Clubul ardelenilor în Bucureşti

Uitaţi, zilele astea se împlineşte primul meu an de Bucureşti.

A fost un an mai surprinzător decât mi-aş fi închipuit vreodată. În cele mai întunecate coşmaruri şi în cele mai frumoase vise. Dar dualitate e numele meu şi o simt în fiecare zi. Eu sunt un suflet care a crescut pe drumuri. Cum zice mama, atâta vreme cât a avut ea grijă de mine, nici mucii nu mi-au curs. Acum, sunt zile când n-am vreme nici să mănânc. Noroc că grija ei încă mă urmăreşte. Pe fiecare drum pe care o apuc. Adesea am impresia că părinţii îmi sunt trambulina pregătită în orice moment. Iar calitatea cea mai mare este că propulsează saltul, chiar şi când nu înţelege traiectoria. Că destinaţia nu o cunoaşte nimeni. (Sau, dacă aţi auzit ceva, daţi-mi şi mie un mail. Numa’ nu ziceţi cum se termină..)

Bucureştiul e oraşul în care, când nu mai ai nimic, îţi rămân atâtea lucruri de făcut! E singurul loc care are proprietatea de a mă scoate din rahat, doar dacă m-am scos din casă. După cum spuneam, e oraşul unde se întâmplă lucruri, numa’ dacă ieşi pe stradă! Bucureştiul e ceea ce îţi rămâne când ai impresia că ai pierdut tot. Doamne fereşte ca impresia asta să chiar fie adevărată. Dar câte păcate nu ne-am făcut cu astfel de gânduri?

Bucureştiul nu e locul unde să îţi creşti copiii. Dar e cuibul unde să creşti tu, mai întâi. Te învaţă de bune şi de rele, e atât de mare, încât poţi culege fix ce-ţi place şi-ţi cade bine la stomac. Te iartă dacă întârzii şi nu te judecă după cum eşti îmbrăcat. Bucureştiul a ieşit de sub mirajul piţipoancei şi e impresionat de un zâmbet nemachiat. Şi până nu încercaţi, nu mă contraziceţi! E locul unde oamenii au venit către mine fără să-i chem. Şi mulţi dintre ei au rămas. Iar asta e bogăţia pe care am strâns-o tot anul ăsta.

Locul naşterii, accentul nefabricat şi numărul de pe plăcuţa maşinii sunt o carte de vizită extraordinară. Sunt un atuu într-un Bucureşti în care ne adaptăm cu greu. Că tot asta aud. Şi că oamenii sunt răi. (N-am văzut, dar umblă vorba… ) Hai să ‘începem’ o comunitate a provincialilor din nord-vest, în care să vorbim pe limba noastră. Şi vă promit eu că nu e nici oraşul ăsta aşa de negru!

Am înfiinţat un group ( deocamdată sunt doar eu, dar la ultima verificare o singură persoană nu forma o mulţime) : Clubul ardelenilor în Bucureşti. Comunitatea ardelenilor, bănăţenilor etc se strânge pe net, pentru început. Şi mai vedem noi…

Cu drag de voi şi de Bucureştiul lor,

🙂

Articolul anterior

În FHM apar şi cele care gândesc

Articolul următor

Reclama viitorului (I)

18 Comentarii

  1. cristiana

    pot sa ma bag??? 🙂 ca destinul mi-a prevazut si mie cativa ani frumosi de studentie in bucuresti si nu mai plec nicaieri….asa ca no servus :*:*:*

    0
  2. No servus, tu! :))
    Desigur. Bagă join!

    0
  3. ioi ce bine-i acasa 😉

    0
  4. domino

    mmm…
    mai bine propuneai o comunitate a “romanilor de bine” din bucuresti…
    bucurestiul e despre orice, dar numai despre comunitati locale nu…probabil ca nostalgia locurilor natale inca nu e vin…e abia must.
    la fel ca jumatate din locuitorii acestui oras, nici eu nu sunt bucuresten “natural”.
    din punct de vedere al populatiei, bucurestiul nu adopta. populatia bucurestiului e ca pamantul deltei: tot timpul se innoieste, se schimba. tot timpul oameni din provincie vin in bucuresti si contribuie la societatea de aici. aici am cunoscut oameni din toate colturile tarii si impreuna ne-am facut grupul nostru, obiceiul nostru, stilul nostru…fara a ne adapta la o forma de “bucurestenism” clasic (pentru ca nu exista asa ceva).
    sunt pentru identitatea locala. traditiile, obiceiurile si graiul specific sunt frumusetea unei natii, dar ele trebuie sa ramana autentice acolo unde s-au nascut si s-au manifestat.
    este naiv un astfel de proiect si as spune chiar putin daunator. dupa cativa ani de bucuresti in care vei fi auzit tot felul de mitocanii despre moldoveni, ardeleni, olteni o sa intelegi de ce. societetea nu are nevoie de coagulari “regionalistice” ci de coagulari de valoare.
    sfatul meu este sa cauti oamenii de valoare din jurul tau si sa gasiti un “grai” comun in care sa comunicati si sa creeati plus valoare pentru mediul asta.

    nu o percepe ca pe o critica, ca nu e :). si eu sunt foarte atasat de orasul si locurile natale, dar cred ca ele trebuie sa ramana autentice acolo. bucurestiul e despre altceva.

    0
  5. Asta e ca-n bancul in care ” Republica Populara Oltenia” declara razboi ” Republicii Populare Chineze” 😛 😀 .
    No…succes dragilor 😀

    0
  6. Că bine zici tu despre București. M-am mutat aici de 3 ani și încă resimt șocul trecerii din Ardeal în București.

    Salutări băimărene!

    0
  7. Vezi, de-aia nu injur eu Bucurestii, dac-aduni ardelenii de aici, poti creea o republica transilvana in exil!

    0
  8. Zany

    frumoasa initiativa 🙂
    Succes!

    0
  9. Tavi

    Nu va mai satura Dumnezo’ de forumuri, twitter-e, facebook-uri si alte celea?
    Bag sama ca nu…
    @Titus – fiecare zi poate fi un soc daca nu belesti bine ochii…

    Later edit – nu toti ardelenii-s “oameni de bine” ; pot aduce in club 2 care-s rai ca frasu’

    0
  10. Tavi

    @domino – ce frumos le spui tu.
    Pe unde “dai cu pana”?

    0
  11. domino

    @tavi
    mersi de compliment…nu dau pe nicaieri…decat destul la sectiunea “comment” pe unde cred ca merita – si asta destul de rar.

    0
  12. Pai baga mare ca eu o sa incep sa organizez clubul dobrogenilor si suntem al naibi de multi:D

    0
  13. Cetateanu' de birou

    Interesanta idee, dar mi se pare cam fara rost. Cand ai niste oameni alaturi mai conteaza ca-s ardeleni, moldoveni sau olteni? Plus ca nu e chiar asa departe Ardealul sa faci un grup pentru ardelenii din Bucuresti. Spre deosebire de conationalii plecati prin diverse tari pentru care ar fi util un astfel de grup, ca ardelean mutat la Bucuresti te poti oricand urca in masina sau tren si in 4-5 ore (cred) sa ajungi acasica.

    0
  14. Tavi

    No, 16 membri si cateva mesaje is de ajunsa sa va dezumflati?S-o taiat entuziasmu’ ca maioneza?Ori ati taiat-o catra casa in week-end?
    Cetatene birocrat , unii din noi fac si cate 8-9 ore cu trenul;altii chiar 14-15; cand merem “acasa”

    0
  15. Frumoase cuvintele despre locul asta ahitat nuit Bucuresti. Si zici bine ca nu e locul ideal unde sa cresti un copil, insa daca dorinta va veni si nu vei avea pe unde sa mai scoti camasa, se va intampla si asta cu siguranta.
    Nici nu siu ce sa iti urez, MULTI INAINTE sau SA SCAPI REPEDE. Asa ca raman la clasicul SA FII MEREU FERICITA! 😉

    0
  16. Nu faceţi şi adopţii? Luaţi-mă şi pe mine 🙂

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 171 queries in 0.429 s