Ştiţi, era o vreme când credeam că pe bebeluşi îi aduce barza şi că pentru a-i avea trebuie să te căsătoreşti la primărie. Azi am depăşit cu succes prima noapte nedormită din pricina bocancilor păşiţi în viaţa mea prea dintr-o dată şi mă uit cu nedumerire clasică la nelămuririle epocii respective.
Eram într-o cafenea rece din capătul Haşdeului, în anul trei, ţin minte. Cu două ceşti grăbite de timp şi poveşti rătăcite de evenimente. Peste asta chiar n-am să trec vreodată. Şi un zâmbet schiţat într-un colţ de gură mică. Plus un al treilea musafir neinvitat. Picat ca musca-n lapte şi mărturisirile noastre.
Sunt oameni cu care vorbeşti ore şi nu spui nimic şi sunt prietene care n-au nevoie decât de un colţ de gură mică, să te-asigure că are să fie bine.
Sau mă amintesc într-o stare de îndrăgosteală cu mâncărici în tălpi şi pe el într-una de luciditate absurdă. De grijă atentă cu destinaţie clară de resemnare. Ştiu vocea lui şi tonul ascendent la final de convorbire. Dar am uitat tot ce-mi spunea. De fapt, nu cred c-am auzit vreodată. Era ceva de noi, apoi de mine şi de el, iar eu ştiam că nu-i de bine şi nici nu mai voiam să ştiu.
Sau Dacia drumurilor noastre de liceu. Cum mi-a purtat pedala şi dorul pe cărările unui Sibiu care-a crescut prea mic pentru o fată aşa de mare. Aveam permis de conducere. Şi în seara aia, când acasă era lume, care nici să plângi nu te lăsa, am zorit până la ea în poartă. Fiindcă întotdeauna rănile ustură mai puţin când te prăbuşeşti în braţe larg deschise.
Azi ştiu că pentru bebeluşi e nevoie de iubire şi acte de încredere. Mai ştiu că durerile seacă precum apa din pahar. Cu timpul. Că prietenele au motive când îţi zâmbesc cu duioşie, iar oamenii pot avea dreptate chiar şi când tu nu o auzi. Că rănile se înnoiesc, maşinile se schimbă, doar braţele deschise rămân. Să amortizeze impactul dur când te loveşti de tot ce nu credeai că te atinge.
Ana-Maria
M-ai uns pe suflet cu articolul acesta!
Nu pot să zic decât felicitări pt. un alt articol plin de luciditate, maturitate, sinceritate, şi de fapt, plin de tot.
copila blondă
🙂
Alexa
are dreptate Ana-Maria- e un
articoltext plin de tot. (articol suna prea sobru pentru ceva atat de cald si de profund) Sunt niste randuri pline de viata, in primul rand. Viata si frumusete… capacitate de a observa si de a simtit si cele mai marunte amanunte.:)Bravo. Parca imi vine sa transcriu in caietul meu cu citate randurile scrise de tine…
nina
Ce frumos ai facut tu decupaje din tonuri de gri! 🙂
copila blondă
Alexa, o să vină o vreme când te va umfla râsul la gândul că-ţi plăceau citate dintr-o blondă :)))
nina, noi ne potrivim la gusturi de design. Da’ mai ales vestimentar 😉 Sper!
Ana-Maria
Alexa, mulţumesc pt. înlocuirea cuvântului “articol”, am defect profesional de două luni, dar revin eu la normal, textul e ceva simplu şi frumos, articolul pare pompos.
calinvd
Si mie imi place acest crescendo de emotii si tonuri… de la un gri atat de deschis incat il citesti cu pupilele dilatate de siguranta neasteptata a “zâmbetului schiţat într-un colţ de gură mică” la fontul boldat al certitudinii “că rănile se înnoiesc, maşinile se schimbă, doar braţele deschise rămân.”
Multumesc,
Calin.
copila blondă
🙂
teo negura
La inceput, pareai fragila ca niste aripi de fluturi de-un albastru naiv de sincer, dar pe masura ce iti luai zborul printre cuvintele din text, mi-am dat seama ca erai ca o floare zambind intr-o noua dimineata de primavara, dupa multe altele.
http://teonegura.wordpress.com
ella
fac si eu ca alexa,o sa-mi transcriu in caietel parti din textul scris de tine…esti deosebit de sensibila si desi asta pare a fi o povara,este cel mai minunat lucru. as vrea sa am si eu luciditatea ta
delia
Aş pune mâna pe inimă şi aş spune că sunt vorbe de “mama” sau viitoare mămică!Sunt sentimente pe care le-am trait,dar nu am fost in stare să le organizez in cuvinte aşa ca tine.Şi mi s-a intamplat nu o data ci de 2 ori!
naty
Cat de bine ma regasesc in ceea ce ai spus! Si totusi credeam ca Timisoara e “ultima statie”, dar se arata ca nu …mai mult ca sigur ma indrept si eu spre capitala :). Poate nici 2010 nu ma prinde in Tm … si am picat in butoiul cu melancolie. Procesul de “tabacire” continua 🙂
Zany
Cât de bine ştii să maschezi astfel de dureri şi tristeţi 🙂
Le simţi, dar nu le arăţi.. decât pentru tine.
I admire you!
Tomata cu scufita
Of, spui asa de multe, si totusi asa de putin. 🙁 Cateodata trag concluzii, de fapt nu cateodata, tot timpul. Si nu sunt sigura ca sunt alea corecte.
Sa iti spun ce am inteles eu din textul tau: e vorba de prietena ta cea mai buna care are bebe. Poate ma insel, poate n-am inteles bine, dar am luat-o ca pe un omagiu pe care i-l aduci in ziua ei cea mai fericita. Am dreptate sau bat campii? :-s
artistu
Bag seama ca se intampla din nou coincidente si ca intr-adevar noi avem ceva suflete pereche. De ce zic asta? Pai tot astazi, fara sa citesc inainte textul tau am vorbit despre bebe, dureri, frustrari, optimism, pornire de la zero si mai ales victorii frumoase! (http://bit.ly/13rnHs)
Pupan dulce copila blonda, toti 3! 😉
Alexa
Tomata cu scufita, si eu am inteles tot ceva in genul… 😀 Si mai cred si ca textul de aici si ‘ Sa te desparti din viitor’ au o oarecare legatura.:) E ceva la mijloc, insa doar Miruna stie exact despre ce e vorba.
Zany
mă voi vă uitaţi prea mult la CSI :))
Miruna, eşti cercetată!! :))
Adi Hadean
uite, vezi, de asta-mi place să te citesc:-)
Alexa
eh, Doamne fereste. :))
copila blondă
teo negura, nu e nevoie să mai pui linkul o dată în comentariu. Blondelor nu le plac spammerii. Iar la tine nu intru decât dacă mă plăteşti. Data viitoare şterg comentariul.
ella, ţi-o expediez prin poştă, dar te asigur că nu te încălzeşte prea mult.
delia, cine mamă???
naty, va fi o provocare. Uneori e nevoie să pleci ca să-ţi doreşti să te întorci. Crede-mă, ştiu ce zic. Dar o să-ţi placă la nebunie! Crede-mă şi aici 😉
Şi ai un ceai de bun-venit din partea mea!
Zany, tu vrei să-mi faci praf imaginea
Tomata, câmpii… Dealuri. Munţi. Nici un bebe. Doar ghilimele 🙂
artistule, pupăm înapoi
Alexa, voi coaceţi ceva acolo…:P
Adi Hădean, mă bucur că nu m-ai uitat 🙂
Zany
what the hell makes you think that?!
Adi Hadean
Miruna, cum aș putea? 🙂
copila blondă
Zany, glumesc, hey!
Adi Hadean, 🙂
delia
eu draga,sunt mama a doi copii!
teo negura
Imi pare rau, sunt inca un novice in ale blogger-itului, si sunt orice, numai spammer nu. Scuze pentru link-ul catre blogul meu, postat total aiurea, in comentariu. Multumesc pentru vizita.
copila blondă
delia, eu blondă! Ţie să-ţi trăiască minunile! 🙂
Teo Negura, care vizită? 😛 Nu e problemă, că doar din greşeli învăţăm
Copii si Mamici
CopiisiMamici.ro te apreciaza pentru afirmatia ta plina de intelepciune, adica “Azi ştiu că pentru bebeluşi e nevoie de iubire şi acte de încredere.”
Este o descriere foarte potrivita pentru un suflet cald, pentru un copil!
teo negura
Anticipam, ca sa vezi ce spirit “intreprinzator” sunt 😛 Mersi oricum, m-am invatat minte si-am dres-o rezonabil, sper.
Sabbra
Copila blonda articolul acesta este incredibil de plin de viata/sentimente/pasiune…
Sa mai scrii asa pentru sufletele ce au nevoie de poezie 🙂
sorin
Mai mai….ce coci tu in interiorul tau gingas si delicat de blondutza ardeleanca?:)…Cat de frumos…si cum ti-ai etalat tu emotiile:)
aimee
Ăsta e postul cel mai frumos pe care l-am citit în cei 7 ani de joacă prin blogosferă! Superb!
gigix
this is a bestof.