Biografie sub formă de leapşă

Drăguţă leapşa, mulţumesc frumos, să trăiţi, să mai aveţi şi alte idei bune. Acesta este un post pentru mine, nu mă certaţi că l-am scris. Uneori mai are omul nevoie să se creadă buricul pământului.

  • La 6 luni făceam “vai vai, tătelu’ “, un fel de vorbă pe care m-au învăţat s-o zic, ca să aibă de cine se distra. Dacă o întrebi pe mama, va spune că la 6 luni ziceam poezii. Eu nu-mi amintesc, deci nu o pot contrazice 😛
  • La 4 ani deja mă uitam ca bezmetica la Sissi.
  • La 5 ani cred că am mers prima dată la grădiniţă. Şi îmi doream să stau la bloc, ca să am mulţi prieteni.
  • La 6 ani am schimbat grădiniţa şi am început să învăţ germana. La serbare ştiam pe de rost rolurile tuturor celorlalţi copii. Şi eram foarte slabă şi ştirbă.
  • La 7 ani am făcut prima temă: o pagină de bastonaşe. După primele 2 rânduri, am obosit în asemenea hal, că a trebuit să mă ducă mama la o plimbare, să mă recreez.
  • La 8 ani ratam premiul întâi din cauza unui 8 la muzică. Eram în clasa întâi şi probabil singura fără coroniţă. Antitalentul la muzică mă urmăreşte de atunci încoace.
  • La 9 ani mi-a murit străbunica. Şi am rămas cu o frică groaznică de sufrageria noastră. Plus, cu o scârbă de garoafe şi bujori.
  • La 10 ani aveam minijup mulat şi tricou cu buricul gol la ziua mea. Am şi poze. Eram în clasa a treia, cred că anul în care am mers cel mai puţin la şcoală. Învăţătoarea noastră era în concediu de maternitate şi o înlocuia o cretină care ne-a zis că 50 e număr impar. Ai mei se bucurau să ştie că mă uit la RTL2 decât la dobitocii de la catedră. Şi tot în anul ăla am ieşit prima dată din ţară: Austria, Germania, Belgia. Am fost la Schonbrunn. Şi am început să înţeleg acţiunea filmului de la 4 ani.
  • La 11 ani nu mai ştiu.
  • La 12 eram într-a cincea şi am plâns 3 zile că vreau pantofi din ăia cu platformă, de se purtau nevoie mare de piţipoancele vremii, prin spatele blocurilor. După 3 zile m-am oprit din bocete, că impresia artistică nu avusese efectul scontat. Ai mei erau de neclintit.
  • La 13 ani am avut cel mai fain an din generală. Am început să scriu poezii. Şi am suferit cumplit când băiatul de care îmi plăcea a scuipat pe jos în curtea şcolii. Ce urât! 🙂 La 13 ani l-am cunoscut pe Narcis şi am făcut emisiunea la Antenă.
  • La 14 ani mi-am făcut o îngrozitoare poză de buletin, care m-a urmărit până nu demult. Şi Ada (prietena mea cea mai bună) a plecat în America.
  • La 15 am fost deşteaptă tare la Capacitate şi boboacă la Bruk. Apoi l-am cunoscut pe el, am fost la prima întâlnire, ne-am ţinut de mână şi când ne-am pupat nici nu ştiam cum se face.
  • La 16 ani am fost în SUA. Şi am visat în engleză.
  • La 17 ani mi-a frânt inima cel mai mare dobitoc pe care vi-l puteţi închipui. Şi asta, în doar 3 luni de zile.
  • La 18 ani am dat un chef monstruos cu prieteni buni şi lacrimi înghiţite pe ascuns. Am primit inelul de pe dreapta, de care nu m-am mai despărţit de atunci.
  • La 19 ani am intrat la facultate în Cluj. În primele 2 săptămâni eram ca în tabără, după aceea a început să-mi fie somn.
  • La 20 ani l-am descoperit pe el, probabil băiatul care m-a iubit cel mai mult dintotdeauna. Cel care m-a trimis la Ziarul Studenţesc din Cluj. Singurul meu iubit care căuta să-mi citească textele. Pe vremea aia nu aveam blog, ci doar un folder în my documents, pe care-l ascundeam cum puteam de bine.
  • La 21 ani nu mai ştiu. Facultate şi câteva mici drame pasagere. Dar frumoase pentru sufletul meu. Şi mi-am făcut blog 😀
  • La 22 ani m-am mutat la Bucureşti. A fost poate cea mai bună decizie din viaţa mea. Şi-am cunoscut un super tip. Pe care, între timp, am reuşit să-l iert că e atât de super şi atât de puţin al meu.
  • La 23 ani am intrat în câmpul muncii, la ELLE România. Poate cea mai interesantă chestie care mi s-a întâmplat. Am început să mă fac mare.
  • La 24 ani am atins prima mie de abonaţi pe blog. Şi într-o sâmbătă de octombrie târzie, m-am plimbat prin parc. Şi m-am uitat cu jind la salciile tolănite pe malul lacului. Şi la ei. Uitaţi-vă şi dumneavoastră. Cum să nu-ţi doreşti aşa ceva.

*Dau leapşa mai departe Ştrumfiţei,Ninei, Corinei şi lui Jamilla, Orin şi Ştef. Şi oricui îi mai place.

Articolul anterior

Reciclând aşteptări

Articolul următor

Să dăm amfiteatrului un nume: şi blondele gândesc!

22 Comentarii

  1. O fac si eu maine:D ti s-au intamplat destul de multe lucruri frumoase. Sa vezi ce te mai asteapta…suntem de-abia la inceput…

    2+
  2. Ana

    🙂 Si eu am fost antitalent la muzica. Si am impuscat un 5 in clasa a V-a, cand am inceput sa facem muzica (oficial se facuse si pana atunci, neoficial invatatoarea facuse cu noi doar materiile pe care la considera importante – sport, muzica & altele de gen were out).

    Tin minte incaltarile alea cu platforme, la noi se purtau si la scoala 🙂 Si eu mi-as fi dorit, da’ mi-a fost clar ca raspunsul ar fi fost oricum nu. 🙂 Asa ca doar m-am visat cu ele.

    0
  3. mo

    foarte foarte fain! <3
    poate ca sunt printre criticii tai mai acizi, da stiu ca ai inima unde trebuie si posturi foarte foarte faine 😀

    1+
  4. vai de mine, ma pusesi la lucru taman duminica :)))raddd :))) Stai sa ma trezesc bine, sa-mi beau cafeaua aia, ca preiau leapsa :DDDDD

    0
  5. Ştef, simt că parcă s-a încheiat un ciclu şi un altul abia începe. Dar asta simt de o vreme şi îmi place ca orice început! Abia aştept să văd ce scrii tu.

    Ana, deci ştii platformele alea???? Te-a chinuit şi pe tine dorinţa? Şi cum au scăpat de tine fără să îţi ia? Eu eram în clasa a 5a, tu?

    mo, hug back! şi îţi mulţumesc pentru toate criticile. Le aştept şi pe cele acide 🙂 Că laudele nu ajută la progres.

    jamilla, nu-i grabă, că nu pleacă trenul. Spor la amintit.

    0
  6. Miruna, astazi…e pe vine promit :d

    0
  7. Ana

    In a saptea. 🙂 Inca tin minte cum se auzea in laboratorul de chimie cand o scotea la tabla pe colega de banca (stateam in a cincea banca, deci avea ceva de mers).

    Si nici nu s-a pus problema sa scape de mine pentru ca nu le-am cerut. Oricum nu-mi cumparau niciodata ce-di doream eu. Pana la 16-17 ani nu am avut niciodata vreun cuvant de zis in alegerea hainelor.

    0
  8. merciii frumos ca ai preluat leapsa! eram sigura ca voi citi ceva interesant :P.
    siii, ca si question :-b tu nu esti la medicina la sibiu? sau prima oara ai fost la cj? 😕

    0
  9. am s-o preiau cu mare placere.
    multumesc :*

    0
  10. Andrei

    Frumos pana acum, la mai mare in continuare, si legat de baiatul de la 13 ani, omul nu avea in gand estetica gestului, ci e un mod de comunicare intre masculi, de marcare a teritoriului, bine ca n-a scuipat pe cineva ca atunci avea alta semnificatie

    0
  11. Foarte tare:)…frumoasa leapsa;))…o seara faina:)

    0
  12. Ana, probabil că spatele nostru e acum recunoscător părinţilor.

    Alle, nu am fost niciodată la medicină în Sibiu. Direct în Cluj m-am dus. Şi de acolo, la Bucureşti.

    Ştrumfiţo, abia aştept 🙂

    Andrei, e foarte urât. Şi atunci şi acum. Însă acum nu o mai iau atât de personal. :p

    Rappa_re, 🙂

    0
  13. Done, baby! Cred ca voi mai umbla la exprimare:)

    0
  14. bai, a plecat trenu ieri, dar azi sau maine il prind din urma 😀

    0
  15. Mama! maxim ce ma regasesc in episodul 12 ani.. morala: nici eu n-am pupat platforme/caramizi/catalige:)))

    0
  16. Valeriu

    Vai of ai luat 8 la muzică, toata lumea avea 10 la muzica :)) voce aveai sunt sigur, învățătoarea era rea… 😛 Eu în clasa întăi am luat primul, ultimul și singurul 10 la matematică a fost și prima mea notă. Putem observa că uneori dacă începe bine nu e musai să și exagerăm :))
    Îngrozitori pantofii aia de spui tu, eu le ziceam copite 😛 mai bine că nu ți-au luat ai tăi, ai învățat că înalțimea nu e mereu un avantaj.
    Sunt sigur că la 25 cel puțin jumătate din ce îți dorești acum vei primi frumos împachetat și cu fundiță, trebuie doar să vrei 🙂

    0
  17. boby

    Si asta a fost doar… inceputul! Dar, ce inceput?! Trebuie sa muncsti mult, ca sa te depaseti, in anii care vor urma. La mai multe realizari, impliniri si reusite!

    0
  18. Mi-a plăcut foarte mult leapşa şi ce ai scris. Mi-am permis să o preiau. La mine a ieşit roman foileton dar, oricum, un exerciţiu bun!

    0
  19. Noroc cu lepsele astea! Nu de alta, dar mai rememoram evenimentele importante din viata noastra!

    0
  20. Cine e Narcis si ce emisiune? 🙂

    0
  21. 🙂 Narcis era redactorul-şef al Antenei 1 Sibiu din vremea aceea, un tip cu totul deosebit. Iar emisiunea…era una pentru copii, pe care o moderam împreună cu alte 2 prietene. Joacă de copii 🙂

    0
  22. Cînd l-ai amintit mai devreme pe Narcis m-am gîndit că eşti una dintre cele două adolescente pe care le ajutam cu emisiunea, m-am uitat apoi la vîrsta ta şi am zis că nu aveai cum să fii. Acum că ai pomenit şi de cele două prietene îmi aduc aminte de voi, aţi început să vă “jucaţi” acolo înainte să plec eu. Ne-am intersectat. 🙂
    Şi da, Narcis Neaga era un tip deosebit.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 179 queries in 0.319 s