Azi am plecat de la şcoală mai scârbită de ţara asta cum nu-mi amintesc când am mai fost. Şi nu din cauza mea, fiindcă mie îmi merge bine în general, excepţie făcând atunci când mă lovesc de situaţii ca cele de azi. Îmi scriaţi la un moment dat pe blog, că unul din motivele de a pleca din ţară e că nu mai suporţi să-i vezi pe cei din jurul tău cât de greu o duc. Atunci mi s-a părut aiuria. Astăzi am înţeles.
Când l-am întrebat câţi ani are, mi-a zis: 51. Tata are puţin mai mulţi. Avea o dantură curată, însă prea multe lipsuri, care contrastau cu motivul prezentării lui. Un disconfort surd la consumul de dulce. N-avea nimic. Nu asta era cea mai mare problemă. Nu durerea surdă, ci toţi dinţii care-i lipseau. Când l-am întrebat cu ce se ocupă şi mi-a zis că e inginer şi profesor, nu l-am crezut. Apoi, când i-am arătat ce se ia de pe dinţii lui şi i-am spus să se spele mai bine, şi-a cerut scuze. Iar eu am început să-l cred. Cât aşteptam radiografia să se usuce, l-am întrebat dacă are copii. Nici unul. Apoi, când i-am spus că mai trebuie să vină, mi-a zis că nu poate. Că e profesor şi predă lângă Ploieşti. De acolo era, văzusem în buletin. Că e singura lui zi liberă şi spera să rezolvăm problema.
Nu l-am putut ajuta. Mi-am făcut datoria de a-i explica ce important e să-şi pună dinţi. Că e totuşi tânăr, iar la 70 de ani, când o să vrea proteză, n-o să aibă pe ce o pune. Când i-am spus că-i tânăr, şi-a plecat ochii. M-a impresionat mult, fiindcă ce bărbat nu se bucură când el are peste 50 şi o blondă îi spune că-i tânăr?! Nu şi acesta.
Ştiţi, oamenii care vin la noi la facultate sunt foarte diferiţi. Unii mai bogaţi, alţii mai săraci, unii mai murdari, alţii mai spălaţi. Însă intelectuali nu prea am văzut. Nu în starea aceea. Omul venise din Ploieşti la Bucureşti să-şi repare dinţii care i-au mai rămas. Dar cei de care avea el nevoie costau bani, pe care nu-i avea. Aşa mi-a spus. Eu înţelesesem. Venise la noi la facultate, în speranţa că nu-l costă. Şi în speranţa că mai poate salva ceva din ce mai are. Că din ce-a pierdut oricum nu poate recupera.
Radiografia am plătit-o eu. A insistat că nu se poate, în felul acela nici prea mult, dar nici puţin, cât să se simtă bine fără a se umili prin mulţumescuri. M-a impresionat bătrânul. Cum faci ca doctor să vindeci rănile altora fără să te doară şi pe tine?
În seara asta aş emigra. Într-o ţară doar cu tineri: de 20, 30,…50 şi 70 de ani.
IQ
ohoo…Fa o vizita la spitalul de TBC-isti, sa vezi acolo cum ti se strange inima. Cand vezi ca merg cu pasi siguri spre cabinetul unde se face bronhoscopie, pentru ca e a doua oara cand merg..a doua oara cand au TBC…pentru ca au fost tratati prima data, dar a fost tratata boala, nu si modul lor de viata. Si s-au intors in saracie, la hrana proasta sau deloc, la munca cu ziua, la oboseala. Evident ca au facut recadere. Evident ca tratamentul nu o sa mearga si a doua oara, pentru ca au dezvoltat rezistenta la antibiotice.
Finalul e usor de ghicit. Din punct de vedere medical, nu se mai moare de TBC. Tuberculoza se trateaza. Doar ca…in Romania se moare si se va mai muri. Iar cazurile de TBC sunt in continua crestere :-/
anca
Cred ca asta e cea mai grea parte din meseria de doctor. Orice fel de doctor. Ai toata stiinta la picioare sa ajuti si totusi, nu poti face nimic…Te doare si te va durea si de acum inainte, caci suntem oameni mai presus de doctori…se zice insa ca in timp, vei reusi sa nu mai pleci acasa cu suferinta altora.Cine stie…eu iti doresc succes si in asta.
capca1
apreciez faptul ca pui inima, dar, cu tot respectul, ai sa inveti sa te detasezi.
nu spun asta cu cinism, efectiv, ai sa vezi ca e singura cale de urmat, daca vrei(si nu ma indoiesc de asta) sa devii profesionista in meseria ta.
daca vrei, ai sa faci cursuri de dezvoltare personala, dar ai sa inveti treaba asta!
sincer, nu poti sa fii un bun profesionist, daca pui la inima povestea fiecaruia. nu vreau sa nasc polemici…
atunci cand ai sufletul incarcat de povestea celui care-ti cere ajutorul , nu-i vei da ceea ce asteapta, un ajutor calificat.
repet, nu sunt cinic…eu sunt barbat, se presupune ca suntem, prin natura noastra, mai duri…tu esti femeie, latura materna actioneaza independent de comanda pe care o dai creierului tau…
NU trebuie sa vrei sa pleci !!! trebuie sa ramai si sa-i inveti, pe cei asemenea tie ,sau, mai tineri, sa faca ceea ce trebuie facut ,pentru cei care, nici prin vis, nu pot spera sa plece si care asteapta, de la voi, o speranta reala!
laCiovique
Miruna, bine ai venit in sistem!
Alex Dima
Impresionant , atat cazul cat si modul tau de a spune povestea. Exista multi oameni care nu au cu ce trai, oameni care nu ar merita asa ceva.
Ce poti face tu pentru a-i ajuta pe acesti oameni ?
copila blondă
IQ, ce să zic în afară de faptul că sunt bolnavi şi nu boli. Bolilor le faci faţă mai uşor, bolnavii sunt însă mai complicaţi
anca, precis e chestie de obişnuinţă. La un moment dat îţi câştigi imunitate. Ca la anatomie, când am văzut prima dată un cadavru. Apoi, au devenit doar piese. Materiale didactice. Sper să ating stadiul ăsta.
Problema e că unele probleme- în cazul ăsta- nu sunt de competenţă medicală.
capca1, stai că încă nu mi-am făcut bagajele! 🙂 Ştiu că ai dreptate, crede-mă, ştiu. Însă de la a şti ceva până la a-l pune în practică e cale lungă. Probabil vine odată cu experienţa. Timp..
laCiovique, bine te-am găsit, bine?
Alex Dima, pe nenea ăsta l-am ajutat cât am putut, crede-mă. Şi l-am trimis la colegii mei de la o altă disciplină, unde una din colege a rămas peste program cred, pentru el. Avem tineri medici exemplari, le voi dedica un articol la un moment dat!
Andreea
am trait aceeasi drama in anii de facultate. mi-am dat seama atunci ca n-am sa adun niciodata bani din stomatologie pt ca as face munca caritabila non stop.. si mi-ar umple sufletul dar mi-ar goli buzunarul. daca s-ar face profilaxie in scoli generatiile viitoare ar fi salvate. daca…
copila blondă
Şi dacă intelectualii ar fi mai bine plătiţi şi dacă pensionarii n-ar muri de foame şi dacă şi dacă…
Andreea, să înţeleg că ai făcut şi tu stoma? 🙂
nina
Vai, daca ai sti cat sunt de multi… Prin satele din Romania nu-i taran care sa aiba toti dintii in gura. Si ei nu ajung niciodata la medic. pentru ca stiu cat e de scump. 🙁
Cat de frustrant trebuie sa fi fost pentru sarmanul om. Ah, vorba ta, imi vine sa ma duc unde-oi vedea cu ochii.
copila blondă
O, Nina, dar ştiu! Dar mulţi nici nu se spală pe dinţi cât încă mai au ce spăla! De ăştia nu mi-e niciodată milă. La fel nici de beţivii care vomită. Dar poţi vomita şi din alte cauze…
sistemul din România e una din ele 😛
Ana
M-ai intristat… si stii de ce? Pentru ca problema e veche, n-a aparut de azi => orice s-ar face, nici n-o sa dispara prea repede => frustrarile mai raman o vreme si e posibil ca atunci cand o sa dispara, disparitia lor va avea mai multa legatura cu obisnuinta…
daniel rus
pai tu ai inceput de ceva vreme: Sibiu->Cluj->Bucuresti->…..
sunt curios care e adevarata lui poveste.
Gabriela
Articolul tau m-a impresionat, pentru ca pune degetul pe o rana deschisa. Vai de natia, care nu-si respecta profesorii. Oare pana unde se va ajunge cu dispretul pentru profesorii nostri? (Unora le-a scazut veniturile cu 50%.)
Cinste tie pentru ca incerci sa tragi un semnal de alarma.
scorpio
mi a pus un nod in gat citind articolul tau..cat adevar si cata durere in cele scrise.
laudabil ce ai facut,insa nu vei reusi sa ajuti pe toata lumea,pentru ca nu va fi singurul..
Nicu
Cum sa faci…simplu!Astepti!Si sufletul face bataturi la fel ca si palmele.
Intr-o zi nu o sa te mai doara insa va aprea si reversul medaliei. Urechile tale vor auzi ” ce fara suflet sunt si doctorii astia ” , ” nu-i mai impresioneaza nimic la cate au vazut “.
ady
nu stiu daca poti invata sa nu te mai implici. eu am incercat. am lucrat o perioada intr-o ONG care oferea consultanta juridica gratuita. dupa aproape 3 ani, singura forma de neimplicare pe care reusisem s-o invat era iritabilitatea, nervozitatea, stresul, “jemanfisismul”. nu fata de oamenii aia amarati (fata de ei, zic eu, ma comportam cat mai profesional si mai uman puteam. si cred ca o faceam-ca ziceau “da, domnisoara, colega e libera, dar eu vreau sa vorbesc cu dvs ca sunteti mai draguta”-nu, nu eram top model :)). si cand n-am mai putut sa aud de oameni cu pensii minuscule care doreau un ajutor pe care nu puteam sa-l ofer, de oameni cu diverse probleme pe care nu puteam sa le rezolv, de situatii absurde in care nu puteam sa fac nimic pt nimeni am plecat. voiam sa plec de multa vreme, dar asa s-a nimerit sa plec atunci. si cand am plecat am zis ca nu voi face niciodata avocatura sau sa fiu judecator. n-as fi putut sa iau pielea de pe oamenii aia cu onorarii mari sau sa aplic o lege, care de multe ori e buna, dar se poate ajunge la situatii dureroase. am gasit un post “caldut” de jurist, unde oricat as munci, chiar si 12 ore, macar raman cu mintile intregi.
ca chestie, eu am pierdut de tot un dinte pt ca nu am putut sa ma duc la timp la dentist. tot din cauza banilor. si n-as fi putut sa repar ce s-a mai putut daca nu m-ar fi ajutat ai mei. daca asteptam pana puteam eu, cine stie ce se mai intampla.
acu’ ar trebui s-ajung iar, dar n-am timp/mi-e lene. sa-mi dea cineva un sut. 🙂
ascanioro
Iti citesc fiecare postare, dar la aceasta mi-a trecut un fior pe sina spinarii. Din pacate aceasta este o fata a tarii in care traim, din ce ai povestit parca eram un roman realist sau gotic.
dama fara camelii
Daca medicina naste frustrari, invatamantului ce-i mai ramane sa nasca?
Simone
M-ai facut sa plang… asta ma doare cel mai tare – omul simplu, cu o viata grea dar care isi duce zilele cu demnitate. Admir doctorii, chiar daca ei nu pot vindeca sufletul, si ii admir si mai mult pentru ca vindeca rani transferindu-le cumva propriului suflet. Big hug, copila blonda.
jamilla
m-ai facut sa am iar lacrimi in ochi. mama mea are peste 30 ani invatamant si in jur de 1400 lei in mana, din cauza a tot ce e in tara asta, Si fara mama, eu nu as fi fost astazi omul care sunt, nua s fi vorbit perfect, fara defecte de vorbire, nu as fi urmat scoli normale, cu tot handicapul meu auditiv, nu as fi avut propria independenta, meserie, viata, permis de conducere si mai cate altele…nu as fi dat cuc apul de pragul de sus ca sa-l vad pe cel de jos. Si am ajuns sa tin la bani, eu care ii spargeam, ma stresez de numa-numa acum. Si mama are o dmenitate fenomenala. Nici macar nu stiu daca si cand are lipsuri, nu ma lasa in veci sa vad. Dar, dincolo de asta, are mereu zambetul pe buze, fata de mine, copilul ei (stam in aceeasi curte) si nu s eplange niciodata. facem jumi-juma la facturi , fiecare cu casa ei dar drept e ca, daca as putea, i-as da inca pe atat. pt ca mama mi-a dat mie toata viata de o am acum, tot ceea ce stiu eu sa fiu si sunt. si, Miruna, altii poate ar fi ascultat de toti medicii lumii care le spuneau ca e bine sa port aparat auditiv, sa fac, sa dreg. Mama si-a ascultat instinctul si cunostintele si iata…astazi pot FI INDEPENDENTA, dincolo d elimitele propriei deficiente auditive. uneori ma intristezi rau cu posturile tale
🙁
jamilla
dama cu camelii, invatamantului, ala adevarat si din suflet, ii mai ramane sa nasca alt invatamant, din cenusa, ca pasarea Phoenix.
morbo
ca oamenii sunt saraci e una, dar cand si sistemul sanitar e tot sarac, se cheama ca e o chestie de care l-au acuzat pe ceausescu si l-au impuscat. genocid.
ELA
…si de asta am renuntat la medicina si m-am reorientat spre constructii. Durea prea tare. Dar mai tare avea sa doara neputinta mea de a-i ajuta pe acei oameni care nu de boala erau rapusi, ci de altceva mult mai puternic si mai profund ancorat in vietile lor. In Romania exista boala de a fi “roman”.
Ana
de-asta vreau si eu sa plec..
stiu ca-s egoista dar nu suport sa vad atata saracie 🙁
imi aduc aminte de o pacienta care mi-a bagat 5 lei in buzunar pentru ca i-am schimbat pansamentul, efectiv mi-a rupt inima cand am vazut-o cat de saracacios era imbracata si totusi a vrut sa fie atenta.
vai de mama lor