Sistemul fără aşteptări e o prostie. Când propriile-ţi teorii se prăbuşesc, când tot ce ai trâmbiţat semenilor tăi cu atâta convingere dispare, stai ca prostul şi taci pe dinăuntru.
Aşteptări nu mai aveam demult, căci le bănuiam curve şi am refuzat să le mai dau de lucru. Le-am abandonat la groapa de gunoi, aruncând împreună cu ele tot ceea ce credeam a fi sursa suferinţelor pe lumea asta. Înţelesesem că dacă te deranjează ceva, trebuie să cauţi în tine să vezi pe unde poţi umbla, ce butoane necesită un service. Şi după toate aste ajustări, mă găsesc mai stricată decât eram înainte. Şi ştiţi de ce? Fiindcă fără suferinţă nu se poate, indiferent la câţi metri îţi putrezesc aşteptările.
Şi mă sucesc, spunându-vă să reciclaţi aşteptările şi să mă iertaţi dacă m-aţi ascultat vreodată. Fiindcă aşteptările înşelate din timp scutesc suferinţe majore din… alt timp.
Şi să nu ascultaţi de blonde. Nici măcar acum.
anca
“Ma asteptam” sa descoperi ca sistemul “fara asteptari” nu e aplicabil 🙂 adica nu-i firesc sa nu te lasi sa-ti doresti. Caci nu functionam asa. Dar toate lucrurile astea se invata la un moment dat, diferit pentru fiecare. Acum e momentul tau. E bine cand intelegem si nu doar traim ce ni se intampla. Sper ca n-a fost o “lectie” trista. Noapte buna, Miruna 😉
jamilla
alo, Miruna, ai nevoie de o mica bataie?! te rog sa intelegi ca, uneori, asteptarile astea care ajung la esec si, implicit, suferinta, aduc cu sine (mai tarziu, da?) si alte impulsuri care te scot la lumina… au aparut nu degeaba ci ca sa intelegi nu ce e langa tine, ci in fata ta. Dincolo de asta, daca nu am avea mereu asteptari de la viata, cum am evolua?!
jamilla
ps: sunt aici, sa stii. Asteptarile mele curve au fost de o mie de ori mai infractoare decat ale tale 🙂
Ana
Oficial, n-am avut niciodata asteptari. Pentru ca mi-a fost mereu frica sa spun ca imi doresc aia sau aia. Frica la gandul ca o sa sara toti cei din jur pe mine ca hienele daca indraznesc sa-mi doresc altceva decat vor ei sa-mi doresc. Toata lumea a vrut mereu ceva de la mine. Da, inclusiv familia. Poate chiar mai ales familia. M-am invatat sa tac si sa fac. Doar ca de la un punct a devenit greu sa mai fac. M-am simtit bine cand mi-a reusit ceva si mi-ar fi placut sa jubilez, doar ca asta ar fi insemnat sa se afle ce fac si sa mi se puna bete in roate in continuare. In prima jumatate a lui 2009 zambeam mult. Si nimeni n-a stiut de ce. Si nimeni n-a stiut de ce m-am simtit terminata in alte perioade.
Si tot n-as putea sa fiu sincera. Pentru ca trebuie sa ma lupt cu destule, n-am nevoie sa ma lupt si cu cei din jur.
jamilla
io pot sa fiu sincera. azi sunt io, nu eu :-))) tot timpul zic, zic si zic. Nu mi pasa de restul. asta sunt! sa am judece daca vor, toti suntem oameni. Eu cu ograda mea, ei cu ale lor…. mereu am asteptari mari… mereu1 Mereu am si dezamagiri… mereu…! dar nu mi-e frica 🙂 never.
gheghe
te bagi in cele Patru Adevaruri. frumos demers, insa lumea in care traiesti e prea ireala (da, ireala, desi concreta) pentru a le aplica. curaj!
anonymus
Asteptarile sunt facute sa nefaca viata linistita. De multe ori ne umplem sufletul cu asteptari legate de ceva, de cineva, catre cineva etc. Fara ele, si fara multele dezamgiri de dincolo de ele nu am face decat sa stam intr-un borcan ca o musca buimaca prinsa de asteptarea ca acoloe cel mai deloicios gem. Avem nevoie de asteptari pentru ca ele ne duc la vise si planuri. Ele ne fac sa luptam si sa traim frumos. Dezamagirea din spatele unei asteptari e amara, dar ar exista ea daca nu am avea asteptarea, speranta aceea…
Gandeste-te la un lucru: viata e frumoasa, iar daca ai pentru ce sa iti faci asteptari inseamna ca ai pentru ce sa traiesti. Nu te umple de amaraciune pentru o asteptare desarta, inchide ochii, trage aer in piept, si, gandeste-te mai departe…
jamilla
mai miruna, io te asteptai toata ziua sa te inveselesc :(((
Ana
Jamilla, nu e vorba de judecat, ci de actionat. E vorba de faptul ca pot sa faca ceva care sa iti faca praf toate eforturile si sa pierzi tot ce ai obtinut.
jamilla
@Ana, ai dreptate si aici… dar eu sunt altfel construita. Pot sa faca praf toate efortyurile dar si de mine depinde daca le permit. pana la urma, viata e un sir de suisuri si coborasuri, nimic si nimeni nu e perfect. le iau pe toate asa cum vin. dar nici nu ma las, nu ma abtin sa nu-mi mai doresc din cauza ca ma tem mereu de cei din jur. multe nu le putem controla. dar am marea credinta ca de noi depinde ce facem in viata, nu numai d ecei din jur. de asteptarișle noastre, de alegeri, de actiune, de a merge mai departe orice ar fi. Poti pierde tot ce ai obtinut (nesansa) dar poti sa renatsi sau sa realizezi ca tot raul este spre bine. Eu nu permit celor din jur sa mi distruga ceea ce imi doresc 🙂
Ana
Jamilla, tu nu permiti, dar daca legea permite… mai conteaza ce permiti tu sau nu?
jamilla
fata de mine insami, Ana, conteaza cui ăpermit eu sa-mi strice tot ceea ce consider eu ca e important, conteaza ce sistem de a trece prin viata mi-am facut :))) conteaza enorm cum sunt si cum aleg s atratez tot ceea ce intalnesc sau sa traiesc, dincolod e asteptari 🙂 da, Ana, conteaza, aici nu vorbim de lege etc, ci de noi insene in raport cu asteptarile 🙂
Valeriu
Cine e copil mic și supărat 🙂 Miruna, nu e obligatoriu să iasă mereu cum vrei tu, iar așteptările înșelate sunt lecții învățate. Suferința de obicei ia forme contrar așteptărilor, inclusiv suferița îți va înșela așteptările. Sper totuși să nu fie cazul pentru tine. Sper să inveți cât mai mult și să suferi cât mai puțin. Eu promit să te cred și pe viitor 🙂