Că nu mă doare click-ul!

Să apăs publish pe textul ăsta.

Ştiţi, când oamenii văd că se poată să primească lucruri pe gratis de la anumiţi oameni, au impresia că toţi ceilalţi ar trebui să le ofere şi ei. Sau poate nu “ar trebui”, dar cu siguranţă “ar putea”. Întrebarea e : ar vrea?!

Nervii mi se trag din diverse surse în seara asta, dar am găsit o pricină să îi descarc pe blog. Şi fiindcă înţeleg că în spatele ultimului mail primit stă un suflet în aşteptarea unui răspuns, simt nevoia să precizez: acest post nu are nimic personal cu nimeni. Dar are ceva personal cu toţi cei care cred că “nu te doare click-ul” să publici articole pe blog. Că vorba aia, blogul e-al tău, curentu’-i gratis şi netul fără fir. Asta e din categoria pacienţilor care-i cer medicului “doar o adeverinţă, că ce, doar e numa’ o ştampilă”. Mă enervează şi ei!

Să vă explic cum e. În cazul acestui blog, cel puţin. Dacă vreau să promovez ceva, promovez şi fără să mă rogi tu. Găsesc eu singură butonul de “susţine” şi fac click-ul ăla nenorocit. Dacă nu vreau să postez ceva, mă poţi convinge. Cum, mă-ntrebi?! Nu cu miloaga, asta în nici un caz! Se cheamă O-F-E-R-T-Ă! E altceva când un prieten te roagă una-alta, acolo e altă treabă. Dar când e vorba de campanii, de bugete şi promovare, mă enervezi îngrozitor să ştiu că la televiziuni dai bani grei, dar la mine te zgârceşti la o sută de euro! Sau cât o mai fi advertorialul în ziua de astăzi. Scuză-mă, e prostie din partea ta să crezi că nu mă prind. E prostie să mă iei de prost. Şi m-ai pierdut definitiv. (sau mai primisem eu ofertă, auzi, să scriu pe un blog, dar nu pe bani, ci pe recunoaştere intergalactică şi lumânări aprinse la biserică, pentru vizibilitatea de care o să am parte şi lucrurile extraordinare pe care o să le învăţ. Documentându-mă pentru articolele lor, desigur. De la ăştia, încă aştept OFERTA…)

Mailurile nevinovate de genul “Dragul nostru, te anunţăm că am demarat campania salvaţi planeta” mă emoţionează profund, încât mi se face părul şi mai creţ decât dacă mi-aş fi băgat degetele-n priză. De fapt, mi le-am băgat în tastatură, de am apucat să deschid asemenea mailuri naive. Apreciez că doreşti să mă ţii informată, dar nu uita că eu cu asta mă cam ocup. Cu informaţia. Ştii, pe bloguri oameni cam asta fac…schimb de informaţii, de idei, unii se mai emoţionează, alţii regretă că şi-au dat mailul public…chestii din astea. Iar atunci când nici măcar nu îţi ajustezi apelativul din capul scrisorii, crede-mă că nici semnătura nu ţi-o mai citesc. E simplu, nu violez corespondenţa nimănui! Iar mailul ăsta nu e precis pentru mine!

• Trăgând linie, în ultima vreme am stat de vorbă cu multe PRiţe în disperare de cauză. Care cauză? Generală, cum zicem noi la şcoală. Cică să le dăm sfaturi: Primul? Luaţi-ne în serios. Vorbeşte blogger-ul din mine. Aveţi nevoie de noi. Voi ştiţi asta, noi ştim asta.
• Doi? Nu ne luaţi de proşti. Nu suntem.
• Trei? Nu ne luaţi de proşti pe bisericuţe. Pe net şi bisericuţele comunică între ele.
• Patru? Învăţaţi limba română. Şi care-i diferenţa între cum te adresezi unei femei şi cum- unui bărbat.
• Cinci: Fiţi fireşti. Nu avem cum să vă mâncăm prin internet. Mai ştiţi ce ziceam sus de wireless? Nu putem ajunge la voi.
• Şase? Nu cereţi. Aici intră ORICE grad de rudenie, prietenie, împreunare. NU CEREŢI. Blogul e ceva atât de personal, încât nu veţi putea înţelege niciodată. Blogul e singurul loc unde chiar facem ce vrem. Faceţi-vă blog şi faceţi şi voi. Ce vreţi. Chiar nu ne pasă.
• Şapte? Nu aruncaţi cu roşii în noi că suntem prea pretenţioşi. Că ai ratat gramatica de-a patra şi nu te-mpaci prea bine cu virgula în propoziţie… înţeleg. Că nu mai ai NICI O şansă de a recupera…la fel, înţeleg. Dar din moment ce la unii se poate, nu te lua de mine că am pretenţii!

Nu vreau să înţelegeţi că sunt o scorpioană. Nici perfectă nu sunt. Şi eu trimit mailuri cu greşeli, dar mă umflă râsul când le văd, nicidecum plânsul. Iar gafele de strategie… încerc să le evit. Una peste alta, e blogul meu. Şi atâta timp cât nu eşti mama sau tata sau bunica, nu primesc nici măcar o sugestie despre ce aş putea face cu el. Sau, mai exact, pe cine aş putea promova. (Îţi promit că cititorii blondelor, interesaţi de părerile tale, te vor căuta pe blog. Al tău blog. Aici, intră să citească părerile altcuiva…)

Aşa că, rogu-te, păstrează-ţi clickurile. Şi le voi păstra şi eu pe ale mele.

Mulţumesc pentru atenţie.