*”Puţin de doctor” e exprimat intenţionat aşa. Şi e exprimat cu câtă bucurie încape într-un puţin.
Astăzi am avut o senzaţie incredibilă la şcoală, una cu care nu mai ştiu să mă fi întâlnit de prin anul 3, când mergeam la cursurile regretatului Florescu de la morfopat. Pe vremea aia eram în Cluj şi aveam parte de unul din cei mai adevăraţi dascăli din câţi mi-au fost dat să întâlnesc. Am mai scris de el pe blog. Şi tare mă bucur că nu termin facultatea asta fără să dau de un echivalent florescian în minunatul Bucureşti.
Proful de azi m-a adormit mai întâi puternic, după care m-a trezit printr-o schimbare fenomenală de ritm al cursului. A început să vorbească în metafore care includeau tăvi servite, fermoare descheiate şi mărgele agăţate. Am reînţeles nişte lucruri pe care le ştiam oarecum demult şi am ajuns să îmi doresc (mai bine zis să fiu curioasă) să văd cum ar fi şcoala medicală, cu mintea de acum. E incredibil de modificată atitudinea mea faţă de informaţie, e de parcă mi s-au schimbat filtrele de recepţie. Aerul e acum mai proaspăt şi mai curat. Priorităţile sunt mai definite, iar lucrurile altfel se aşează. Unele, parcă-mi intră direct în sânge. Le înţeleg pur şi simplu cu toată fiinţa mea şi mă minunez din fiecare celulă.
Ce voiam să vă spun astăzi e că habar nu aveţi cât de grozavi sunteţi!
p.s. Azi ne-a arătat o serie de afecţiuni fără valoare patologică, adică un fel de pseudoboli fără o cauză clară şi fără modificarea vreunei funcţii. Doar nişte modificări morfologice. Iar eu de atunci mă tot gândesc la DE CE-urile fiecărui pacient, că am văzut deja vreo câţiva. De ce să păţeşti o chestie nici prea gravă, dar nici tocmai plăcută, doar o variantă mai urâtă a normalului. Ce se modifică acolo şi de ce nu poate fi restartat programul. Ca un calculator când se blochează!
Să fie vorba de nişte socoteli neîncheiate cu tine? Daţi-mi voie să afirm că da. N-am dovezi ştiinţifice, dar intuiţia nu m-a înşelat niciodată.
Ce mai voiam să vă spun astăzi e să iertaţi. Şi să începeţi cu dumneavoastră.
iYli
Am ajuns la concluzia ca ce se intampla fizic cu noi e asa cum scrii tu din cauza unor socoteli neincheiate. Ori nu respectam darul primit ori tragem de undeva ceva pacate.
E interesant sa dezvolti subiectul 😉
Prezent!
copila blondă
Îl voi dezvolta, să ştii. Din păcate, medicina pe care o învăţ eu nu mă învaţă totul despre om şi durerile lui.
Shavi
Este singurul pedagog peste care am dat in facultatea asta..se pare ca este cate unul pe centru universitar sau la Cluj ati avut noroc de mai multi? Tovaru este singurul prof a carui materie am invatat-o din respect, tare as fi vrut sa fie mai multi..trist.
copila blondă
Shavi, la Cluj am mai avut parte de un superasistent la anatomie. Omul ala ne-a invatat carte desenand! A inceput injurandu-ne si am terminat multumindu-i.
dama fara camelii
Apropo de medicina, ma atrage mult conceptul homeopatic, de a trata cauzele si nu efectele.
jamilla
iti poot da raspunsul in privinta mea, personal, la acel de ce. la mine, e vorba de STRES si de faptul ca nua m invatat in cei 28 ani SA NU PUN TOTUL LA SUFLET: Nu e vb ca nu ma autoeduc, ca nu as fi autodidacta…e vb ca , uneori, e din tine, oricat ai incerca sa te autoeduci sa nu mai pui totul la suflet, s anu mai fii asa sensibil etc 🙂 atat de simplu!
pretorianul
Pentru mai multe informatii despre iertare puteti sa cititi cartile unei doamne pe nume Luule Viilma. Sunt foarte interesante si bine scrise.
copila blondă
dama, desigur, şi eu sunt fan, însă nici medicina alopată nu e de aruncat la gunoi.
jamilla, să pui suflet în ceea ce faci e minunat, fiindcă astfel se pot înmulţi lucrurile. Însă invers, să pui lucrurile la suflet nu cred că e foarte sănătos, fiindcă îl sufocă, la un moment dat.
Relaxează-te şi nu te mai lua atât de tare în serios. Joacă-te în fiecare zi. Şi nu mă refer, cu păpuşile. 😉
pretorianul, cum ai făcut legătura cu iertarea? Voi căuta autoarea, merci de sugestie, dar sunt curioasă..
pretorianul
Legatura a fost simpla. Ultimul rand pe care l-ai scris.
Luule Viilma marseaza foarte mult pe iertare si in special pe iertarea fata de propria persoana.
copila blondă
Uitasem că am scris de iertare. Asta păţeşti când nu îţi reciteşti textele! Asta şi încă alte câteva ruşini…