văd cât e de lucitor. Apoi îl pipăiam, să simt cât e de mătăsos. Şi-l miroseam ca ultimă verificare. Iar în final, nu ştiu dacă gustul propriu-zis îl făcea atât de bun sau bucuria de pe chipul bunicii. Ştiţi, am certitudinea că femeia pune dragoste când amestecă-n mâncare. Că nu-i e greu deloc. Că-i e mai drag decât ar putea vreodată cineva ambala în rafturile de la magazine. Şi totuşi, în fiecare an vrea să mă convingă: că-s buni şi ăştia de pe raft. Sau că-i bătrână.
Dar eu nu cred că dragostea bunicii are vârstă.

———————

Apropo de cozonaci şi de poveşti, Boromir a promis că îmi trimite Cozonacul de Acasă, o ediţie specială din gama tradiţională a producătorului. M-a inspirat fără să-l gust şi mi-a trezit curiozitatea (mai ales că vine cu o poveste după el- dar despre asta, detaliile la timpul lor). Că cine ştie, poate inventăm şi-o dragoste de nepoată (în cozonaci) şi o bunică uimită. Dacă îi scot eticheta şi-i spun că eu l-am făcut, o să mă creadă?

Articolul anterior

Scrisoare de la mine din viitor

Articolul următor

Update cu privire la concursul Sony Ericsson

32 Comentarii

  1. Tavi

    Frumos.
    Cozonacii bunicii nu-s de comparat cu nica’n lume.Iar vailingul e o “piesa” de istorie.
    Dar si dintre cei de pe raft is unii surprinzatori.

    0
  2. Deci, am şanse cu Boromirul?
    Şi Tavi, ştii de vailing!!! Pfiu! Ce uşurare. Dl dex habar nu are… 😛

    0
  3. Tavi

    D’apoi cum sa nu stiu?Al maicutei (bunica mea) era verde ca lucerna cruda; iar cel al lu’ buna (cealalta bunica) era albastru ca cerul intr-o zi de iulie.Si ambele-mi starneau stari de adanca veneratie…

    0
  4. DEX nu are cum să aibă prea multe date despre fondul lexical ardelenesc de origine maghiară. Vailingul nostru e vernil.(ia caută pe google images Vájling 🙂

    0
  5. Exact!!! :)) Asta e ! Al nostru e mai visiniu 😛

    0
  6. Valeriu

    Cozonac de la bunica Boromir zici tu. :)) Să știi că de vailing am auzit și eu. E o expresie exotică pentru lighean sau castron mai mare.
    Faină povestea cu bunica ta. 🙂

    0
  7. Pe bunica din poveste o cheamă Geli. Că mai am una. Boromir nu e din familia mea, dar cred că vrea să intre. Mai cu seamă, de Crăciun 😉

    0
  8. Valeriu

    Salutări bunicii Geli și felicitări pentru cozonaci. I-ai descris așa de bine ca deja știm și ce gust au. :))
    De Crăciun se cuvine să fim primitori și să uram un bun venit și spor la treaba bunicii Boromir. 🙂

    0
  9. Valeriu, să-i urăm şi-apoi să ne mai şi culcăm, că nu cred eu că-i prea sănătos să bântuim la ora asta, tastând despre bunici imaginare. Geli e reală, iar Boromir nu e bunică.

    0
  10. Valeriu

    Boromir e bunica tuturor fabricuțelor de cozonac. In plus ne-ai facut mare poftă de cozonaci și nu toată lumea e norocoasă și cu bunica Geli. Pentru noi restul fara bunica Geli e bună și una imaginară, bunica Boromir. 🙂
    Și da să dormim că abia mâine e dimineață :))

    0
  11. la mine nu se face cozonac de craciun ci diverse prajiturele si fursecuri. in schimb, panettonele e nelipsit.

    0
  12. “Trezirea la 4 dimineaţa, când somnu-i cel mai dulce”

    Draga mea Miruna, eu sunt dulce la orice ora din zi si din noapte 😀

    0
  13. Desi nimic nu se compara cu mancarea de acasa sunt pe piata niste cozonaci care se apropie foarte mult sau chiar sunt mai buni.

    Nu stiu firma m-a servit cineva care il primise la randul lui cadou

    0
  14. Anne

    Eu chiar nu stiam ce e acela vailing, dar uitandu-ma pe google, da! E exact ligheanul bunicii 🙂 Probabil si Boromirul este delicios, dar nu exista comparatie intre ce face bunica si ce este pe raft. A mea inca mai face:)

    0
  15. Tavi

    Sa va traiasca bunicile, bunele si maicutele.Ale mele sau dus, asa ca am devenit musafir profesionist si client fidel al raftului.

    0
  16. adevaratul “miros” al Craciunului…
    p.s. nu cred ca e vreun ardelean care sa nu fi auzit de vailing

    0
  17. Anne

    Ela, eu sunt ardeleanca si nu am auzit:P Il are si bunica, desigur, dar sub alta denumire:)

    Tavi, te invit de Craciun la un cozonac facut de bunica:P

    0
  18. Tavi

    @ Anne – unde?

    0
  19. Tavi

    btw – care aveti chef sa stam la un pahar de vorba, pana prin 15 ianuarie is in turneu de cee’ parte a Carpatilor;Cluuuj, Sibii, Alba si Deva natala.

    0
  20. Ar fi tare frumos dacă i-ai face o surpriză și i-ai pregăti tu cozonacii.

    0
  21. Hahaha! de cand n-am mai auzit de “vailing”!! ce supriza placuta! noi denumeam asa un lighean emailat:D nush daca si la blondele de Sibiu avea acelasi inteles.

    Cand eram mica, matusile mele faceau cozonacii si femeia care ma crestea, tanti Ani.
    Ei bine cand era vremea de cozonac, ma trezeam la 7 dimin si o zbugheam in bucuatarie unde deja ingredientele erau asezate, daca nu chiar incepuse deja framantatul aluatului intr-o covata (caditza) de lemn. Apoi il acoperea si il tinea la caldura un timp pentru a creste. Tin minte ca eram innebunita dupa coca aceea atat de aromata si mereu ma pacaleau k o sa mi se lipeasca de stomac si n-o sa mai mananc nimica:))

    In fiecare an din aluatul de cozonac, imi facea un cozonacel rotund in canitza mea emailata, fara de care nu plecam in vacante, alaturi de pernutza:))

    Mama, ce placere mi-ai facut cu postul asta! Aproape uitasem de lucrurile astea!:)) si-ar fi fost pacat:P

    0
  22. Andrei

    Cozonacu e bun, insa conteaza si cine il mananca, eu prefer ciocolata sau altele fara gluten

    0
  23. Anne

    Tavi in Salaj 😛 Ca tot esti prin Ardeal.

    ela – crede-ma, nu si-ar dori sa guste nimic din ce am gatit eu :))

    0
  24. gigi

    Ce bine de voi ca puteti comenta de cozonacii bunicii !! Departe de Ro , no chance !!

    0
  25. mmm…cozonac *heart heart heart*

    0
  26. Tavi

    @Anne – hmm, cam departe…pe undem ai exact prim Salaj?
    “nu si-ar dori sa guste nimic din ce am gatit eu” !?!

    0
  27. Gabi

    Si eu sunt pentru Cozonaci de la bunica Boromir! 😛

    0
  28. odette

    sunt pentru cozonacul boromir! 😛

    0
  29. Miruna, sa stii ca “vailing” se foloseste si pe la noi, prin Oltenia. Ceea ce inseamna ca e mainstream, chiar daca noua ni se parea de nisa. Si eu credeam ca-i vreun regionalism si sigur l-as fi inlocuit in conversatie cu “lighean mare”. :))

    0
  30. ana

    dadadada, vailing! exista, cum sa nu existe 😡

    craciun fericit miruna! 🙂

    0
  31. Lilian

    Intre timp a invatat si DEX-ul ce e vailingul… 🙂
    http://dexonline.ro/definitie/vailing

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 188 queries in 0.387 s