Să hrănim frumuseţea!

De când sunt beauty editor la ELLE (atâta îmi place cum sună, că-i bag în ceaţă pe toţi cărora le zic. Probabil oamenii îşi imaginează că înseamnă ceva super-savant, dacă-mi permiteţi exprimarea, iar eu tocmai de aia o zic. Măcar aparenţele să le păstrăm, căci culoarea părului se vede de la un semafor.) … am învăţat multe despre frumuseţe, până şi nume de parfumuri franceze am reuşit să pronunţ! Nu pe toate, dar mă îndrept către… Ce voiam să spun e că postul acesta nu e despre farduri şi creme de lux, că pentru astea avem revista. Şi pe mine acolo (bine, nu numai pe mine, dar din nou suna bine).

//Iar într-o continuare a ceea ce a fost un post complet neplătit, dar perfect sincronizat cu o campanie de la Nivea (despre frumuseţea naturală) doresc să menţionez că tema articolului era frumuseţea interioară, nu cea naturală. Că se ating în sensuri pe alocuri nu contest, dar niciodată nu se suprapun. Fiindcă ştiu persoane de o rară urâţenie naturală a trăsăturilor feţei şi texturii pielii şi formei ochilor şi angulaţiei nasului şi dimensiunii urechilor şi etc, dar cu o frumuseţe interioară atât de puternică, încât le umbreşte pe toate celelalte. Am avut şocuri în repetate rânduri, când mi-a spus cineva despre o anumită persoană dragă mie (după o poză, fără să o cunoască ) că e …tristă situaţia. Era vorba de un băiat de care-mi plăcea. Şi luat punctual pe zone anatomice, cineva ăla avea dreptate, cele mai tragice erau urechile. Tragedia constând în faptul că eu nici nu am conştientizat că omul are aşa ceva, până la argumentul fotografic. Pentru mine, puştiul era un ansamblu, mult mai mult decât cele două urechi :p . Fiindcă eu îi cunoşteam chipul viu, nu încremenit pe o hârtie. Asta se întâmpla prin clasa a 3a, dar şocul s-a repetat, nu întotdeauna în cazuri analog. Că am avut şi iubiţi frumoşi!//

Şi fiindcă întotdeauna am perceput un om fără să-i reţin culoarea părului sau marca de la geacă (în schimb, pe unii îi ştiu după dinţi! sau lipsa lor, depinde..), dar mereu  am ţinut minte dacă a vorbit ceva deosebit sau s-a uitat într-un fel anume, cred că frumuseţea nu stă pe chip.

Săptămâna aceasta îmi hrănesc frumuseţea cu “Inteligenţa materiei” a prof. C. Dulcan, o carte care te sperie la cât e de groasă şi la cât de repede o citeşti. Iar cu bunăvoinţa celor de la buybooks.ro (m-or fi văzut mai blondă, dar cu potenţial) după ce termin cu Dulcan continui

• cu Biologia credinţei, Bruce Lipton.
• Apoi cu Dependenta de nefericire, Martha Heineman Pieper
• şi cu Codul lui Dumnezeu, Gregg Braden.
• Sau cu 150 de experimente pentru a intelege manipularea mediatica. Psihologia consumatorului de mass-media?

Nici nu contează ordinea. (După ce-am finalizat comanda, am primit cărţile fix a doua zi, deci super prompţi oamenii. Singura problemă e că au multe titluri pe site şi puţine pe stoc. Eu am găsit ce-mi doream din a 2a încercare.)

Dar frumuseţea nu stă nici în suma cărţilor citite, ci în ce au lăsat ele în sulfetul omului. De asta e bine să ne preocupăm a-l bucura. Frumuseţea nu stă pe chip. Aici doar se vede. Să aveţi poftă!