Luna: November 2009 (Pagina 2 din 4)

În liniuţe

personal, mă gândesc la un experiment de trăit 5 zile cu telefoanele închise. Dar, având în vedere că netul ar rămâne conectat, mai e valabilă figura?

(îmi amintesc de un revelion la munte, fără semnal la mobil. A fost atât de fain, fără “uite reţeaua, nu-i reţeaua!”.Ne-am bucurat unii de alţii, fără a bucura bugetele companiilor de telefonie. )

Anexă la banner-ul de mai sus

Întrucât cred că prostituţia e mai puţin curvă decât politica, m-am apucat de meserie, după cum vedeţi: am pus un banner. (explicaţie: “banner” e chestia aia de deasupra care invită subliminal românul la vot.)

Şi da, acest post e un disclaimer. Faţă de mine, în primul rând. Atât mai zic, banner-ul ăsta nu e pentru pantofi. Şi nici pentru orice fel de altă plăcere personală. Dar, adesea, înmormântările costă. Iar eu am ajuns să o plătesc pe a mea. Deocamdată cu bani.
Dar ăsta e alt film. Încă nu ştiu dacă dramă, thriller sau horror.

Revenind.
Am încredere că şi dv gândiţi, chiar dacă unii vă vor blonde 😉

Status de duminică seara

Singur.

Duminică seara,  Bucureşti, o ploaie obosită şi- un restaurant italienesc, un grup de tineri la nişte mese lipite, un cuplu cu mâinile prin scoici şi-o mamă cu fetiţa ei. La masa din dreapta, un tip aşezat cu spatele. Păr blond şi aer nordic. Singurătatea lui făcea notă discordantă în peisaj. Iar verigheta de pe deget, în atmosferă. Părinţi cu copii, iubiţi cu iubite, prieteni cu prieteni, la o cină de toamnă, într-o duminică seara.

Tipul a terminat din farfurie, s-a mai uitat peste un document până şi-a băut berea şi s-a ridicat. În cea mai mare tăcere. Nici nota nu l-am auzit s-o ceară. Şi nici nu l-am văzut când a ieşit.

Apoi vin eu şi vă întreb: câţi bani să câştigi pe lumea asta ca să îţi cumpere o duminică din asta. Cât de mult să iubeşti ceea ce faci (bănuiesc că era ceva os străin cu vreo treabă în oraş), ca să te mulţumeşti şi cu tăcerea la final de săptămână. Că, uneori, când vezi la alţii, parcă începi să vrei şi tu…

Voi faceţi cum ştiţi, eu ştiu cum n-o să fac vreodată. Nici o duminică în tăcere. Fiindcă e păcat să trăieşti zile doar aşteptând să treacă.

sursa

Mişcare pentru sănătate

Ideea asta mă tot bântuie de la o vreme, mai ales în perspectiva viitorului care se va transforma în prezent la un moment dat. Ştiu că la şcoală, proba de rezistenţă era aia la care mereu mă lua cu leşin. Iar în liceu nici măcar nu mă mai sinchiseam, îi ziceam profului că prefer un 2 din burtă, decât să-mi dau ochii peste cap în toată splendoarea lor.

Câţiva ani mai târziu, am ajuns să îmi scârţâie toate articulaţiile şi să iau medicamente ca bunicii. Ca să nu mai zic ce  mă îngrozeşte ideea unei eventuale sarcini, probă de rezistenţă maximă pentru oasele mele, micuţele.

În altă ordine de idei, am auzit că în Parcul Tineretului au montat oamenii nişte aparate pentru mişcare în aer liber. Asta e chiar superfain! Mi-aş dori să vă spun că le-am văzut cu ochişorii mei, că le-am folosit cu mânuţele şi picioruşele din dotare, dar nici poze nu am.. Aşa că, până mă apuc eu de lucruri (că la teorii sunt prima) vă arăt ce au făcut alţii sâmbătă, în Plaza:

E bine că unora chiar le pasă şi nu se rezumă doar la a STA şi a da din vârfurile degetelor… Ar trebui să luăm aminte. Şi exemplu.

Azi si maine sunt la Sala Palatului

Pana marti, la Sala Palatului se intampla un Salon de Sanatate si Frumusete, unde sunt din nou blonda si sanatoasa , impreuna cu mama 🙂 si promovez noul vaccin impotriva gripei. Puteti trece pe la noi.

In rest, am mancat niste bomboane facute din ceva seminte, fara zahar si colorate din plante si tot felul de borostini. Foarte interesant. A, si mai vreau sa imi iau niste chestii, ca lumea se misca si face descoperiri, de care musai sa profitam.

La acelasi eveniment din septembrie au fost Nina, hoinaru, criserb si alti cititori ai blondelor, cu care am si pastrat ulterior legatura. Asa a vazut si mama ca avea copilu’ dreptate cand zicea ca ai de unde alege oamenii si in acest oras minunat! 😉

Dezlegând misterul teaser-ului

..de acu’ 2 posturi.

E vorba de o campanie pentru diabet, asta în contextul în care mâine e Ziua Mondială a Diabetului, cercul albastru fiind simbolul acesteia din 2007. El sugerează viaţă şi sănătate, iar culoarea albastră face trimitere la cerul care uneşte toate naţiunile. Asta în ideea unei comunităţi a celor afectaţi de pandemia diabetului. De obicei, pentru luarea glicemiei se înţeapă degetul, iar injecţiile  cu insulină se fac şi în abdomen. Cercul atrage atenţia că talia şi degetul pot fi folosite şi pentru altceva -hula hoop (veţi vedea pe site finger hoola) : chiar dacă ai diabet, poţi avea o viaţă normală şi veselă, alături de oamenii apropiaţi, cu încredere în viitor. Plus, diabetul s-ar asemăna cu cercul de hula-hoop – cu puţin efort şi perseverenţă, oricine poate învăţa să-l controleze.

Mâine, în Plaza România se vor mai întâmpla câteva evenimente asemănătoare celui din filmuleţ. Aşa că, cei care vor să susţină lupta împotriva diabetului, să caşte ochii şi să facă prezenţa mâine între 13 şi 16.

Una peste alta, diabetul e genul acela de afecţiune de care auzi pe la alţii. Am o veste proastă: nu e întotdeauna aşa. Diabetul e najpa, mă-nţelegeţi? Până şi dinţişorii suferă din cauza lui, că acolo-s eu mai specialistă. Iar cel mai grav e că uneori  lenea şi nesimţirea noastră ne fac cunoştinţă cu el 🙁 Oamenii ăştia au făcut campanie şi au dat-o elegant, dar eu nu mă ascund după deget.

Ştiaţi că diabetul se poate declanşa pe motiv de obezitate? Fără poveşti cu peşti, că e tata-mare de vină şi razele de lună. Nu, domne, e gura aia a noastră spurcată de vină. Fiindcă obezitatea inactivează nişte receptori insulinici, insulina fiind hormonul responsabil cu nivelul glucozei din sânge. (app, nu există zahăr în sânge, că el e metabolizat la nivel de glucoză)

Deci, un diabet de cauză supraponderală este vindecabil. Cum? Cu un fermoar la gură 😀

(Bine, ăsta e un aspect, alte treburi despre obezitate am mai zis eu pe aici.)

p.s. Campania e lansată de Sanofi-Aventis şi Zentiva şi se numeşte Hula Hoop. Tare mă bucur când se promovează informaţia, că de margarine şi fast-food-uri a auzit tot românul 😛

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 126 queries in 0.245 s